Culită Usurelu, Conacul dintre vii
Profesor la Grupul Agricol din Odobesti si redactor sef al revistei "Salonul literar", autorul a asezat intre copertele "Conacului dintre vii" nouăsprezece povestiri inspirate din viata trepidantă a unui dascăl de urbe valahă, la cumpăna dintre milenii. După cum titlul insusi vrea să insinueze, povestirile revelă ipostaze ale vietii proprietarului "Conacului dintre vii", care nu este altul decit autorul insusi. Profesor intr-un oras, aparent, uitat de lume, personajul principal al povestirilor, naratorul trăieste aceleasi sentimente ca si profesorul din buricul Parisului. Povestirile sint ele insele, metaforic, un jurnal al unui dascăl dintr- o lume nebună, precum aceea in care trăim. "Autobuzul", "Navetistul", "Drumul mortii", "Trenul mărturisirilor" sint doar citeva din povestirile care trădează universul autorului, lumea cărtilor, a dascălilor, a profesorilor navetisti. Este o lucrare in care biografia autorului se impleteste cu viata odobesteană, iar multe din personajele cărtii sint prezente vii ale orasului de pe malul sting al Milcovului. Lucrarea este si un omagiu adus comunitătii in mijlocul căreia profesorul Culită Usurelu isi desfăsoară activitatea si crează. Figuri, mai mult sau mai putin importante, vor intra prin această carte in eternitate. "Conacul dintre vii" ne duce cu gindul la lumi demult apuse, precum cele ale conacelor lui Duiliu Zamfirescu sau Alexandru Vlahută. în alt registru si cu alti ochi, "Conacul dintre vii" este "Cenaclul dintre vii", spatiul sacru unde "pensionari si bugetari" sint intimpinati de Doamna Zenaida cu "zimbetul pe buze" si "poale-n briu", iar cuvintul ia forma poeziei si verbul se transformă in proză. La un secol si jumătate de invătămint odobestean, lucrarea scriitorului Culită Usurelu este dovada că in invătămintul din orasul vinurilor nu există numai profesori navetisti si politruci, ci si adevărati scriitori.