Astăzi este sărbătoare - Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul
În calendarul catolic şi ortodox, 29 august este o zi de post şi rugăciune pentru că Biserica a rânduit ca în această zi să fie comemorat momentul dureros al tăierii capului sfântului care L-a botezat pe Iisus în apele Iordanului.
Fiind personajul biblic de la frontiera dintre Vechiul şi Noul Testament, Ioan Botezătorul ocupă un loc aparte în evlavia creştină şi numărul zilelor pe care Biserica i le-a rezervat pentru pomenire sunt egalate doar de cele închinate Maicii Domnului. Prin tragismul momentului, plecat de la o promisiune făcută de Regele Irod unor prieteni la o clipă de slăbiciune, uciderea sfântului Ioan Botezătorul arată cum putem lua decizii care să afecteze aproapele, doar pentru a demonstra celor din jur că suntem consecvenţi şi ţinem promisiunile, şi atunci când acestea au consecinţe tragice pentru cei de lângă noi. Dar să vedem ce spune Sfânta Scriptură: ”Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: ‹‹Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău.›› Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: ‹‹Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da.›› Şi s-a jurat: ‹‹Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu.›› Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: ‹‹Ce să cer?›› Iar Irodiada i-a zis: ‹‹Capul lui Ioan Botezătorul.›› Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: ‹‹Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.›› Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt.” (Evanghelia după Marcu, VI, 17-29). Această istorie tristă descrisă de Scriptură este aşa de explicită, încât comentariile nu sunt necesare. Ceea ce trebuie să înţelegem atunci când citim aceste rânduri este mesajul pe care ni-l transmite această înâmplare petrecută acum 2 mii de ani. În alte împrejurări şi în cu totul alt context, istoria se poate repeta şi în zilele noastre, sigur la altă scară, dar cu consecinţe nefaste pentru cei care pătimesc pe nedrept din cauza deciziilor emoţionale ale celor care conduc destinele acestei lumi. (Valentin MUSCĂ)
Text din ediția ZdV 2013