Foto | Frații vrânceni Danțiș vin pentru al treilea an consecutiv din Anglia în județul natal să ajute de sărbători familii nevoiașe
Prin proiectul lor umanitar „Dar din dar se face rai”, frații gemeni Danțiș din comuna Vrâncioaia și prietenii lor au fost anul acesta Moş Crăciun pentru 7 familii din județul nostru.
Doi fraţi gemeni, Laurenţiu şi Dănuţ Danţiş, de loc din comuna Vrâncioaia, au demarat în urmă cu 3 ani un proiect umanitar, numit sugestiv, „Dar din dar se face rai”.
Li s-a alăturat familia, sunt şase fraţi la părinţii care au făcut aproape imposibilul ca toţi să studieze, să ajungă ceva în viaţa pentru că, nu-i aşa, ăsta este rostul părinţilor, să-i crească, să-i protejeze, să le deschidă calea de urmat în viaţă, pentru ca ei, copiii, să fie de ajutor familiei pe care o întemeiază, comunităţii din care fac parte.
Au plecat departe de casă, să-şi facă un rost, dar şi-au păstrat sufletul frumos, cu grijă pentru cei care, mai puţin dăruiţi de soartă, au lipsuri mari. Totul a început acum 3 ani când au decis ca din binele lor să ofere şi altora de sărbători. Li s-au alăturat prietenii, dar şi persoane străine, care a fost impresionate de acest gest. Anul acesta, fraţii Danţiş, însoţiţi de 3 prieteni, au fost, în Ajun de Crăciun, Moşul darnic şi bun care a intrat in casele a 7 familii, 5 cu copii mulţi şi bani puţini şi 2 familii de bătrâni.
Cu maşinile încărcate cu alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, dulciuri şi jucării, au făcut fericiţi copii din trei localităţi vrâncene. În satul Făurei, l-au găsit pe Sorinel Alexandru, tatăl a două fete, trebăluind de zor, abia isprăvise de întins rufele spălate.
Printre lacrimi povesteşte că abia ce şi-a pierdut soţia, după o îndelungată suferinţă. A rămas şi mamă şi tată pentru fetele lui, în timp ce învaţă să fie şi „mamă”... Tinerii îl ascultă, îi înţeleg durerea, iar omul simte că a găsit înţelegerea de care avea nevoie. A urmat partea frumoasă a momentului, în spiritul Crăciunului, împărţirea darurilor.
„ Avem ghetuţe, geacă, cine este Alexandra de 11 ani?”
Alexandra probează jacheta de iarnă, îi vine perfect şi ghetuţele la fel, parcă le-ar fi probat la magazin. Daruri primeşte şi sora mai mare, care are 16 ani.
„Am adus cartofi, ceapă, orez, făină zahăr mălai, aveţi şi dulciuri, carne de porc, de pasăre, cârnaţi, bulion, paste, tot ce trebuie pentru masa de Crăciun”, spune Laurenţiu Danţiş.
Fetele probează jachetele care au încă etichetele pe ele, iar tatăl, vădit emoţionat, nu ştie cum să le mai mulţumească.
„La mulţi ani cu sănătate, să vă dea Domnul de toate. Vă mulţumesc frumos pentru gestul pe care l-aţi facut. Crăciun fericit!”, spune Sorinel Alexandru, din Făurei, cu ochii în lacrimi.
La familia Gavriluţă sunt 5 copii, fata cea mare s-a născut cu un handicap grav, motiv pentru care soţul a părăsit-o pe Vasilica, mama copiilor. Fără nici un ajutor, doar cu o mamă la fel de neputincioasă ca şi ea, trăind din alocaţia copiilor, casa a ajuns o cocioabă care stă să cadă peste minunăţia de copii pe care-i are, dar pentru care nu poate face mai nimic. Drumul lor în viaţă pare închis şi doar o minune i-ar mai putea scoate la suprafaţă, dincolo de portiţa care nu se închide.
7 suflete stau înghesuite într-o cămăruţă de 2/3mp, cu două pisici şi un godin fragil, în care arde focul. Te întrebi, bulversat de situaţie, cum poate învăţa Cătălina, care este în clasa a VII-a şi care nu are o masă pe care să-şi facă temele? Am cunoscut-o acum câţiva ani, era o fetiţă, veselă, vorbăreaţă şi mă întreb, unde a dispărut Cătălina de atunci, ce s-a întâmplat cu ea, dar mai ales, ce soartă o aşteaptă. Mama ei n-are nici o putere şi nu-i vina ei, e o mână de femeie, slăbuţă, fără prea multă carte, care îşi iubeşte copiii şi atât. Darurile primite în ajun de Crăciun au venit ca o minune în care nu mai credeau.
Fetita de 5 ani e fericită tare, a primit păpuşi, un vis împlinit.
- Ce ţi-a adus Moşul, păpuşi?
„Da”.
- Ce-i spui Moşului?
„Mulţumesc.”
Cătălina, stă deoparte.
„Mergi la şcoală? O întreabă Laurenţiu.
„Da”.
„Poţi să le probezi, să vedem dacă-ţi vin? Ia uite, ce ghetuţe frumoase pentru băieţel... A venit Moşul mai devreme...? A Moşul când trebuie, azi colindă Moşul. Să învăţaţi şi să ascultaţi de părinţii, mai ales pe mama voastră care se străduieşte...!
Copiii probează încălţările şi hăinuţele primite şi nu le vine a crede că un Moş atât de generos a venit la ei.
„M-am bucurat foarte mult, chiar m-am bucurat foarte mult de acest ajutor, mai ales pentru copii mai mult, să aibă şi ei ce le trebuie”, spune Vasilica, mama copiilor.
Privindu-i pe micuţi, fraţii Danţiş îşi amintesc cu drag de momentele când, copii fiind, cât de fericiţi erau în seara de Ajun..
„Este al treilea an. Cu ajutorul prietenilor, colegilor şi a familiei, am reuşit din nou să facem câteva familii fericite”, spune Laurenţiu Danţiş.
La familia Toboşaru sunt 7 copii. De departe, cel mai fâşneţ pare Gabriel, care iubeşte caii mai mult decât orice pe lume.
„Moşul v-a adus hăinuţe, jucării, v-a adus în primul rând alimente pentru masa de Crăciun”, spune Laurenţiu, care îl ajută pe Gabi să schimbe jacheta veche cu cea nouă, după care, scoţând o cutie cu frumoase ghetuţe fix pe piciorul lui, îi spune, „Am venit cu ghetuţe noi, să schimbăm adidaşii ăia.”
- Ce-i zici Moşului? îl întreb pe băiat.
„Mulţumesc Moşule, să vii şi la anu!”
La Fetig, satul uitat de lume în care mai trăiesc câteva familii, îl căutăm pe nenea Toader Miloiu.
Bătrân, bolnav, abia se ţine în cele două cârje. Vizita însă i-a readus zâmbetul pe buze.
„Cum vă descurcaţi? Vă descurcaţi aşa cum puteţi..., spune Dănuţ Danţiş.
„Nu pot, dacă n-am cârjele, nu pot păşi (...) De nevoie tată, tre să fac treabă, murim de foame, murim de foame altfel.”
La plecare i-au lăsat casa îndestulată cu de toate aşa că, pentru nenea Miloiu şi soţia sa Sărbătorile de Iarnă sunt cu belşug şi bucurie. La plecare le-a făcut şi o urare.
„Dumnezeu să vă dea sănătate şi un an fericit, bun şi spor de muncă să vă dea Dumnezeu!”
Nici tanti Ancuţa Miloiu nu se aştepta să fie vizitată de tinerii voluntari. La anii ei, trecuţi de 70, munceşte ca un bărbat împreună cu fiul ei, ca să aibă cele de trebuinţă peste iarnă.
„Noi ţinem să vă mulţumim, să trăiţi, să mai aduceţi, da să mai aveţi cui , să nu „plecăm”... Doamne ajută,” spune tanti Ancuţa, dar în vocea ei este şi o undă de tristeţe.
Cei cinci tineri, voluntari în cadrul proiectului „Dar din dar se face rai”, au dat un dar şi au primit, în schimb, un dar, bucuria de a aduce fericire în casele oamenilor.
„Chiar ne bucurăm, foarte tare că am putut ajuta în prag de sărbători. M-au impresionat bătrânii, dar mai mult copiii m-au impresionat de felul cum au primit darurile, mai ales jucăriile, hăinuţele. Chiar dacă erau foarte săraci, părinţii ne-au primit foarte bine”.
Proiectul „Dar din dar se face rai”, merge mai departe, mai ales că este nevoie de ajutor.( Janine VADISLAV )
