VIDEO | Descoperă Valea Râmnicului: Dealu Sării din comuna Jitia
Început de primăvară 2023. Înaintăm cu mașina pe drumul abrupt, asfaltat acum, printre brazii ce se înșiră de o parte și de alta cu cetina verde atârnând până la pământ. După câteva sute de metri, Poiana Negari se arată în fața noastră cu scena pe care au răsunat de atâtea ori tradițiile acestor locuri, tradiții pe cale de dispariție. Cândva, cu ani în urmă, un festival regional s-a desfășurat aici în două ediții. Atunci, pentru prima oară am luat contact pe viu cu folclorul meglenoroman, grec sau turc. A fost ceva deosebit.
VIDEO:Marian Galoiu
Oprim. Colegul și geograful Răzvan Theo Chirac dorește să ia câteva cadre cu drona. Bate vântul. Nici lumina nu ne ajută așa că hotărâm să mergem mai departe către celălalt capăt al satului.
Trecem pe lângă școală. La fel ca și în alte părți și aici totul se degradează. Tineretul pleacă în căutarea unui loc de muncă lăsând în urmă truda părinților și bunicilor lor. Lipsa de viziune își spune cuvântul la fel ca pe toată Valea Râmnicului. În ziua de azi nu poți supraviețui fără un venit sigur, chiar dacă te afli în cel mai bogat sat de pe Valea Râmnicului.
Oprim sus, pe platou, la biserică. Lacul, aproape colmatat, încă mai reflectă cerul albastru. În urmă cu ceva ani l-am întâlnit aici pe Moș Păun. Pescuia. L-am întrebat de ce nu se decolmatează lacul și să se amenajeze în jurul lui un parc, cu băncuțe, cu sălcii plângătoare și alei. Mi-a răspuns cu tristețe: „Cine să facă? Nu interesează pe nimeni”.
Parcă încă îl văd pe Moș Păun cum aruncă undița printre nuferii înfloriți privind atent la pluta ce încă nu se mișcă. Azi, Moș Păun nu mai este. A rămas doar în amintire.
Urcăm pe Muchea Naltă din spatele bisericii. De aici îți poți roti privirea către cele patru zări. De la muntele Furu la Piatra, Stejic, Dealu Roșu și apoi până departe la câmpie Valea Râmnicului se arată dezvăluindu-și frumusețile. Valea Rea se arată șerpuind până sus spre Ulmușoru. În cealaltă parte, Dealul Duiului, locul unde în 1916 în vestita Bătălie de Crăciun s-au dat lupte aprige. Peste deal, la Sări, cu peste douăzeci de ani în urmă, locuitorii văii mergeau cu căruțele să scoată sare din râpile dealurilor, sare pe care o valorificau la câmpie.
Puțin mai în vale, ne așteptă același puț de petrol ce rezistă de peste 150 de ani. Moș Păun ne-a condus pentru prima dată la el în urmă cu aproape 10 ani. Și acum, după atât amar de vreme, petrolul iese singur la suprafață bolborosind în groapa de peste 30 de metri adâncime după cum spun scrierile de la începutul secolului douăzeci.
Plecăm mai departe către Schit. Drumul de piatră este destul de bun. Înaintăm printre copacii ce așteaptă ceva mai multă căldură pentru a înmuguri. Undeva în stânga Schitului, la mică distanță, un lac destul de mare se arată printre copacii desfrunziți. Pe cealaltă parte, în paragină, o cabană ce ar fi putut atrage mulți turiști se arată stingheră în razele soarelui de după-amiază târzie de martie.
Gândul îmi fuge către incapacitatea autorităților de a valorifica bogățiile de care dispune zona sau de a ajuta locuitorii să le pună în valoare....
Schitul este cufundat în liniște. Nimeni împrejur. Doar clădirile ce par părăsite se înalță în poiana de la marginea pădurii. E o oază de liniște pe care mulți și-o doresc, dar de care mulți nu știu că există.
Plecăm. Lăsăm în urmă un sat care ar fi putut însemna ceva pe harta turistică a județului Vrancea. Dar poate că nu este timpul pierdut să se mai facă ceva. Pentru zonă și pentru locuitorii ei.
”Îmi place să întreprind cercetări în bazinul superior, cu accent pe geomorfologie și învelișul recent – sol, deluvii de pantă, alunecări de teren, grohotișuri, conuri de dejecție, depozite aluviale, depuneri eoliene ș.a. Intru pe teritoriul geologiei dinamice, a fenomenelor neotectonice și a geografiei cuaternarului. Mișcările neotectonice din bazinul Râmnicului, pe care le cercetez de aproape 30 de ani, au consecințe directe asupra modului în care se desfășoară evoluția reliefului. O atenție sporită o acord reliefului pseudocarstic pe sare. Iar la Dealu Sării, apele de suprafață au îndepărtat depozitele acoperitoare pe suprafețe mari și au scos la zi sarea de vârstă terțiară”-Răzvan Theo Chirac
Despre Marian Găloiu
Originar din Dumitrești, Marian Găloiu este profesor. Predă Informatică și Educație Socială la Școala Gimnazială nr 8, Alexandru Vlahuță din Focșani. Marian Găloiu este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și este autorul cărții „Dumitreștii de ieri”, publicată în mai multe ediții. În anul 2016 a fost publicată cea de-a treia ediție. Recitiți articolul publicat atunci în Ziarul de Vrancea accesând titlul alăturat Galerie foto!!! "Dumitreștii de ieri" pentru dumintreştenii de azi şi de mâine
Citiți și ce spune profesorul și scriitorul Răzvan Theo Chirac despre Marian Găloiu:”Neobosit călător pe Valea Râmnicului, Marian Găloiu stabilește un dialog afectiv cu natura sălbatică a acestui ținut, colecționând nu atât imagini, cât emoții. Având o structură imaginativă, artistică, dumitreșteanul drumețește în special pentru vis, provocat de geografia subcarpatică, mult îndrăgită. Peisajul e pentru Marian Găloiu o cutie de rezonanță a propriilor sentimente. Regăsind natura, se regăsește pe sine însuși. Pentru el, ieșirile în natură, în special în bazinul superior al Râmnicului, sunt prilejuri de reverie, de meditație și de contemplație. Năzuiește spre acea primenire a omului în natură, spre dobândirea (iluzorie?) unității originare cu aceasta.”
Ctiți și vizionați și:VIDEO + FOTO | Descoperă Valea Râmnicului Sărat;
Fotografia zilei: Lacul fără Fund de la Vintileasca;
Fotografia zilei: Dealu Sării de la Jitia, județul Vrancea, în luna martie 2023;
Fotografia zilei: Primăvara la Muchea Mutului din comuna vrânceană Dumitrești;
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
