Social

10 copii - darul cel mai de preț al vieții

Janine VADISLAV
9 feb 2018 3020 vizualizări

Familia  Dobre, din comuna Broşteni, are 10 copii foarte frumoşi şi deştepţi. Până de curând tatăl muncea cu ziua prin sat pentru 50 lei. Noroc cu alocaţia şi posibilitatea să cumpere pe datorie de la magazin, altfel ar fi murit de foame. Ca să-i ajute familia, un om cu suflet mare l-a angajat cu acte in regulă, astfel că un venit sigur le intră  acum, în casă. Zilnic părinţii se confruntă cu noi probleme  - sunt 10 copii  -  care trebuiesc rezolvate în timp util. Niciodată nu sunt suficienţi bani chiar dacă le intră lunar, în casă, 1600 lei salariul tatălui şi 1700 alocaţia copiilor, iar fiecare leuţ este cheltuit cu multă grijă.

Galina şi Andrei Dobre, din satul Pituluşa, comuna Broşteni, sunt doi  părinţi admirabili care se înţeleg foarte bine şi au 10 copii cărora le asigură cele necesare traiului şi studiului, dar şi atmosfera plăcută în casă, de iubire şi bună înţelegere. Despre griji şi problemele urgente, părinţii vorbesc doar după ce copiii adorm. Nici atunci însă nu-i părăseşte speranţa şi gândul cel bun că Dumnezeu nu-i va lăsa de izbelişte. Cea care îi cunoaste foarte bine este doamna profesor Elisaveta Norocea, coordonatorul Centrului de Zi „Dănuţ”.  6 dintre copii vin zilnic la Centru unde îşi pregătesc lecţiile asistaţi de voluntari, sau participă la diverse activităţi artistice care se desfăşoară aici.

„Toţi copiii au un cult pentru şcoală, nu lipsesc, îşi fac temele şi, având in vedere cheltuielile de întreţinere ale casei, copiilor nu le lipsesc cele de trebuinţă. Mama face eforturi deosebite, chiar dacă şi le împrumută unii, altora... Toate acestea necesită  cheltuieli multiple care depăşesc veniturile  familiei.”, ne-a spus  doamna Elisaveta Norocea, coordonatoul Centrului de Zi „Dănuţ”

Acasă am găsit 9 copii, Ionuţ. - 1 an şi 9 luni, Maria - 4ani şi 8 luni, Cătălina - 8 ani, Florin - 7 ani, Ana - 9 ani, Vlad - 10 ani, Bianca - 11 ani, Marian - 14 ani şi Alin- 15 ani.  Mihaela, de 3 ani, este internată la spital în Bucureşti unde ajunge periodic şi petrece  câte 2-3 luni, neînsoţită. Micuţa suferă de Tetrapareză Spastică.

- Lipseşte un copil?

„Da”.

- Cine?   

„Mihaela (...)”

-  Unde este? 

„La Bucureşti. (...) are Tetrapareză Spastică”.

- Aşa s-a născut?

„Nu... Când era foarte mică a făcut nişte injecţii şi a rămas aşa. Medicii fac eforturi mari să se recupereze. Spun, că se poate. Ne punem toată nădejdea în Dumnezeu şi în domnii doctori care  au grijă de fetiţa noastră”, spune mama celor 10 copii.

Galinei i se rupe inima  ori de câte ori trebuie s-o lase singură, dar nu are ce face. Şi cheltuiala e mare, la fiecare plecare la Bucureşti trebuiesc  bani mulţi pe care îi ia din cei destinaţi întreţinerii familiei.

„900 lei e numai drumul... Trebuie să-i luam pamperşi şi tot ce-i trebuie cât stă în spital. Plânge când plec şi rămâne singură..., măcar atâta să fac pentru ea”, spune mama.

Copiii nu au avut niciodată jucării. Şi acum, cei mici împart doar un căluţ şi un ursuleţ de plus. Maria, care va împlini anul acesta 5 ani -  merge zilnic la grădiniţă - nu-şi doreşte decât o maşină cu telecomandă, dar nu refuză nici o păpuşă. Nu are jucării, dar îi place să deseneze şi să coloreze şi-i foarte curioasă  să afle lucruri noi.

- Ce-ţi doreşti cel mai mult? 

„O maşină cu telecomandă”.

- De ce?

„De aia...” , se alintă fetiţa/

- N-ai vrea o păpuşă?      

„Ba da, şi o maşinuţă  şi o păpuşă...

Cel mai mare dintre copii este Alin, elev în clasa a X a la Liceul Tehnologic din Odobeşti. Băiatul învaţă bine şi n-a lipsit decât o singură dată de la şcoală, şi atunci motivat.  Chiar dacă îi lipsesc multe, îşi doreşte doar un computer, cu ajutorul căruia să poată găsi mai uşor anumite cărţi de care are nevoie şi informaţii necesare completării temelor.

-  Ce nevoi ai?  

„Un computer...”

-  Îţi trebuie la şcoală?

„Da! Să învăţ”.

Galina Dobre s-a născut în Basarabia, de unde a venit în Vrancea pentru un trai mai bun. Aici l-a cunoscut pe Adrian, din comuna Mera, cu care s-a căsătorit, unind astfel două suflete iubitoare, dar foarte sărace. Până nu demult  Adrian a muncit cu ziua, pe 5o lei care abia ajungeau să cumpere lapte la copii. Au dus-o foarte greu, casa - o coşmelie veche - sta să cadă pe ei, nu aveau nici de unele, dar niciodată nu s-au gândit să scape de o sarcină. Toţi copiii de care sunt foarte mândri acum, au fost doriţi. Credinţa lor şi iubirea de copii le-a adus alături oameni cu suflet mare care le-au reparat casa în care s-au mutat acum 3 ani, asigurându-le copiilor un minim de confort. Mezinul familiei, a venit pe lume în casa ca şi nouă. Un ajutor nesperat a fost şi locul de munca pe care l-a primit Adrian, care le asigură acum un venit constant.

- Dacă nu venea ajutorul de la aceşti oameni, ce-aţi fi făcut?

„Rămâneam pe drumuri cu copiii”, spune Galina înfiorându-se  de teamă.

- Aţi găsit un om cu suflet mare, care v-a oferit un loc de muncă stabil, spun.

„Da, foarte, ne-a ajutat mult, spune Adrian Dobre.

-  Dacă nu era el? 

„Ne descurcam foarte greu.”

-  Cum era casa înainte?       

„Era...  Cu ajutorul oamenilor din sat am făcut ditamai casa, ca pentru 10 copii.”

Banii câştigaţi sunt socotiţi până la ultimul leu şi împărţiţi, să le ajungă toată luna. Uneori sunt nevoiţi să mai cumpere şi pe datorie şi plătesc la sfârşitul lunii.

-  Ce faceţi în momentul în care strângeţi toţi banii la un loc?

„Luăm la copii, în casă ce trebuie, plătim datoriile”, spune Galina.

- Ce vă ţine în picioare? întreb.

„Doamne, doamne de sus.”, zâmbeşte mama privind spre icoane.

Adrian nu se plânge de muncă şi se bucură că are soţia potrivită, cu care să  ducă  greul familiei.

„Suntem soţ şi soţie. Împărţim necazurile amândoi. Eu muncesc, ea are mai multă muncă acasă, pentru ca-s  şi copiii. Şi la ea e greu, ca să fie 10 copii în capul ei, nu-i uşor”, spune Adrian.

De la an la an nevoile copiilor cresc, dar acest lucru nu-i sperie pentru ca au un vis.

„Să înveţe copiii măcar, să fie cu o treaptă, două mai sus ca mine. Cât mai departe, să fie cineva în viaţă, să nu muncească cum muncesc eu”, spune tatăl copiilor.

Familia Dobre, chiar dacă nu se plânge, are probleme mari. Au nevoie de pamperşi, medicamente şi bani de drum pentru copila care periodic merge la spital, la Bucureşti, pentru tratament şi recuperare. Speranţele părinţilor sunt mari, mai ales de când medicii le-au spus că fetiţa are şanse să se recupereze, dar totul e de durată. Au nevoie de alimente, de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii, de rechizite şcolare. Dacă doriţi să ajutaţi, persoana de contact este GALINA DOBRE  TEL. 0729/ 636.274.( Janine  VADISLAV )


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.