Galerie foto | Tanti Tudorița Lazăr, din comuna Tâmboești, are nevoie de ajutor
Tanti Tudoriţa Lazăr, din comuna Tâmboeşti, împlineşte 91 de ani în luna mai. A trecut timp, nu glumă, în care s-au petrecut atâtea evenimente în viaţa dumneaei, unele fericite, altele de un tragism greu de suportat. În toţi aceşti ani, pentru dumneaei, importantă fost familia. A trăit şi a muncit din greu să-şi ţină gospodăria, să nu râdă lumea din sat. Acum însă important e să mai treacă o zi şi o mare izbândă să i-l ţină Dumnezeu în viaţă pe bărbatul care i-a stat alături în biserică, la cununie, împreună cu care a crescut 2 copii, apoi cei 3 nepoţi rămaşi orfani de tată, părăsiţi de mamă. N-a fost niciodată bogată, dar s-a descurcat. A trecut peste necazuri cu înţelepciune, a trăit cu măsură fiind un exemplu pentru cei din jur. Un exemplu este şi acum. Cât e ziua de lungă nu-i stau mâinile brăzdate de trecerea timpului. Numai că, acum oboseşte mai repede şi parcă nici spor la treabă nu mai are ca altădată şi nici puţinii bani nu-i mai ajung. Cu toate s-ar împăca însă, dacă ar avea măcar strictul necesar în casă... Aşa că, şi-a călcat pe suflet şi a cerut ajutor.
A avut doi copii. Fata, trecută bine de 50 de ani, trăieşte la Bucureşti, băiatul, care a fost lumina ochilor ei, a murit la 39 de ani, în Italia, unde muncea de ceva timp să strângă bani, să-şi poată creşte copii. N-a fost să fie, s-a îmbolnăvit de plămâni şi s-a prăpădit. A crezut că nu-i va supravieţui, aşa de mare i-a fost durerea. Cu greu a reuşit să-şi revină, căci i-au rămas nepoţii, părăsiţi şi de mamă, care trebuiau puşi în rând cu lumea. Când i-a văzut mari s-a bucurat, dar bucuria i-a fost de scurtă durată, unul dintre nepoţi s-a prăpădit, tot în Italia. Ajunsă la 91 de ani, mai are alături pe bărbatul său, mai mare cu 3 luni decât dânsa, bolnav la pat, şi pe fata care trăieşte la Bucureşti, cu multe griji pe cap. Nu-şi poate pune nădejdea decât în străini. I-a scris o scrisoare unei doamne profesor, pe care a cunoscut-o, cu totul întâmplător, anul trecut. Din alimentele pe care le-a primit atunci, a avut toată iarna şi spune că tare i-au mai prins bine.
„Suntem de-a dreptul impresionaţi că o femeie la vârsta dumneaei a avut puterea să treacă prin atâtea necazuri şi probleme şi că ne-a scris. Nu ne-a uitat. Când am întâlnit-o prima oară, ne-a impresionat puterea de munca, hărnicia şi faptul că nu s-a dat bătută niciodată. Nu ne-am gândit că puţinele alimente lăsate la dumneaei vor fi de atâta folos. Sunt mâhnită că mulşi bătrâni, aşa ca tanti Tudoriţa, trec prin astfel de momente, pensiile nu ajung şi, în loc să se bucure de anii bătrâneţii suferă de frig, de foame, de boli...”, ne-a spus doamna profesor Rica Verdeţu, de la Şcoala Gimnazială, din comuna vrânceană Garoafa.
Şi elevii doamnei profesor Verdeţu au fost impresionaţi de cuvintele bunicii Tudoriţa şi au decis sa pregătească o cutie cu daruri pentru femeia care a avut prea putina bucurie în viaţa sa.
„M-am gândit că sunt o grămadă de oameni în aceeaşi situaţie şi cred că ar trebui să-i ajutăm”, a spus Ionuţ.
- Ce poţi tu să faci? întreb.
„Noi avem o cutie în care strângem daruri pentru cei care au nevoie de ele”, a mai spus Ionuţ
„M-a emoţionat foarte tare, a spus şi Valentina. Această bunica are nevoie de ajutor, doamna a mai ajutat-o. Îmi doresc să ajut şi eu.
„O să merg şi eu s-o vizitez cu colegii mei”, spune şi Florin.
Am căutat-o pe tanti Tudoriţa acasă, acolo unde trăieşte cu soţul dumneaei de aproape 70 de ani. Am găsit-o la treabă, prin ograda, căci e iute ca prisnelul, nici n-ai zice că mâine poimâine împlineşte 91 de ani.
- Vă mai deschide cineva poarta? întreb.
„Mai puţin. Cine deschide, trebuie să le dai...”, spune tanti Tudoriţa.
Are o pensie de 600 lei. Tot atât are şi soţul dumneaei. Amândoi au muncit o viaţă întreagă la CAP. Numai Dumnezeu ştie cum face să-i ajungă banii de la o luna la alta.
- Vă descurcaţi cu banii aceştia?
„Ei, ce sa faci? Cu cerşitul nu mă duc”.
În fiecare lună cumpără o plasă de medicamente.
- Cât daţi pe medicamente?
„Am dat acuma 700 lei.”
- Cu câţi bani rămâneţi din pensie?
„Ei, mai sclipuiesc de ajunge, aşa, de la pensie la pensie”, spune tanti Tudoriţa.
A fost necăjită de mică şi aşa a dus-o cam toată viaţă, dar nu stă să-şi plângă de milă. După ce îl schimbă şi-l hrăneşte pe nenea Andrei, merge în grădină, sapă, a semănat bob, pătrunjel şi lobodă, leagă la butucii de vie.
„Pe aici pun roşii şi aici am pus sămânţă, să fac răsad, ne arată tanti Tudoriţa în grădină.
- Aveţi roşii bune? întreb.
„Bune, bune, mari, frumoase...”
- Munciţi singură?
„Singură... Cu Dumnezeu!”
- Mai puteţi?
„Cât oi mai putea.”
Tanti Tudoriţa îşi face curaj, dar la aproape 91 de ani se descurcă mai greu, oboseşte mai repede.
„Aş zice..., dar nu se mai poate. Mi-e greu tare. Merg ce merg, dar de la 12.00 încolo mă mai clatin. Oleacă de sănătate aş mai dori, dar pe aia n-o găsesc.”
Vecinii o iubesc şi spun că au avut ce învăţa de la dumneaei şi se miră cât de sprintenă este.
„De când am venit eu aici, au murit şi Mircea şi Costel ( băiatul si nepotul) Am crezut că se duce după ei. Dar nu, a întărit-o Dumnezeu. Are o voinţă de fier,nu se lasă doborâtă de greutăţi si de boală”, spune vecina sa, Viorica Nichitoiu.
„La vârsta de 91 de ani e normal să treacă printr-o perioadă mai grea, puterile scad, bolile sunt mai multe. Dânsa e un exemplu pentru cât de harnică e şi acum şi-şi îngrijeşte singură soţul aflat la pat. Pentru fiecare are o vorbă bună, un sfat, un dar... Copiii, acum tineri la casa lor, îşi amintesc cum Uca ( aşa îi spuneau ei) avea întotdeauna în buzunar - pentru ei - bomboane, sau câte un ou proaspăt”, ne-a spus şi Constantin Drăguş, vice primarul comunei Tâmboeşti.
Dacă doriţi să o ajutaţi pe tanti Tudoriţa, cel mai mult îi lipsesc alimentele şi detergenţii pentru care ar trebui - dacă ar avea suficienţi bani - să meargă în oraş să le cumpere. La vârsta pe care o are e greu să pleci la drum de una singură.
LAZĂR TUDORIŢA - sat. Tâmboeşti, com. Tâmboeşti, jud. Vrancea
Persoana de contact primarul comunei Tâmboeşti - MARIEAN PLEŞEA - TEL: 0784/ 400. 354 ( Janine VADISLAV )
