Foto | Veritas Panciu, de la mândria județului nostru la falimentul judecat tocmai la Tribunalul Caraș Severin
În cea mai vestită podgorie a județului Vrancea, cea a Panciului, în urmă cu peste 7 decenii regimul acela vechi de tristă amintire a înființat, curios și un lucru bun, anume o unitate agricolă denumită I. A. S (Întreprinderea Agricolă de Stat ) Panciu care a ieșit în evidență, în întreaga țară, prin șampania vestită de aici, mult apreciată de cunoscători.
Dar să vedem cum s-a întâmplat acest lucru. În anul 1948, cu Decretul nr 33 al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare a României, semnat și de savantul, pentru o scurtă perioadă focșănean, C. I. Parhon, s-a înființat pe lângă Ministerul Agriculturii, Administrația Fermelor de Stat. Scopul Administrației și al unităților din teritoriu era unul pozitiv, după cum urmează:
"Să organizeze și să exploateze rațional bunurile din patrimoniul său, să folosească știința și tehnica agricolă avansată pentru mărirea productivității muncii, îmbunătățirea calității și sporirea cantitativă a producției agricole, să obțină produse agricole, marfă de calitate superioară, să producă semințe selecționate, material săditor, animale de reproducție precum și alte bunuri și mijloace pentru ridicarea agriculturii etc." Patrimoniul Administrației era preluat de la Regia autonomă a exploatărilor agricole, zootehnice, a industriilor agricole și mașini, mai cunoscut nouă ca R E A Z I M.
Astfel s- a creat posibilitatea ca și la Panciu să apară Intreprinderea agricolă de stat despre care documentele de arhivă amintesc pe scurt următoarele: "Pe la anul 1952 lucrătorii de la acest I.A.S au descoperit întâmplător în acest perimetru mai multe hrube săpate la 24 de metri, cu pereți de pământ, fără căptușeală din piatră sau cărămidă având o galerie principală, lungă de 560 de metri și 36 de galerii perpendiculare pe aceasta, fiecare de câte 40 de metri, însumând în total 2000 de metri." S-a considerat, pentru faima locului că ar fi fost săpate încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, în realitate se pare că ar data de prin secolele XVIII-XIX. Dar nu asta e important, ci faptul ca atunci, la 1952 au fost amenajate cu iscusință și transformate în spații de învechire pentru șampania de Panciu. Acest labirint subteran, cu o capacitate de depozitare de un milion de sticle, avea un mare atuu. O temperatură de 11-12 grade Celsius, constantă în toate anotimpurile ce favoriza și încă ar mai fi favorizat realizarea unei șampanii de calitate, dacăvremurile actuale nu ar fi avut alte planuri cu această minune naturală de la Panciu.
Însă în trecut, cu toate greutățile zilnice, oamenii ce munceau la acest I.A.S se declarau, cel puțin în ședințele tovărășești periodice, mulțumiți cu performanțele unității lor agricole, preponderent viticole. Se arăta astfel cĂ: "I.A S Panciu a reușit să obțină rezultate bune, dar pe lângă acestea mai sunt și lipsuri pentru care vor trebui să se ia masuri în vederea lichidării lor. Aceste lipsuri aparțin și fostului Trust (vechea formă de organizare a I.A.S Panciu) care nu a avut o activitate mai bună pentru îndeplinirea indicatorilor de plan. E bine să se îndrepte mai mult atenția în sectorul zootehnic si condițiile existente să fie valorificate mai mult. Nu se administrează în bune condiții concentratele. La sectorul zootehnic sunt mulți care-și cresc păsări pentru ei personal, dar și porci, atât la centru, cât și la fermele din subcentre. Să se facă o opinie în ceea ce priveste cinstea în cadrul fermelor, nu așa cum a procedat Plopeanu, șef de fermă, care a luat oameni de la ferma respectivă pentru a-și construi un garaj personal, oamenii fiind plătiți de fermă. Să se vadă care sunt veniturile acestuia deoarece în puțin timp și-a cumparat și motocicletă și mașină personală etc etc"
Și mai interesantă este prezentarea I A S Panciu tot din același an 1967. Acesta avea "un număr de 14 ferme dintre care 11 viticole, două cu profil cerealier, una zootehnică și două sectoare de deservire cu buget propriu necesare aprovizionării și desfacerii. Din cele 150 de posturi existente la I A S, în vechea formă de organizare ca Trust, s-au mai păstrat tot atunci doar 81 de posturi. "Deci măsurile de austeritate cu care ne-a obișnuit Guvernul în aceste zile, nu sunt chiar noi pe fața pământului! Dovadă că și tovarășii comunișii apelau la astfel de exerciții atunci când considerau că este cazul.
O constatare neplacută a fost făcută tocmai în legătură cu producția de bază a I.A.S Panciu și anume recolta de struguri. Care "nu s- a ridicat la nivelul așteptărilor, deoarece 284 de ha fuseseră calamitate de grindină și de mucegai. Așa că pentru export mai erau prevăzute să se livreze 2125 de tone struguri și previzibil se va realiza, (datele valabile în 1967)cantitatea de 1500 de tone." Evident cifrele astea nu erau tocmai exacte, dar nu se mințea, încă de pe atunci, ca pe vremea anilor de sfârșit ai regimului trecut. Când se falsificau îngrozitor rapoartele care veneau din întreaga țară către București. În fine, în anul 1967, mulțumiți sau mai puțin mulțumiți, tovarășii muncii din toate sectoarele de activitate și mai ales cei de la I A S Panciu au sărbatorit Ziua Recoltei. Unde s-au prezentat animale rare de o mare productivitate, s-au înmânat diplome, titluri și steaguri. Au avut loc spectacole cu formații artistice. S-au expus cele mai ochioase utilaje folosite în agricultură. S-au amenajat expoziții de legume, fructe, mustărit, grătare, chioșcuri.Dar și sectoare cu jucării, cărți, dulciuri. S-au adus coruri, grupuri vocale, recitatori, brigăzi artistice, tarafuri etc. În linii mari, ce a fost atunci pare că seamănă cu festivalul nostru denumit azi "Bachus".
Probabil că cei care au participat atunci s -au bucurat așa cum se bucură și cei din prezent. Lumea nu suferea, încă, în 1967, așa cum a suferit dupa 1982. Când lună de lună se atribuia cetățenilor țării rația impusă de partid și se făceau economii îngrozitoare, în toate aspectele vieții. Așa că, de fapt, ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 era de așteptat.Iar condamnarea la moarte a cuplului de dictatori Nicolae și Elena Ceausescu, chiar dacă a fost rapidă și în Sfânta zi de Crăciun, a fost pe deplin meritată de aceștia. Dar, din păcate, cam tot ce mergea bine pe vremea lor, a fost stricat în timpul tranziției postdecembriste. Așa și I.A.S Panciu, devenit Veritas Panciu s-a mai „zvârcolit" o perioadă. S-a mai folosit cât a putut de invenția sa cea veche, vestita „șampanie de Panciu". Au încercat tot feluri de planuri de organizare și reorganizare. Dar, ca o fatalitate, drumul Veritas Panciu s- a înfundat definitiv, în urmă cu 13 ani. Când i s-a înregistrat la Tribunal dosarul de faliment. Asta în vreme ce alte societăți cu același specific, chiar localizate în apropiere, nu doar că nu și -au închis portile, ci au și prosperat. Dar asta e! Soarta fu crudă cu unii și cu alții mumă, vorba poetului.
A mai rămas doar o problemă, aceea a statelor de retribuire care au fost întocmite, vreme de multe decenii, la I.A.S Panciu și care din fericire nu s-au pierdut. Acestea au fost preluate de un operator privat-prestator de servicii arhivistice conform anunțului următor, care nu se vrea a fi o reclamă.Ci doar o informație destinată celor care au lucrat aici și acum se pregătesc fie de pensie, fie să-și completeze dosarul cu alte acte necesare unei mai bune calculări și recalculări a stagiului lor de cotizare. Iar atunci când Guvernul va decide cu fermitate, nu cu nesiguranță ca acum, aceste documente salariale ar trebui să-i ajute pe foștii salariați de la I A S -Veritas- Panciu să-și obțină cele mai avantajoase drepturi legale. Locul respectiv se cheama Arhivatorul email adeverinte@arhivatorul.ro Telefon 0371 237 130
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Adrian Toma, fostul director al Veritas Panciu, executat silit de peste 5 hectare de viță de vie;
Mărirea şi decăderea şampaniei de Panciu: Directorul Adrian Toma speră să redreseze situaţia firmei;
Veritas Panciu a intrat în insolvenţă. Urmează falimentul?;
Şi Veritas Panciu încearcă să se salveze de la faliment;
Veritas are 70 de creditori şi 10 milioane euro datorii;
Veritas a avut pierderi de peste 3 milioane euro în 2011;
Veritas aşteaptă opinia lichidatorului despre planul de reorganizare;
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
