Dicţionar cultural vrâncean:
După mai vechile apariţii editoriale - ,,Florin Muscalu, Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor vrânceni” (Ed. Revistei V, Focşani, 1999) şi ,,Valeriu Anghel, Alexandru Deşliu, Vocaţie şi destin, 600 fişe-portret pentru un tablou spiritual-istoric al Judeţului Vrancea” (Ed. Terra, Focşani, 2000), - zilele acestea a apărut de sub teascuri, lucrarea ,,Culiţă-Ioan Uşurelu - Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri”, Ed. Ateneul scriitorilor, 2012, Bacău.
,,Dicţionarul” lui Culiţă-Ioan Uşurelu este o lucrare care iese din tiparele clasice, diferită de predecesoarele sale.
Prima lucrare (Dicţionarul scriitorilor…), este un dicţionar clasic, o lucrare de referinţă, un dicţionar de specialitate care se referă la scriitori şi publicişti vrânceni, consacraţi. Lucrarea Vocaţie şi destin, în urma unei documentări amănunţite, extinde foarte mult aria de cuprindere a informaţiilor din arealul vrâncean, referindu-se la fenomene şi simboluri vrâncene (Mioriţa), personalităţi ale culturii populare, ştiinţă, artă, literatură, politică, economie, instituţii etc., devenind o lucrare necesară oricărui om care ar vrea să ştie sau să spună câteva cuvinte despre Vrancea.
Lucrarea lui Culiţă Uşurelu se postează între cele două nominalizate mai sus, în sensul că prezintă fenomenul cultural vrâncean în desfăşurare, „la cald”.
De asemenea, autorul extinde destul de mult conceptul de „scriitor” - om care scrie, nu neaparat creatorul de literatură beletristică, în ,,dicţionarul” său intrând şi eseişti, autori de lucrări care cultivă ştiinţa, cultura etc.
Lucrarea lui Culiţă Uşurelu este valoroasă prin faptul că - utilizând comunicarea directă, faţă-n faţă, fără adăpostul metaforei - dicţionarul restituie contemporanilor atmosfera culturală a momentului, atrage prin întrebări comode/incomode, relevă multe dintre cele ne spuse cu voce tare, fie din pudoare, fie din faptul că „Dumnezeu i-a dat omului cuvântul ca să-şi ascundă gândul”.
Ineditul lucrării constă şi într-un fapt că autorul, contrar „trendului” actual, pledează pentru solidaritate culturală şi scriitoricească, fiind convins de resursele de care dispune acest „colţ de rai”. În acest sens, autorul adresează întrebări pe care nu le poţi „evita”, întrebări la care trebuie să ,,răspunzi cu sinceritate”, pentru că altfel intri într-un labirint din care nu mai poţi ieşi.
Tulburătoare mi s-au părut ,,interviurile imaginare” cu Ion Panait şi Corneliu Fotea, care slujesc tocmai acestei „solidarităţi” culturale vrâncene, fără trufia că noi suntem cei mai - cei mai, ci cu nădejdea că putem fi măcar ce am fost, ce au fost cei care în 50 de ani (1894-1944), au fondat în acest areal peste 260 de publicaţii, cei care au fost creatori de şcoală (arhitectură, geografie, etnologie, oenologie).
Prin „Cuvânt înainte”, „Spiritualitate vrânceană” şi „Despre fenomenul literar vrâncean”, autorul prezintă registrele în care trebuie consultată şi înţeleasă lucrarea „Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri”.
Cred cu convingere că lucrarea care ar trebui să se afle în fiecare bibliotecă publică şi şcolară din Judeţul Vrancea.
Costică NEAGU
