Foto | Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Prooroc Ilie în comuna vrânceană Broşteni
Întreaga creştinătate ortodoxă a sărbătorit pe 20 iulie ziua Sfântulului Prooroc Ilie. Ca divinitate solară şi meteorologică, Sfântul Ilie este cel care produce tunete şi trăsnete, ploi torenţiale dar şi incendii. Tot el leagă şi dezleagă ploile, alege când să bată grindina, alungă canicula şi seceta de pe ogoare şi răcoreşte pământul.
Se spune că Sfântul Ilie ar fi fost ispitit de diavol în viaţa pământească să-şi omoare părinţii. Căindu-se pentru fapta sa, i-a cerut bunului Dumnezeu puterea de a lupta împotriva spiritelor rele. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile şi i-a dăruit un car tras de cai albi şi l-a făcut puternic şi biruitor în faţa răului. Când tună şi fulgeră se ştie, Sfântul Ilie pleacă la vânătoare de demoni, lovind cu trăsnetul în toate locurile, mai puţin crucea. Pentru a se asigura că Sfântul Ilie nu distruge lumea, Dumnezeu l-a lăsat ciung de mâna dreaptă, l-a asurzit, ori i-a scos un ochi, nu se ştie prea bine - dar şi aşa, el continuă să alunge dracii şi să îi omoare cu lovituri de bici de foc pe care îl ţine în mâna stangă.
„Sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, nu este pentru noi ca să comemorăm un personaj biblic, care a trăit acum 3000 de ani ci este pentru noi un moment în care suntem îndemnaţi să urmăm faptele sale, printre care se disting lupta pentru credinţă şi adevăr, postul şi rugaciunea, pe care le-a practicat din prisosinţă, aş spune în timpul vieţii sale”, spune părintele Iulian Măciucă de la Biserica Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, din satul Spulber Vale.
În satele vrâncene ziua Sfântului Ilie este păstrată cu sfinţenie, de teamă că sfântul, pornit pe urmele diavolilor, să nu le trăsnească gospodăriile şi să nu le aprindă recoltele, mai ales că e vreme de treierat. Aceste obiceiuri vechi de sute şi sute de ani sunt respectate şi de gospodarii din satul Căpătanu, comuna Broşteni.
De dimineaţă, doamna Gabriela pregăteşte bucate pe care le dă de pomană de sufletul celor plecaţi la Domnul.
„Am pregătit o ciorbă de păstăi culese din grădină şi cu zarzavat tot din grădina noastră. Am pregătit şi sărmăluţe în foi de viţă, prospete, acum scoase din cuptor”.
E gata şi pâinea de casă? întreb
„E caldă, fierbinte chiar”, spune doamna Gabriela, care începe să pregătească tradiţionalul coş, alături de care este şi coşul cu mere, culese din mărul văratic, din curte.
„De Sfântul Ilie adun mere văratice, sunt primele mere care apar - nu se mănâncă mere până astăzi - merg cu ele la biserică, le binecuvântează părintele şi în tradiţia populară, se spune că merele binecuvântate se pot transforma în mere de aur pe lumea cealaltă. Tot de Sfântul Ilie se mai dau de pomană nuci, mure, caise, primele fructe care se coc din an”, mai spune doamna Gabriela.
Deşi plecată de mai mulţi ani din sat, doamna Florentina nu a uitat tradiţiile pe care le-a învăţat de la bunici.
„Dacă lovim merele între ele, înseamnă că va bate grindina. Iar dacă de Sfântul Ilie plouă, tună, înseamnă ca alunele seacă şi fructele fac viermi. Eu asta știu...”
- De la cine aţi învăţat? întreb
„De la mama, de la bunici..., de la bunici mai mult...”, spune doamna Florentina.
Coşul este pregătit aşa că doamna Gabriela merge la bunicuţa la care ţine foarte mult, încă din copilărie.
Tanti Arminia, la cei peste 90 de ani, se luminează la faţă când o vede. Deşi trăieşte singură, nici nu simte, căci este foarte iubită. După ce-i dă de pomană cele aduse, tanti Arminia şi doamna Gabriela se pun pe povestit şi nu se mai despart decât la căderea serii. Tanti Arminia povesteşte din copilăria ei când se pare că oamenii descoperiseră secretul chemării ploii - dacă nu ploua mai mult timp copiii făceau „paparuda”, iar preoţii scoteau icoanele din biserici.
„Când nu ploua, preotul din sat făcea ca un fel de sărbătoare şi scotea icoanele în ziua de Sfâtului Ilie şi până seara ploua. Ne duceam la fântână, scoteam apă şi stropeam pe dinaintea preotului”.
În Vrancea mai este o tradiţie de Sfântul Ilie, apicultorii fac „retezatul stupilor”, iar femeile nu au voie să intre în stupină. Se spune că mierea de Sfântul Ilie este cea bună miere din punct de vedere al vitaminelor şi mineralelor, pentru că tot ce s-a strâns în timpul anului, ar trebui să se găsească în ramele micuţelor albinuţe. Anul fiind dificil, Andrei apicultor din Mărăşeşti cu peste 350 stupi , are emoţii.
„O parte din rame au miere în ele, încă nu sunt căpăcite decât foarte puţin. Ăsta e semn că trebuie să le mai lăsăm. Aici e o ramă mai plină cu miere. Partea de sus, se poate vedea fagurele căpăcit, asta înseamnă că mierea este matură, se apropie de punctul optim de a fi recoltată”, spune Andrei Zota, din Mărăşeşti.
Profetul Ilie, înălţat la cer în carul său de foc, este cel care, împreună cu Moise, îi stă alături lui Iisus atunci când are loc Schimbarea la Faţă, moment care simbolizează începutul apoteozei lui Iisus Fiul Omului. ( Janine VADISLAV )
