Arhidiaconul Ştefan, primul martir creştin
Creştinii catolici şi ortodocşi îl pomenesc de Crăciun pe Sfantul Ştefan, primul martir creştin, nu întamplător şi primul slujitor al Bisericii mort pentru că a mărturisit credinţa în împlinirea profeţiilor, prin întruparea Fiului din Fecioara Maria. În primele veacuri creştine Crăciunul era sărbătorit cu Anul Nou, fiind ultima zi a anului în curs şi prima zi a noului an. Sfantul Ştefan deschidea calendarul creştinătăţii, arătand în felul acesta destinul creştinului, care era pentru acele vremuri unul al suferinţei. În primele 3 secole slujitorii Bisericii au trăit, cu teamă, prin catacombe, în pămant, dar cu sufletul la Dumnezeu cel Sfant. Aşa cum arată Scriptura Sfantă, preoţii Vechilui Testament l-au ucis cu pietre pe Ştefan pentru că a avut curajul să spună că profeţiile s-au împlinit şi Iisus din Nazaret era Fiul lui Dumnezeu. Dintr–un anumit punct de vedere reacţia slujitorilor Vechiului Testament se justifica prin faptul că prin moartea şi învierea lui Iisus Hristos înceta Legea Veche, cu avantajele şi cutumele sale, iar preoţii şi arhiereii Legii Vechi trebuiau să se încreştineze şi să renunţe la avantajele şi opulenţa de la Templu. Să ne imaginăm astăzi, cand Biserica este omnipotentă, iar episcopii locuiesc în palate ca împăraţii binzantini, că maine va avea loc Parusia, iar Fiul lui Dumnezeu va coborî din ceruri, ce reacţie vor avea aceştia! Asta ca să înţelegem de ce reacţia preoţilor şi arhiereilor a fost aşa de rapidă şi radicală! Dar să vedem ce spune textul Biblic despre sfarşitul arhidiaconului Ştefan.
Martiriul Sfantul Ştefan, descris în Sfanta Scriptură
“(…) Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu Ştefan. Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea. Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: «L-am auzit spunand cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. Şi au întăratat poporul şi pe bătrani şi pe cărturari». Năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu. Că l-au auzit zicand că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. (…) «Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vanzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, Voi, care aţi primit Legea întru randuieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!» Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scraşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfant şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. şi a zis: «Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!» Iar ei, strigand cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţandu-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: «Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!» şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: «Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!» şi zicand acestea, a murit.” (Faptele Apostolilor, cap. VI-VII)
Aşa s-a sfarşit viaţa primului arhidiacon al Bisericii, în acelaşi timp şi primul martir. Cum însă ziua morţii sfinţilor este într-un fel şi zi a învierii, fiind celebrată de Biserică deoarece moartea nu este decat poarta pentru intrarea în veşnicie, ziua de pomenire a unui sfant este şi zi de sărbătoare pentru cei care poartă numele sfantului Ştefan. Tuturor celor care au primit la Botez numele arhidiaconului Ştefan, „Ziarul de Vrancea” le urează petrecere frumoasă şi să se bucure de aceste frumoase zile de Crăciun! (Valentin MUSCĂ)