Vrâncean de circumstanţă, campion mondial pentru înconjurul Pământului pe jos
Datorită unui articol stimulativ, anume “Călătoria fabuloasă a lui Dumitru Dan”, de Cezar Parlog, publicat în Historia din luna august 2014 se poate afla şi ar fi bine să ştim cât mai mult despre reuşita unui român care a parcurs 100.000 de kilometri pe jos. Este vorba despre Dumitru Dan, născut în Buhuşi, la 14 iulie 1890, în familia Mariei şi a lui Tudorache Dan şi decedat în Buzău, la 4 decembrie 1978. A terminat şcoala primară la Buhuşi, Liceul Comercial la Brăila şi Facultatea de Geografie la Paris. O scurtă perioadă din viata a locuit şi la Pufeşti, în Vrancea.
În perioada 1910-1916 a luat parte, împreună cu Paul Pîrvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, la concursul organizat de Touring-Club de France, concurs întrerupt din cauza Primului Război Mondial şi finalizat în iulie 1923 la Paris, când i s-au înmânat premiul şi titlul de campion mondial. Povestea a început în 1908, când Touring-Club de France a organizat un concurs de globe-trotteri în care să se facă ocolul pământului; recompensa era substanţială: un franc pentru fiecare kilometru parcurs pe jos în jurul lumii. Totul, în scopul stimularii turismului, unul dintre numeroasele obiective ale asociaţiei franceze. Cu o istorie de aproape 100 de ani (1890-1983), Touring-Club de France a fost una dintre cele mai puternice societăţi de turism din Franţa. A fost puternic angajată în promovarea turismului francez şi în îmbunătăţirea condiţiilor de cazare, în promovarea sporturilor, în special a ciclismului şi automobilismului; societatea a fost, de asemenea, puternic implicată în politica de protejare a siturilor şi a monumentelor istorice.
Concurenţii şi-au plătit singuri costurile
Întrecerea organizată de Touring-Club de France urma să se desfăşoare în condiţii stricte şi de o rigoare deosebită. Traseul, la alegerea concurenţilor, a trebuit să fie parcurs integral pe jos: „Acolo, scrie Dumitru Dan, luând condiţiunile, ne-au cerut aşa: că trebuie să facem un program, un itinerariu prin care să arătăm pe unde mergem, pe unde trecem, câţi kilometri facem şi în câţi ani. Au venit desigur mulţi amatori francezi, englezi, germani, italieni, spanioli, americani, din diferite ţări, dintre care 196 de străini au fost admişi şi 4 români, 200 de persoane aşadar. Regulamentul concursului impunea ca fondurile necesare să fie obţinute din resurse proprii, condiţie care trecea din start călătoria din categoria uneia de plăcere în rândul celor mai dure competiţii. În acceptarea acestui aşa-zis pariu a contat cu siguranţă şi faptul că doi dintre membrii viitoarei echipe urmaseră cursurile Facultăţii de Geografie, iar concursul a venit şi ca o oportunitate de a completa, verifica şi din punct de vedere practic cunoştinţele acumulate". „Era o problemă destul de grea pentru toţi, în general, dar pentru noi care terminasem Facultatea de Geografie şi cunoşteam foarte bine globul, pentru noi era ceva mai uşor”, adaugă Dumitru Dan.
Trei dintre membrii expediţiei au murit
Povestea fascinantă a călătoriei lui Dumitru Dan s-a încheiat în anul 1923 cand a primit titlul de campion mondial
Traseul de 100.000 de km a început la Bucureşti şi a continuat cu Ploieşti, Braşov, Cluj. Au urmat Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Hamburg, Flensburg, Copenhaga, Oslo, Stockholm, Petersburg (Leningrad), Novgorod, Moscova, Tbilisi (Georgia), Teheran, Bagdad, Damasc, Ierusalim, Cairo, Assuan (Egipt), Port Sudan (Sudan), Mecca, Aden, Mogadishu, Mozambic, Antananarivo. În Australia: Adelaide, Melbourne, Sydney, Brisbane. Apoi, Wellington, Colombo (Sri Lanka), Bombay, Calcutta, Rangoon (Myanmar), Bangkok, Colonia Capului (Africa de Sud), Corrientes (Argentina), Montevideo, Buenos Aires (Argentina), Santiago de Chile, Sucre (Bolivia), Lima (Peru), Quito (Ecuador), Bogotá, Panama etc. Cei patru tovarăşi nu erau începători în astfel de incursiuni, toate drumurile lor din satele natale spre Facultatea de Geografie din Paris desfăsurându- se pe jos, datorită, pe de o parte faptului că studenţii şi familiile lor nu prea aveau bani de cheltuit cu trenul şi pe de altă parte pentru ca organizau ad hoc, pe tot parcursul călătoriei, numeroase spectacole folclorice, contra cost, din care reuşeau să supravieţuiască până la destinaţie. Aşa au procedat cu succes şi pe parcursul celor 100.000 de km, iar lucrurile ar fi mers fără probleme până la capăt, dacă destinul nu ar fi avut altă părere. Au trecut prin multe peripeţii, iar trei dintre membrii expoziţiei s-au stins pe drum din motive mai mult decât banale. Toate întâmplările, atât cele fericite cât şi cele tragice, cu lux de amănunte, pot fi citite pe www.historia.ro şi e păcat să se intervină prea mult peste farmecul de acolo, cu excepţia unei ultime concluzii: azi, când nu mai mergem pe jos nici măcar la magazinul din colţul cartierului, realizarea celor patru şi mai ales a lui Dan Dumitru poate fi considerată un îndemn pentru acest exerciţiu de sănătate şi de ce nu, poate fi clasificată la fel de importantă ca activitatea sportivă a ambasadorilor sportului din prezent.
Florin Dîrdală - cercetător la Serviciul Judeţean al Arhivelor Statului
Povestea lui Dumitru Dan poate fi citită pe http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/c-l-toria-fabuloas-lui-dumitru-dan-100000-kilometri-jos