Nu sint singura, toti colegii mei tineri au aceeasi soarta!
"Ma numesc Nitu Andreea, sint educatoare la o gradinita din Focsani, Vrancea. Domnilor, nu mai ascultati timpeniile pe care vi le comunica ministrul invatamintului, cred ca saracu"â„¢, de cind e ministru, nici nu stie pe ce lume traieste! Dragilor, realitatea din invatamintul romanesc este sinistra, pornind din minister, pina la scoala saracaciosa din catunul din inima muntelui. Am terminat Liceul Pedagogic, sint studenta in anul doi la facultatea de litere, am invatat doua luni pentru titularizare, am luat a 10-a pe lista si ce credeti? Am facut vreo investitie? Nu, va spun cu mina pe inima ca am fost tinuta pe holul Inspectoratului pina la data de 11 septembrie. Cum sa nu te duci in lumea larga cind toate posturile bune sint pentru «cunostinte», cum sa nu pleci cind vezi o fosta secretara de C.A.P., care si-a platit un carton, ca se crede o mare doamna. Si asta nu e tot in Vrancea dragilor, nu stiu daca 30% din dascali, adevaratii dascali, au catedre, restul numai pile, bani si cunostinte. Nu este corect pentru noi, tinerii de azi, cei care iesim de pe bancile liceelor pedagogice si ale facultatilor! Noi nu beneficiem de nimic, nu avem posturi, pentru ca cele care ies, ori sint tinute ascunse, ori doamnele pensionare isi iau inca doi ani continuitate, ori se scot la transfer pentru titulari, dar le iau tot cei in virsta, ca dinsii au credite, noi nu (credite din perfectionari, noi fiind proaspeti absolventi nu avem nevoie de perfectionari) si lantul se tot lungeste pina cind noua, tinerilor, nu ne mai ramine nimic, posturi la zeci de km distanta de casa. Dar sa lasam palavrageala, sa va spun povestea mea.
Imi iubesc meseria, dar doresc sa plec din invatamint!
Am 20 de ani, o virsta la care inca mai visez ca voi fi o educatoare buna, ca ma vor iubi copiii si parintii! Am terminat Liceul Pedagogic acum doi ani intr-o clasa de fete, sperind toate ca vom ramine in invatamint, nu a fost asa! Primul an am fost suplinitoare calificata intr-un sat la 12 km de Focsani, orasul in care locuiesc. Functiona intr-o darimatura scoala cu clasele I-IV si gradinita, dar datorita unui domn invatator s-a reusit constructia unei scoli europene cu ajutorul fondurilor europene! Tin sa va marturisesc ca prin iarna a inceput sa cada bucati de paianta din plafonul salii de grupa, dar am trecut si peste asta. Datorita faptului ca nu am decontat nimic la directiune, doamna directoare nu a vrut sa-mi dea continuitate. Eu imi doream ca si in acest an sa ma duc tot acolo, dinsa nu dorea pentru ca era altcineva care in primavara obtinuse detasare pe acel post, in conditiile in care detasarile se fac la sfirsitul lui august. Am uitat sa va spun un mic amanunt: doamna care obtinuse detasarea pe postul pe care optam este membra in biroul permanent al P.N.L. Vrancea. Domnilor, e strigator la cer ce ni se intimpla! Cum fratilor sa nu am loc de o "¦ croitoreasa?! Doamna in cauza a terminat liceul de textile, urmind si facultatea de psihologie la virsta de 50 de ani, facultate pe care evident ca a platit-o! Tin sa va mai spun ca si inspectorul general e P.N.L.-ist. Va imaginati si dumneavoastra ce se intimpla in invatamintul vrincean, oameni care tin de scaun cu dintii si oameni care "¦ stiti si dumneavoastra! Cum sa nu pleci? Ce este cel mai dureros este ca micutii de gradinita si elevii sint cei care sufera din cauza acestei birocratii. Mi-e greu s-o spun, am lacrimi pe obraz, imi iubesc meseria, dar va spun cu mina pe inima ca ma gindesc serios sa plec din invatamintul romanesc! Dragii mei, asta este drama mea, a unui debutant, a unei tinere cu mult elan si vise mari, dar ce e mai trist, e ca nu sint singura, toti colegii mei tineri au aceeasi soarta!"
Nitu Andreea, Focsani, Vrancea