Social

O crimă a pus capăt unei vieți chinuite la Slobozia Bradului

Dana Lepădatu
8 sep 2017 11355 vizualizări

Mărturiile pe care familia Rozaliei Dobrogeanu le-a dat publicității scot la iveală o situație aproape incredibilă în România anului 2017, în condițiile unui stat de drept. Nu e vorba despre o situație specifică unei comunități, din păcate

Chinuită în toate felurile, femeia de 36 de ani a încercat să scape de bestia cu care a trăit și cu care a făcut și copii. Numai că, așa cum au povestit familia și apropiații, lucrurile au fost aproape fără scăpare, se poate spune, și cu un larg concurs al unor instituții și organisme publice.

În urmă cu mai bine de o lună, o crimă petrecută ziua în amiaza mare, în piaţa de pepeni de la Slobozia Bradului, a şocat o întreagă comunitate. Atunci, Rozalia Dobrogeanu, în vârstă de numai 36 de ani, a fost omorâtă cu un cuţit, în văzul lumii şi în faţa uneia dintre fetiţe, de către concubinul său, omul de care Rozalia încerca să scape de ani buni. Povestea femeii este una din multele poveşti fără glas ale femeilor care, maltratate de bărbaţii lor, apelează la justiţie şi la alte instituţii ale statului pentru a fi protejate, însă tot ceea ce le oferă justiţia este o simplă hârtie. Deşi se cheamă “ordin de protecţie” şi are rolul de a proteja mama şi eventual copiii de agresorii lor, este departe de a le oferi securitatea de care aceștia au nevoie. O astfel de hârtie a deţinut şi Rozalia, dar asta nu l-a împiedicat pe concubinul său şi tatăl copiilor să o hărţuiască şi în final să îi ia viaţa.

Povestea Rozaliei începe în urmă cu mai mulţi ani, pe vremea când aceasta era ceva mai mult decât o puştoaică. Atunci a fost furată de acasă de cel care avea să devină călăul său. Împreună, au avut şase copii şi o viaţă pe care, într-unul din puţinele sale momente de linişte, Rozalia a reuşit să o pună pe hărtie, cu ajutorul unei prietene, pentru că ea nu ştia să scrie. În nu mai mult de trei pagini, Rozalia povesteşte, în cuvinte simple, coşmarul unei vieţi dar şi visele unei femei care îşi dorea să îşi vadă copiii mari şi cu carte, pentru a avea parte de o viaţă demnă şi mai bună decât cea pe care a avut-o ea. A fost sechestrată chiar şi un an întreg, nu putea să iasă din casă, să vorbească’ cu cineva, nici măcar cu părinţii săi care stăteau chiar în casa de alături şi care, din pricina numeroaselor ameninţări şi-au vândut casa şi s-au mutat în alt sat, gândindu-se  că ar putea fi ei pricina violenţelor îndurate de fiica lor şi că situaţia se va schimba. Totul a fost în zadar însă. Rozalia a stat în 2015 mai bine de jumătate de an în Centrul Maternal, şi a plecat de acolo cu ordin de protecţie împotriva concubinului său, Moise Ionel. Hârtia nu a ajutat-o însă foate mult. A fost luată din casa părinţilor cu forţa, chiar de concubinul său, împreună cu copiii, astfel că a continuat să trăiască acelaşi coşmar. Când a scăpat din mâinile concubinului, şi-a găsit iarăşi refugiul la Centrul Maternal, poate singurul loc în care Rozalia şi copiii săi au fost într-adevăr în siguranţă. Un nou ordin de protecţie, o nouă speranţă că îşi poate lua viaţa de la capăt. Asta în timp ce concubinul său, Ionel Moise, afirma fără nici o teamă, chiar în faţa organelor de ordine şi a funcţionarilor primăriei că o va omorâ pe Rozalia mai devreme sau mai târziu. În ciuda numeroaselor plângeri la poliţie împotriva concubinului, totul s-a dovedit zadarnic, pentru că organele de ordine nu au putut să îi ofere acesteia protecţia de care ar fi avut nevoie. Astfel că întreaga sa existenţă a purtat amprenta terorii.    

“În toți acești ani de când trăiesc cu el am fost chinuită și noaptea şi în acelaşi timp amenințată. În timp ce eram însărcinată mă bătea de mă băga sub pat şi dormeam pe jos.Voiam să merg la mama să cer o mână de ajutor pentru copii, iar el mă împiedică. Copiii mergeau pe furiș la mama, ca să se hrănească și să se spele. Câteodată mergeam la mama ca să-i cer detergent pentru rufe să spăl și nu puteam nici măcar să car apă de la mama, că nu mă lăsa. Nu puteam vorbi cu vecinii sau cu surorile din cauza lui. Nu mai știam să vorbesc limba noastră. Devenisem o sălbatică. El consuma alcool. Avea obiceiul să plece de acasă în sat să bea cu diverse persoane și venea seara târziu, cu chef de bătaie și ceartă. Știa că nu aveam de mâncare în casă, dar fiind beat tot cerea, iar la copii nu se gândea. Pentru el nu conta dacă copiii mâncau sau nu. Lăsam copiii singuri în casă, iar pe mine mă lua cu el prin pădure la muncă, lăuză fiind și fără încălțăminte. De față cu copiii voia să profite de mine”, se destăinuie Rozalia.

Autorităţile s-au făcut că nu văd şi nu ştiu nimic

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns coşmarul în care trăia, Rozalia a apelat la autorităţile locale, dar acestea i-au întors spatele şi, deşi cunoşteau situaţia ei şi a copiilor săi, s-au făcut că nu văd nimic. “Poliția și Primăria comunei Slobozia Bradului ştiau de situația mea, dar nu au vrut să mă ajute sau să facă ceva, ca să nu mai fiu bătută sau chinuită. Când am fost la primărie să fac actele pentru ajutorul social au spus că nu-l primește și m-au scos de la ajutor”, povesteşte Rozalia. Pentru a avea un ban de sărbători şi pentru a putea pune ceva pe masă, copiii mergeau de Crăciun cu colindul, dar nu de puţine ori şi aceşti puţini bani ajungeau tot pe mâna concubinului, care îşi cumpăra băutură. “De sărbători trimiteam copiii cu colindul ca să câștige bani să pot cumpăra câte ceva să pun pe masă”.

Rozalia visa un viitor mai bun pentru copiii săi

Rozalia îşi dorea un viitor mai bun pentru copiii săi, iar din aceste pagini transpune dorinţa simplă a unei femei de a se simţi iubită. “Au fost luni în care nu aveam ce să le dau de mâncare la copii nu aveam îmbrăcăminte să-i trimit la școală. Câteodată îi trimiteam cu papucii rupți. Au fost bătuți acești copii, au prins frică de tată și nu au avut posibilitatea de a învăța. Am fost bătută împreună cu copiii. Mi-aș dori ca cei trei copii pe care îi am lângă mine să meargă la școală și să aibă un viitor fericit, nu ca frații lor. Dorim să stăm departe de tatăl copiilor și să avem ceva al nostru. Nu știu ce înseamnă o vorbă frumoasă spusă de el, nu cred că mai știu să mă fi mângâiată vreodată. Îmi doream lucrul ăsta, dar nu s-a întâmplat niciodată. M-am rugat tot timpul să se schimbe, să mă iubească, să mă respecte, să iubească copiii. Îmi doresc ca copiii mei să meargă la școală, dar grija zilei de mâine și faptul că n-o să am cu ce să-i îmbrac mă speria. Nu știu ce să fac nu mă pot gândi, nu găsesc o soluție să pot să ies din această sărăcie, pentru că nu am nimic. Nu sunt decât eu și copiii și cerul liber”, îşi strigă femeia durerea.

Părinţii şi-au vândut casa pentru a scăpa de ameninţările concubinului

Părinţii Rozaliei şi-au vândut casa în speranţa că vor scăpa de ameninţările concubinului fiicei lor. Şi-au cumpărat teren într-un sat din vecinătate şi au luat-o de la zero, sperând în acelaşi timp că viaţa Rozaliei se va schimba o dată ieşiţi din peisaj. Însă nimic nu l-a mulţumit pe Ionel. Rozalia povesteşte că la un moment dat i-a fost sugerat, chiar de către poliţia locală, să plece în străinătate pentru a putea scăpa de el. Însă aceasta a refuzat, pentru că ştia clar că o dată plecată, ameninţările concubinului se vor îndrepta către familia sa. “Nu părinții m-au despărțit, ci eu am plecat, pentru că nu mai puteam să mai suport. Nu am unde să mă duc. Părinții mei suferă odată cu mine. Atâta timp cât voi sta cu ei, ei vor suferi la fel ca mine. Tata și-a vândut și casa ca să scăpăm de el, a făcut alta mai departe și nici acolo nu avem liniște. Nimeni nu ne ajutăm. Poliția m-a sfătuit să plec din țară ca să scap de el. Copiii sunt speriați pentru că nu știu ce se întâmplă. Ceilalți copii mai mari au fost bătuți, iar unul dintre ei a fost închis în cotețul porcului, cu lanțul la gât, pentru că s-a dus să se joace pe alți copii Am doi copii bolnavi și nu am bani de medicamente. Nu pot să mă duc la muncă, pentru că nu am cu cine să-i las. Nu am curaj să mă mai duc la părinți de frica lui și nu mă pot duce nicăieri de frică că va venii după mine. Nimeni n-a făcut nimic pentru mine, la toți le e frică de el chiar și la organele de poliție. Aș vrea să pot muncii, să pot să-mi cresc copiii. Toate rudele sunt terorizate de acest om. Sunt bulversată și nu știu ce să fac. Aș vrea să mă învețe și pe mine cineva, dar mi-e frică și teamă că este prea târziu. Nu vreau să mă mai duc la părinți”, spune Rozalia.

Un coşmar lung o viaţă pentru toată familia

Datorită acestor amenințări, Rozalia și rudele sale apropiate trăiesc cu frica, evită să se întâlnească cu concubinul, iar reclamanta de teamă stă încuiat în casa părinților săi. Femeia a solicitat ordin de restricţie atât pentru sine cât şi pentru mama şi tatăl său. Ameninţările pe care membrii familiei le primeau aproape zilnic erau că îi va spânzura, îi va bate, îi va viola, îi va omorâ. Rozalia se simte vinovată vinovată și supărată fiindcă rudele sale sunt supuse acestor amenințări și pentru că aceștia suferă din cauza ei. Nu de puţine ori concubinul său a fost văzut în preajma casei părinţilor Rozaliei cu toporul în mână, pândind împreună cu băiatul cel mare. Tot ce ăşi dorea Rozalia era ca acest coşmar să înceteze. Să înceteze cu ameninţările la adresa sa şi a rudelor sale. "Aș vrea ca într-o zi să se termine tot coșmarul în care trăiesc, să aibă și copiii mei o viață liniștită", este dorinţa femeii.  Părinții Rozaliei povestesc că și astăzi trăiescu cu frica celui care acum este în închisoare și care a promis că va continua ceea ce a început. Ba mai mult, că acesta ar fi spus copilului mai mare ”să termine ceea ce el a început”. Potrivit acestora, ”pedeapsa” pe care Ionel a aplicat-o Rozaliei ar fi un exemplu pentru alți bărbați din sat, care își amenință nevestele și concubinele că vor proceda întocmai ca Ionel.

Un ordin de protecție, nimic mai mult decât o hârtie

Ordinul de protecție se dovedește a fi uneori o unealtă fără valoare în mâna celui care îl deține, dar și pentru forțele de ordine. Deși documentul stipuleayă de cele mai multe ori că agresorul nu are voie să se apropie la mai mult de 200 de metri de victimele sale, nu puține sunt încălcările flagrante ale acestuia. Iar poliția nu poate decâr să privească neputincioasă, să întocmească un dosar penal...și să aștepte. Să aștepte ca un judecător să decidă că individul este prea periculos pentru a fi lăsat în libertate. Ceea ce foarte greu se întâmplă. Pe 13 octombrie 2015, femeia obținea primul ordin de restricție împotriva bărbatului. ”Admite cererea formulată de reclamanta , în contradictoriu cu pârâtul . Obligă pârâtul ca, pentru o perioadă de 6 luni, să păstreze o distanţă minimă de 200 m faţă de reclamantă, faţă de minorii M C, născută la data de 27.09.2000, M A - E, născută la data de 24.11.2008, D S, născut la data de 13.07.2012 şi D A - M - P, născută la data de 12.12.2014 şi faţă de locuinţa părinţilor reclamantei, să se deplaseze în locuinţa părinţilor reclamantei (dacă aceasta nu este în aceeaşi localitate cu domiciliul actual al pârâtului) şi să încerce luarea oricărui contact (inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod) cu reclamanta sau minorii Stabileşte, pentru o perioadă de 6 luni, locuinţa minorilor M C, M A – E, D S şi D A – M - P,la mama reclamantă. (...) Executorie. Prezenta hotărâre se comunică de îndată Poliţiei Slobozia Bradului, în baza art. 31 alin. 1 din legea nr. 217/2003, pentru a se face aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. 2 – 4 din acelaşi act normativ”, se arată în decizia Judecătoriei Focșani, care a rămas definitivă prin decizia Tribunalului Vrancea din 18 februarie 2016. În luna august 2016, femeie obținea un nou ordin de protecție împotriva concubinului său. ”Admite cererea formulată de reclamanta Dobrogeanu Rozalia, în contradictoriu cu pârâtul Moise Ionel. Obligă pârâtul ca, pentru o perioadă de 6 luni, să păstreze o distanţă minimă de 250 m faţă de reclamantă, faţă de minorii (...) şi faţă de locuinţa părinţilor reclamantei, la familia Dobrogeanu Gherasim si Aneta din Slobozia Bradului, jud Vrancea, și față de locul de muncă, unitatea de invățământ (scoală, grădiniță), precum și interzicerea oricărui contact (inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod) cu reclamanta sau minorii”, indică în soluția Judecătoriei Focșani din 30 august 2016, care a rămas definitivă. Din comunicările oficiale oferite de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, rezultă că, de la emiterea celor două ordine de protecție, nu au existat sesizări privind încălcarea acestora și care ar fi făcut, în mod automat, obictul unei infracțiuni privind nerespectarea hotărârilor judecătorești. Cu toate acestea, pe rolul unității de parchet, a existat o plângere pentru amenințare, care a fost soluționată în cursul anului 2016 cu renunțarea la urmărirea penală. Conform Biroului de Presă al IPJ Vrancea, ”ultimul ordin de protecție a expirat la data de 28 februarie 2017. În cursul anului 2016, pe numele persoanei respective (n.r.- Moise Ionel) au fost depuse două plângeri sub aspectul comiterii infracțiunii de amenințare”, după cum a declarat subcomisarul Bogdan Toader, purtătorul de cuvânt al instituției. Referitor la cele două plângeri, aceeași sursă a precizat că a intervenit împăcarea părților, situație în care s-a dispus clasarea. Există voci care spun că, prin relația de rudenie pe care inculpatul ar avea-o cu actualul primar al comunei, Ionel Moise ar fi beneficiat de minim ”clemența” oamenilor legii în aplicarea strictă a prevederilor celor două ordine de protecție. Ce s-a întâmplat, până la urmă, la începutul lui august 2017, ar trebui să fie măcar de acum încolo un semnal de alarmă pentru autorități. Care ar putea să facă mai mult pentru a preveni în mod real, nu doar în situații și rapoarte, fenomenul infracțional. (Dana LEPĂDATU, Gabriel SAVA)

După gratii pentru omorul din piață

La finalul lunii august, procurorii au solicitat instanței prelungirea cu 30 de zile a măsurii arestului preventiv a inculpatului care a fost arestat pe 4 august de Tribunalul Vrancea. Acesta este cercetat penal în acest moment sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, după ce, în cursul zilei de 3 august, pe fondul conflictului avut cu concubina sa, i-a aplicat femeii mai multe lovituri de cuțit care, în final, au dus la decesul acesteia. Bărbatul a înjunghiat-o în umăr și pe mama concubinei sale, care a încercat să-i sară fiice în ajutor. (G. S.)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.