Ruinele bisericilor Adormirea Maicii Domnului
"Adormirea Maicii Domnului", pe care o celebram pe 15 august, este sărbătoarea religioasă sinonimă cu dezastrul din patrimoniul religios al Vrancei. Trei biserici cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" zac in
ruine pe teritoriul judetului, fără ca acest lucru să determine autoritătile bisericesti să intreprindă vreo măsură. Biserica fostei mănăstiri "brincovenesti" de la Bordesti a fost inghitita de aluviuni in 1911. Biserica de lemn a "Schitului din Poiana Mărul cu Părul" de la Musunoaiele, cu acelasi hram, a fost demolată in 1986. Biserica de lemn de la Tarnita, construită acum două sute de ani a pierit prin foc
in 2005.
Ruinele ansamblului de la Bordesti
Fosta mănăstire Bordesti este unicul edificiu brincovenesc de pe teritoriul Vrancei. Este singura biserică din acest colt de tară pictată de celebrul Pirvu Mutu. Construita la sfirsitul secolului al XVII-lea, inceputul secolului al XVIII-lea, de catre Capitanul de Lefegii Manaila, al domnitorului Constantin Brincoveanu (1688-1714), pe vremea cind Bordestii faceau parte din Tara Romaneasca, biserica si asezamintul
monahal de la Bordesti au avut un traseu nefericit, marcat de secularizarea averilor bisericesti din 1864, care a insemnat inchiderea manastirii. Dupa aceasta data, biserica manastirii devine biserica parohiala. Spre sfirsitul secolului al XIX-lea, clopotnita si zidurile se prabusesc sub intemperii. La inceputul secolului trecut a fost umpluta cu aluviuni (1911). Desi s-au investit sume importante, lipsa unei corente finantări face ca biserica "Adormirea Maicii Domnului" să rămină incă neterminată, pentru ca Episcopia Buzăului
si Vrancei refuză să investească in restaurarea monumentului fiind preocupată mai mult de ridicarea celor două catedrale de la Centrul Episcopal.
Bisericele de lemn de la Musunoaele si Tarnita
Aceste doua lacasuri de lemn au fost biserici monument istoric si au disparut in ultimii 20 de ani. Biserica de lemn de la Musunoaele, in anul 1986, iar biserica de la Tarnita a ars in primavara anului trecut.
Cele doua schituri au fost doua asezaminte importante pentru viata religioasa din podgoriile Vrancei, iar pierderea celor doua lacasuri de cult este una iremediabila. "Schitul din Poiana Mărul cu Părul" de la
Musunoaele din comuna Fitionesti, cunoscut astăzi sub numele de Mănăstirea Musunoaele, a fost infiintat de mitropolitului Teodosie al II-lea, stabilit la Schitul Brazi, intre 1675-1694. Biserica a fost
construită intre 1839-1840, iar tirnosirea s-a făcut la 1841. Din acest moment numele schitului apare in documentele vremii ca Schitul Musunoaele. Schitul era cunoscut prim măiestria mesterilor lemnari.
După primul război mondial, biserica schitului se degradează treptat astfel incit staretul Evghenie Hulea va construi, intre 1930-1936, o nouă biserică din lemn si paianta, demolată in anii 80. Istoria fondarii
celuilalt schit incepe pe la inceputul secolului al XVIII-lea cind o mina de monahi au hotarit sa intemeieze un asezamint de rugaciune la poalele Magurei, dar nu departe de podgorie. Desfiintat in 1959, schitul a fost deschis dupa anul 1990.
De Adormirea Maicii Domnului in acest an, credinciosii vor merge in pelerinaj la Tarnita, incercind prin putinul lor sa refaca biserica arsa in anul 2005 ca urmare a neglijentei. Pelerinajul de la Tarnita este la fel de cunoscut precum pelerinajul de la Buluc. Anual, mii ce credinciosi din satele podgoriei vin sa se inchine la icoanele schitului.