Educație

Secretele din spatele albumului "Focşanii de altădată"

"N-am vrut să completez lista cărţilor mediocre scoase în Focşanii postdecembrişti", spune autorul unicului album dedicat Focşaniului vechi, ce va fi lansat vineri, la Ateneu. Sorin ne-a dezvăluit cine l-a ajutat să ducă până la capăt proiectul tinereţii lui, iar un mare ajutor l-a primit de la o misterioasă doamnă de la Paris. "Îmi place să cred că o să fie mândră că m-a ajutat!", spune Sorin despre a treia sa bunică ... europeană

Vineri, de la ora 18.00, la Ateneul Popular, se lansează un album fotografic pe care oraşul nostru îl aşteaptă de 25 de ani. Este vorba despre "Focşanii de altădată – o istorie ilustrată (1899 – 1941)", al cărui autor este jurnalistul Sorin Tudose, iniţiatorul proiectului FocşaniulVechi.ro, dedicat recuperării memoriei vizuale Focşaniului de dinainte de venirea comuniştilor la putere. Este un proiect la care Sorin Tudose lucrează de patru ani. Pasiunea lui pentru Focşaniul vechi l-a plimbat prin multe oraşe din ţară şi din Europa în căutare de fotografii, ilustrate sau alte mărturii care să îmbogăţească fondul de materiale documentare care stau la baza cărţii. Sorin Tudose ne propune o plimbare în oraşul bunicilor şi străbunicilor noştri, într-un oraş care nu mai seamănă cu cel de azi. În vremuri în care clădirile erau gândite să ne bucure privirile, nu să ne zgârie retina, după cum insistă. Tocmai aceasta este cea mai importantă calitate a acestei cărţi: ne arată ce oraş frumos am avut şi, totodată, ne face să ne simţim parte a acestor locuri, continuatori ai unei istorii întrerupte brusc şi de care încă nu ştim să ne apropiem. Cartea este o lecţie de istorie, dar reprezintă şi modelul de reuşită pe cont propriu al unui proiect atât de generos, pornit de la comunitatea focsaniulvechi.ro. Practic, un tânăr jurnalist şi cercetător a făcut ceea ce nu au făcut toate instituţiile de cultură ale primarului Bacinschi: a oferit oraşului un album cu cele mai de preţ foto-amintiri ale sale. Ziarul de Vrancea, care este partener al acestui proiect editorial, l-a provocat pe Sorin Tudose să ne povestească despre culisele realizării acestui album eveniment. 

Ziarul de Vrancea: De unde curajul de a porni de unul singur în aventura realizării acestui album unic, mai ales că nu aveai experienţa realizării unei lucrări pretenţioase, cum e un album de artă, şi nu ai beneficiat de sprijin instituţional, de bani publici?

Sorin Tudose: Vreme de aproape patru ani am strâns sute de imagini din istoria Focşanilor, aşadar, nu a fost vorba de curaj, ci mai curând de o datorie faţă de oraşul natal, de generaţiile trecute, de oamenii de bine care cândva au făcut cinste numelui oraşului. Lipsa sprijinului instituţional mi-a dat exact independenţa editorială de care aveam nevoie. Vă daţi seama cum ar fi arătat albumul cu mesaje sforăitoare din partea edililor, ori cu tot felul de reclame la diverse firme? N-aş fi făcut altceva decât să completez lista cărţilor mediocre scoase în Focşanii postdecembrişti.


Ai făcut o adevărată muncă de cercetător. Care este povestea imaginilor cu Focşaniul pierdut?

Am bătut din uşă-n uşă, am vizitat zeci de familii din Focşani, din ţară, ba chiar şi de peste hotare în încercarea de a găsi fie şi o singură fotografie care să ne arate oraşul antecomunist. Am încercat să identific cât mai mulţi colecţionari de ilustrate/fotografii cu Focşanii, să fac o bază de date cât mai completă. Principalii colecţionari care de altfel mi-au pus la dispoziţie imagini din colecţiile proprii sunt profesorul Silviu Cristescu şi Petru Mincu din Focşani, Gheorghe Panait din Italia, respectiv Lucreţiu Tudoroiu şi George Lăcătuşu din Bucureşti.

Cine te-a sprijinit în munca de cercetare, documentare şi tiparire?

Deşi nu a contribuit direct la album, prietenul Petru Mincu are merite însemnate mai ales în ceea ce priveşte informaţia din spatele imaginilor. De asemenea, mai multe cărţi despre Focşani, tipărite în ultimul secol, mi-au folosit drept ghid în demersul meu. Totuşi, albumul este unul de imagine, ea este cea care primează. Ilustratele şi fotografiile vorbesc de la sine. Referitor la susţinerea financiară pot spune că am avut un fel de… fonduri europene. Destinul a făcut ca eu să o cunosc pe Olga Blănaru Iordănescu, o pariziană născută şi crescută în Focşani cu care împărtăşesc dragostea pentru oraşul pierdut, dispreţul profund pentru tot ce a însemnat regimul comunist. Încrezătoare în mine şi-n proiectul meu, Olguţa (o a treia bunică) m-a ajutat cu o parte din banii necesari realizării albumului. Născută la jumătatea perioadei interbelice, consideră că soarta României stă în mâinile tinerilor. Îmi place să cred că o să fie mândră că m-a ajutat!

"Albumul arată nivelul de educaţie şi bun gust al focşănenilor de acum un veac"


Cât din Focşaniul interbelic, arhitectural vorbind, mai există azi?

Detractorii pasiunii mele pentru vechiul oraş vor spune că sistematizarea comunistă a ras doar “magherniţele”, dughenele insalubre, că principalele clădiri monumentale au rămas în picioare. Cu toate acestea, o serie întreagă de case particulare extrem de frumoase au fost dărâmate în tot oraşul, Biserica Domnească a fost şi ea demolată, de Banca Economia s-a ales praful. De Strada Mare ce să mai zic, e istorie.

17 edificii importante beneficiază şi de o descriere arhitecturală.  Cu cine ai colaborat pentru partea de descriere?

Descrierile arhitecturale sunt făcute de un prieten, Marius Ionescu, specialist în arhitectură. Mă bucur că am avut inspiraţia de a colabora cu el, sunt nişte descrieri succinte, dar care arată nivelul de educaţie şi bun gust al focşănenilor de acum un veac.

Ai colaborat cu colecţionarii de cărţi poştale şi fotografii. Cât de greu se găsesc vederile nemaivăzute din vechile colecţii? Ai vreo poveste specială? Ce rarităţi găsim în album?

Un amic îmi tot spune că am cam găsit tot ce se putea găsi. Visător fiind, cred că în anii următori vor mai apărea destule imagini valoroase. Poveşti speciale sunt vreo câteva, le spun la lansare. Pentru a nu mă întinde prea mult o să vă spun doar câteva numere, imaginile fiind numerotate de la 1 la 375. Aşadar, rarităţi sunt 16, 19, 25, 39, 92, 97, 109, 114, 130, 145, 193, 195 şi altele. Printre preferatele mele se numără 202 şi 210.


Dedici cuiva albumul?

Tuturor celor care simt ca mine sau care vor simţi, celor care regretă dispariţia vechiului şi pitorescului Focşani. Bravilor focşăneni care sunt, au fost şi vor fi.

De unde îl vor putea cumpăra cei interesaţi şi mai ales la ce preţ?

Albumul se va putea achiziţiona la lansarea de la Ateneu.

Îşi doreşte autorităţi care să iubească oraşul

Care sunt focşănenii tăi preferaţi? 

Sunt mai mulţi la care ţin, dar cap de listă este Gheorghe Pastia la egalitate cu fotograful Franz X. Koroschetz. Tocmai din acest motiv le-am rezervat un loc special în album.

Dar locul preferat din Focşani?

Strada Mihail Kogălniceanu, singura străduţă centrală care mai păstrează destul de mult din farmecul oraşului de altădată.


În opinia ta, mai este în vreun fel regenerabil şi recuperabil Focşaniul ca piesaj urban?

Într-o oarecare măsură, da, cu o singură condiţie: autorităţi care să iubească oraşul. Ceea ce, iertaţi-mi francheţea, nu e cazul.

Ziarul de Vrancea este şi el părtaş la această aventură dedicată recuperării memoriei oraşului Focşani. Imaginile din vechiul Focşani ne inspiră, ne arată că am avut un oraş frumos, distrus brutal în perioada comunistă. Ce este de făcut din punct de vedere urbanistic, arhitectural, administrativ, civic, artistic şi politic pentru a ne recâştiga dreptul de a avea un oraş mai frumos, mai prietenos cu locuitorii săi?

E nevoie de o administraţie competentă, de nişte edili vizionari, o societate civilă critică şi de conştiinţa publică a faptului că oraşul este al nostru, al tuturor focşănenilor. Din păcate, la ora actuală, orizonturile multora dintre noi se limitează doar la propria locuinţă.

Mai are Focşaniul poveşti de spus din punct de vedere fotografic?

După cum am spus mai sus, sunt convins că noi bijuterii vizuale, aşa cum îmi place să le numesc, vor mai ieşi la lumină. Noroc şi răbdare să avem.

Anii extremi din care datează imaginile din album sunt 1899-1941. De ce te-ai oprit aici?
Am fost întrebat şi probabil voi mai fi, de ce m-am oprit la 1941. Pentru că albumul spune povestea unui oraş pierdut, a unui oraş care în mare măsură azi nu mai există. A unor vremuri în care clădirile erau gândite să îţi bucure ochiul şi sufletul, nu să îţi zgârie retina şi să-ţi întunece ziua.

• Cine este Sorin Tudose?

Un tip inimos, patriot, paseist, pasionat de cinematografie, anticomunist (cu derivatele lui) şi doritor de a trăi într-o Românie mai bună. Tocmai de aceea sunt aşa de vehement când mă exprim pe diverse teme, cu predilecţie pe manipularea ce se practică într-o anumită parte a presei.


Interviu realizat de Silvia Vrînceanu

---