VIDEO + Foto | Frumusețile fermecătoare ale Vrancei de pe Valea Râmnicului Sărat.Astăzi:„Zidurile Uriașilor”
Zi călduroasă de februarie 2024, numai bună pentru a ieși în natură pe Valea Râmnicului Sărat pentru a explora noi locuri puțin știute de către marea majoritate a locuitorilor județului. Am pornit la drum din Dumitrești, vechea reședință a Plaiului Râmnic de altădată, sperând la o zi memorabilă care să merite tot efortul nostru. Tovarăș de drum îmi este profesorul și geograful Răzvan Theo Chirac de la Râmnicu Sărat, un îndrăgostit de aceste locuri de la obârșia Râmnicului.
VIDEO:Theo Chirac
Pentru această zi traseul este Jitia de Jos - Valea Rea - Sări, comuna Bisoca pentru a cerceta formațiunile geologice numite „Zidurile Uriașilor” aflate în zona Hârja.
Cunoscută pentru sălbăticia peisajelor încă din cele mai vechi timpuri, Valea Râmnicului nu încetează să ne surprindă prin formele de relief sculptate în roca ce străpunge scoarţa terestră prin locuri unde nu te aştepţi.
Puţine persoane ştiu că acest zid se prelungeşte de o parte şi de alta a Râmnicului, pe kilometri întregi, ascuns din loc în loc sub solul afânat al pădurii sau, ridicându-se semeţ printre copacii seculari întocmai ca zidul de apărare al unei cetăţi medievale.
Zidul este format din bucăţi mari de rocă, bine şlefuite, dând astfel impresia că a fost construit de mâna omului. Geologii explică această teorie înaintând ipoteza că zidul este un martor de eroziune diferenţială, un rest calcaros dintr-o masă dispărută, lucru contrazis de faptul că în această zonă a Subcarpaţilor rocile caracteristice sunt gresiile şi marnele, iar situarea într-o zonă cu păduri seculare nu favorizează eroziunea prea mult. Mai mult de atât, este greu de explicat lungimea deosebită a acestui “obiectiv” şi liniaritatea sa absolut nefirească pentru un “monument al naturii creat prin eroziune”.
Zidul se întinde pe o porţiune de aproximativ 20 km, începând de la marginea satului Sări din comuna Bisoca, unde apare pe o porţiune de peste 500 de metri, cel mai vizibil fiind în zona Hîrja, cu acces din drumul ce coboară spre Valea Salciei. După aproximativ 300 de metri, după a doua serpentină, o potecă duce discret la dreapta şi după câteva minute de urcuş, zidul se înalţă maiestuos cu o înălţime de peste 7 metri şi lat cam de un metru sau mai mult, parcă tăiat dintr-o singură lovitură de bardă.
În “Analele Râmnicului” din anul 1923, Tătulescu ne dezvăluie povestea acestor ziduri, poveste pe care o redau aici fără adăugiri şi modificări:
„Nişte stânci ieşite din munte, drepte ca nişte ziduri, de o regularitate perfectă, îţi atrag atenţia. Construcţiunea lor a stârnit curiozitatea poporului, dar totodată şi imaginaţia lui. … Cică odinioară – aşa începe legenda – în vremuri neştiute, pe pământ nu erau oameni ca cei de astăzi, ci uriaşi, care aveau alt chip şi putere nemăsurată. Şi ajungând ei din ce în ce mai puternici, au vrut să-l înfrunte pe Dumnezeu. S-au strâns toţi din partea locului şi-au pus rămăşag că, până or cânta cocoşii de ziuă, ei au să mute albia Râmnicului pe Slănic. Şi numai ce au început a căra la stânci şi la pământ, bărbaţi, femei şi copii, şi-au pornit apele să se umfle şi mai gata să treacă peste munte. Dar tocmai când mai aveau puţin, a răsunat cântecul cocoşului şi cică odată s-au rupt zăgazurile şi i-au înecat pe toţi… Iar de atunci le-au rămas numele acestor stânci <<Zidurile Uriaşilor>>.
Te uiţi la ele şi o sumă de gânduri îţi năpădesc mintea: tu care ai umblat pe la şcoli, ai învăţat că aceste transformări ale coajei pământului sunt datorate altor cauze – şi acestea sunt cele adevărate – dar câtă poezie, câtă fantezie în aceste explicări primitive ale poporului!. Iată ceea ce sufletul modern, civilizat, nu poate să exprime…”
Undeva în stânga zidului, pe versantul dealului Ulmușoru, Schitul Sările, ctitorit de Părintele Macarie se distinge prin măreție în această zonă uitată de lume, departe de civilizație.
Frumos traseul, frumoase locurile străbătute, chiar dacă drumul este de piatră și nu oricine s-ar încumeta să-și bage mașina prin aceste locuri sălbatice. Totuși, e greu să nu fii mulțumit că ai ajuns într-o zonă unde spiritul rural este la el acasă, unde liniștea te îmbie la meditație mai mult ca oricând.
Împătimiților de ieșire în natuă le recomand acest traseu pentru această primăvară ce se anunță frumoasă și călduroasă.
La întoarcere se pot abate la stânga spre Dealu Sării unde pot vizita Schitul Dealu Sării, iar în sat pot urca deasupra bisericii pe Muchea Naltă de unde pot admira toată valea Râmnicului, de la Munții Furu până la câmpie și, cu noroc dacă vremea este bună, pot vedea până și orașul Galați în depărtare.
Marian Galoiu
Despre Marian Găloiu
Originar din Dumitrești, Marian Găloiu este profesor. Predă Informatică și Educație Socială la Școala Gimnazială nr 8, Alexandru Vlahuță din Focșani. Marian Găloiu este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și este autorul cărții „Dumitreștii de ieri”, publicată în mai multe ediții. În anul 2016 a fost publicată cea de-a treia ediție. Recitiți articolul publicat atunci în Ziarul de Vrancea accesând titlul alăturat Galerie foto!!! "Dumitreștii de ieri" pentru dumintreştenii de azi şi de mâine
Citiți și ce spune profesorul și scriitorul Răzvan Theo Chirac despre Marian Găloiu:”Neobosit călător pe Valea Râmnicului, Marian Găloiu stabilește un dialog afectiv cu natura sălbatică a acestui ținut, colecționând nu atât imagini, cât emoții. Având o structură imaginativă, artistică, dumitreșteanul drumețește în special pentru vis, provocat de geografia subcarpatică, mult îndrăgită. Peisajul e pentru Marian Găloiu o cutie de rezonanță a propriilor sentimente. Regăsind natura, se regăsește pe sine însuși. Pentru el, ieșirile în natură, în special în bazinul superior al Râmnicului, sunt prilejuri de reverie, de meditație și de contemplație. Năzuiește spre acea primenire a omului în natură, spre dobândirea (iluzorie?) unității originare cu aceasta.”
