Viața satului

Ilinca Colinceanu din satul vrâncean Cerbu, comuna Jitia, știe leacuri pentru sănătate ca pe vremea bunicilor

Janine VADISLAV
19 mar 2018 4980 vizualizări

Tuşeşti, te doare burta, urechile sau gâtul? Eşti deocheat, te dor dinţii, oasele, rinichii, ai probleme cu ficatul, sau doreşti sa ai un ten frumos? Un ceai, o alifie şi un descântec te fac ca nou. În zona de munte a Vrancei mai sunt câteva bătrâne care ştiu tainele plantelor tămăduitoare învăţate de la mamele şi bunicile lor. E adevărat, nu sunt multe dar de când a scăzut drastic numărul medicilor din zonele rurale şi viruşii îşi cam fac de cap, sunt la mare căutare. Bunica Ilinca Colinceanu, din satul vrâncean Cerbu, ştie secretul preparării multor ceaiuri, poţiuni şi creme care curăţă şi fac obrazul frumos, te scapă de tuse şi junghi folosind doar plantele tămăduitoare adunate în timpul verii. Acest secret ancestral este transmis din generaţie în generaţie păstrându-se de obicei în familie. Tainele preparării leacurilor, a plantelor din care se fac ceaiuri şi timpul în care trebuiesc culese, le mai ştiu doar câteva  bătrâne de prin satele pierdute în Munţii Vrancei.

Tanti Ilinca Colniceanu este o minune de femeie, Odată ce i-ai trecut pragul, te trezeşti în lumea fermecată a copilăriei, a bucuriei şi a poveştilor care fascinează la orice vârstă. Să nu mă întrebaţi câţi ani are munteanca noastră şi nici să nu încercaţi să-i ghiciţi vârsta, pentru că nu veţi reuşi. Această femeie, care pare să ştie tot având o mare siguranţă în felul de a fi, de a vorbi, care a adunat de-a lungul anilor experienţă cât pentru 7 vieţi, are vârsta celui care-i trece pragul. Pentru fiecare are o vorbă bună, o glumă, o mângâiere, un sfat şi o punguţă cu „ceaiul casei”. Nu trece mult şi ceaiul începe să fiarbă pe sobă si odaia se umple de arome îmbătătoare. După ce guşti din ceaiul aflat în cana care-ţi încălzeşte căuşul palmei, parcă ai dormi, parcă ai visa..., e timpul poveştilor. Timpul goneşte, se tot se duce şi  vine şi clipa în care, cu regret, trebuie să-ţi iei rămas bun şi să porneşti la drum. Un lucru e sigur, pe tanti Ilinca nu o vei uita niciodată şi nici drumul spre căsuţa ei aşa cum am văzut-o întâi, între nămeţi de zăpadă...

Reţetele pe care le foloseşte de mai bine de 40 de ani, le-a învăţat de la străbunica, bunica şi mama sa, recunoscute în sat pentru calităţile lor de tămăduitoare. Prima reţetă pe care a preparat-o singură a fost o cremă  care conţine ceară, ulei şi miere de albine, tinctură de propolis şi plante culese din poienile ferite de poluare, aflate la  aproape 100 km depărtare de orice  activitate industrială. 

  

„ Facem un ceai din codiţa -şoricelului, l-am strecurat şi punem ceară şi ulei la fiert. Când s-a topit ceara, o lăsăm să se răcorească şi când s-a răcit scoatem ceaiul şi adăugăm miere şi propolis. Putem s-o folosim la tot felul de tăieturi, zgaibe, de dat pe buze, la năsuc, pe faţă,  mâini, pe călcâie că face picioarele frumoase. E o cremă pe care femeile o folosesc şi care, datorită uleiului de propolis, nu se învecheşte niciodată”, spune tanti Ilinca.

O altă cremă  pe care o prepară este din extract de propolis

„Pun propolis cu ulei  la fiert pe baie( de apă) şi când s-a răcorit pun o cantitate de două degete de propolis tăiat mărunt şi de două degete să treacă în sus uleiul. Bag la fiert şi asta-i crema.” 

Cu această cremă minune - care nu se învecheşte niciodată, tratează arsurile, hemoroizii şi alte probleme delicate.

Pe tanti Ilinca nu o întrece nimeni nici când vine vorba de ierburile tămăduitoare, din care face tot felul de ceaiuri cu ajutorul cărora vindecă răcelile, tusea, durerile de ficat, de stomac, reumatismul şi durerile de şale.

„Aceasta-i pufuliţa cu flori mici care rezolvă problemele urinei. Se bea cam 2-3 săptămâni, dar de la primul ceai se simte efectul, Avem aici drăgaica. Această plantă e bună pentru guşă, glanda.., pentru problemele rinichilor, chiar şi puroi la rinichi. Avem florile de păpădie, culese la începutul verii, când sunt înflorite. Cine  bea 3 săptămâni ceai de păpădie, face faţa frumoasă. Pelicuţa  este o plantă care creşte prin pădurile de brad, la umbră. Este bună pentru boli de ficat, dar ar fi destul de bună şi pentru cei care ar vrea să se lase de fumat. Ar trebui să facă o cură de 3 săptămâni, câte o linguriţă la cană, de 3 ori pe zi. Mai este bună la durere de mijloc, la întindere de muşchi. Trebuie să fiţi atenţi însă, să nu vă culcaţi pe ea, opreşte inima. Din câte am înţeles, conţine radiu. Obligeana, o planta care nu se găseşte pe la noi, e şi ea tare bună. Dacă ronţăi în gură  cât o grăunţă, tusea se linişteşte şi în câteva zile trece. Dacă ai diaree, te strânge, la constipaţie relaxează, dă poftă de mâncare, vindecă fierea, splina, rinichii şi plămânii... Ce să vrei mai mult de la o plantă?”, se minunează tanti Ilinca.

Dar ceaiul minune al mătuşii Ilinca - un amestec de mai multe plante -  cel care vindecă orice boala, arsurile, şi face faţa frumoasă, îi zice  „ceaiul casei”.

„E un amestec  de plante; cicoarea, turiţa mare, ciuboţica cucului, ştevia - toate au un rost - rozmarinul, salvia pentru dureri de gât şi balonări: salvia de poiană mai puţin aromată şi salvia nobilă, salvia de grădină, care e mai parfumată”

Recomandă de asemeni codiţa şoricelului pentru rănile mai vechi şi muşeţelul pentru rănile proaspete, frunza de pătlagină, dar şi foaia de varză care, unsă cu puţin ulei şi aşezată pe pieptul unui copil, linişteşte tusea. Tanti Ilinca are mare încredere în plantele ei, dar şi în recomandările medicilor.

„Am încredere în medici, să fie sănătoşi şi ei, că au rostul lor, dar eu în tinctura de propolis am cea mai mare  bază. Plantele vindecă foarte bine, dar mai în timp şi cu răbdare. Culegem plantele vara pentru răcelile din timpul iernii”.

Acum, când vremea îşi cam face de cap, aproape că n-a scăpat nimeni de-o răceală sau de gripă. Pentru tuse tanti Ilinca are  reţetele ei care nu dau greş. Femeile din sat ştiu asta şi de aceea, la primele semne, vin să-i ceară ajutorul. Tanti Ilinca le întâmpină de fiecare dată cu un ceai cald şi aromat, pe care-l îndulceşte cu miere de albine.

„Am aici petale de trandafir, gălbinele, sunătoare, păpădie, drăgaica, salvie, până  la 20 de plante. Cât încape în căuşul palmei, merge la 3 căni de apă. Avem şi urzică, podbal şi flori de gherghină, sămânţa de ştevie care opreşte greaţa.  Toate-s bune, corpul îşi opreşte ce-i trebuie.”  

Mătuşa Aneta a venit cu cele două nepoate care se plâng că le doare capul şi li s-a înfundat nasul.

„Recurgem la metodele clasice, cum făceau bunicii noştri. E mai greu de ajuns la medic, localitatea este foarte departe, iar tanti Ilinca este pentru noi un adevărat medic”, spune mătuşa Aneta Coman.

Pentru răceală, tanti Ilinca recomanda ceaiul de urzici şi ceaiul de multe plante, iar pentru tuse o  reţetă „clasică” deja: se pun la fiert  o căniţă de zahăr, două de apă şi 3 cepe cât oul de curcă, cu tot cu foi, moţuri şi codiţe şi se fierb până se moaie ceapa. Se pasează bine şi se strecoară. Din siropul care rămâne se dă copilului dacă tuşeşte odată, o înghiţitură de sirop, dacă tuşeşte de 10 ori, 10 înghiţituri, şi tot aşa până se opreşte tusea. De obicei, în 2-3 zile se vindecă. Când tuşeau copiii mei mai făceam şi nuci coapte pe plită. Puneam nuca întreagă, cu coajă cu tot, şi când era gata o desfăceam şi le dădeam miezul de nucă şi tusea se potolea. Sunt  toate la îndemână numai să ştii cum să le foloseşti.     

Ştefania îi este nepoată. Şi acum îşi aminteşte cum o aducea în  copilărie mama ei la tanti Ilinca, s-o doftoricească.

„Ori de câte ori mă durea urechea, gâtul, capul, mama mă aducea la tanti Ilinca. Ne dădea ceaiuri, ne descânta şi ne simţeam foarte bine. Acum vin cu fetiţa pentru că am încredere în tanti Ilinca”, spune Ştefania.

- La medic  mergeţi?

„Doar atunci când răceala este prea mare şi ceaiurile nu-şi mai fac efectul.”

Tanti Ilinca Colniceanu este bucuroasă de oaspeţi şi casa îi este plină tot timpul.

„De când mă ştiu, am fost cu casa plină, doamnă dragă, şi mi-o plăcut. Şi pentru un ceai şi pentru că mă ocupam cu croitoria, tricotatul, acum cos şi costume populare cu motive de la noi, din zonă.  Am avut  de-a face cu lumea  şi la noi în bătătură a fost lume întotdeauna. Şi în zile de sărbătoare şi în zile de lucru... Şi acum, pe vreme bună, merg cu fetele  la cules de plante  căci vreau să le învăţ şi pe ele ce m-or învăţat mama şi bunica mea, să ştie şi ele. La noi  nu-i plantă pe care eu să n-o cunosc, ” spune cu mândrie tanti Ilinca Colniceanu, din satul Cerbu, comuna Jitia, pe Valea Rîmncului Sărat.   ( Janine VADISLAV

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.