Sărbători în lacrimi
O familie cu 3 copii din comuna Gugeşti, toţi grav bolnavi, abia îşi duce traiul de pe o zi pe alta. Părinţii nu mai au bani nici de pâine, tot ce primesc într-o lună se duce pe medicamente și pe drumurile făcute periodic la Bucureşti, la Spitalul Fundeni unde una dintre fetiţe, cea de 11 ani, care suferă de Talasemie majoră (globulele albe le mănâncă pe cele roşii), trebuie să facă transfuzie de sânge. Fata cea mare, de 16 ani, suferă de tetrapareză spastică, este la pat de când s-a născut şi are nevoie de îngrijiri speciale.... Băiatul, de 6 ani, este diagnosticat cu deficit în vorbire şi este suspect de autism. Copiii nu mai au ce îmbrăca, ce încălţa, mai ales cei mai mici. Frigiderul e gol şi în curând nici de pâine nu vor mai avea bani. Singura lor rudă este bunica paternă a copiilor, care îi şi ţine în casă, dar nici ea nu are posibilităţi materiale.
Alina, de 16 ani, Andreea de 11 ani şi David, de 6 ani, s-au născut dintr-o mare iubire. Au fost doriţi, aşteptaţi cu mari emoţii, venirea lor pe lume fiind pregătită cu mult timp înainte. Dezamăgirea a fost cruntă când au aflat cât de mult vor suferi fetiţele, mai ales Alina, care la vârsta de 16 ani a rămas cât o păpuşă. N-au avut mai mult noroc nici cu David, ultimul născut, care nu vorbeşte. Cu el părinţii se înţeleg prin semne. Altfel este cuminte şi afectuos cu cei din jur. Mult timp şi-au reproşat că din vina lor suferă copii nevinovaţi, prea mult şi-au dorit să fie împreună, deşi sorţii le fuseseră împotrivă. Au avut curajul să aducă pe lume 3 copii, sperând ca măcar unul să fie sănătos. N-a fost să fie aşa. În ultima perioadă starea Alinei, fata de 16 ani, s-a agravat. Părinţii spun ca se usucă pe picioare.
Stăm de vorbă în bucătărie. Elena, mama copiilor, îi pregăteşte Alinei masa de dimineaţă.
„Alina mănâncă totul pasat. Biscuiţii trebuie să fie foarte fini. Când avem bani îi cumpărăm şi mere, le curăţăm, le pasăm şi le amestecăm cu biscuiţii. Dacă nu avem mere, îi dăm doar biscuiţi cu iaurt. Ea mănâncă şi supică, mâncare gătită în general. Mănâncă foarte greu, abia înghite”, spune mama.
La naştere Alina a fost un copil normal, cu greutatea corespunzătoare, fără probleme. A fost de nota 10, după cum au spus medicii, un copil care s-a dezvoltat bine până la 3 luni şi jumătate.
„La 3 luni jumătate a făcut convulsii. Am mers imediat la spital, unde i s-au făcut investigaţii. Am stat vreo patru luni de zile internată. A avut complicaţii, i-a găsit un cheag de sânge pe creier. Explicaţia medicilor a fost că a luat un virus din atmosferă”, spune Elena Pîrvu.
De la Spitalul din Rm. Sărat au trimis-o la Bucureşti, la Budimex, unde li s-a spus părinţilor că fetiţa va mai trăi o săptămână, o săptămână jumătate... N-a fost aşa, părinţii au făcut tot ce le-a stat în putinţă s-o ţină în viaţă. Tatăl copiilor are un mare regret şi credinţa că pe copilul lui s-au făcut anumite experimente.
„Am lăsat-o la spital râzând şi am luat-o ca pe o legumă. Părerea mea este că au făcut experimente cu copilul nostru, i-au făcut puncţii în coloană, în cap, ceea ce nu trebuia făcut la un spital judeţean. Pentru ea nu mai e nici o şansă, ne chinuim în continuare, cât o vrea Dumnezeu s-o ţină. Asta e!”, spune Şerban Pîrvu, tatăl copiilor
Distruşi de durere, au avut curajul să aducă al doilea copil pe lume, tot o fetiţă, Andreea, care la naştere avea 3,100kg şi nici o problemă de sănătate. Fericirea n-a durat prea mult, la şase luni au ajuns cu ea la spital.
„După primele investigaţii, Andreea avea hemograma 3,5... Automat, prima grijă a fost transfuzia de sânge. A doua lună, când ne-am dus la spital, ne-au spus ca are Talasemie Majoră.”, povesteşte Elena.
Fetiţa face lunar transfuzie de sânge la Spitalul Fundeni, intervenţie fără de care ea nu ar putea duce o viaţă normală, nu ar putea supravieţui. Este în clasa a III-a şi învaţă foarte bine. Deseori se simte rău, mai ales când transfuzia lunară este întârziată din lipsă de sânge. În acele momente apar şi problemele.
„Mă simţeam slăbită, nu mai aveam putere în mine, nu mai aveam viaţă în mine.”, spune Alina. Altminteri, pare un copil normal, cu preocupări normale, care învaţă bine. Fetiţa s-a pregătit cum a ştiut ea mai bine să-l întâmpine şi pe Moş Crăciun, împodobind brăduţul împreună cu tatăl ei, dar Moşul n-a venit.
- L-ai aşteptat pe Moş Crăciun? ... A fost pe-aici? întreb.
„N-a fost. ”
- De ce?
„Cred că a intârziat pe drum.”
Ce-ai dori să-ţi aducă?
„Mi-aş dori foarte mult un laptop”, şopteşte Andreea.
În acest moment, familia Pîrvu este într-un mare impas financiar. Câştigul celor doi şi alocaţiile copiilor nu depăşesc 2500 lei/luna, iar datoriile tot cresc! Au ajuns la fundul sacului, fiind nevoiţi să-şi amaneteze până şi verighetele. Dacă doriţi să ajutaţi, copiii au nevoie de îmbrăcăminte şi încălţăminte, de alimente și bani să poată merge la Bucureşti, dar şi pentru tratamentele copiilor. Persoana de contact este Şerban Pîrvu, tel. 0775/ 363. 715. CONT: RO18RNCB0822068965530001 ( Janine VADISLAV )
