Un veac de la Rascoala din 1907
Acum un secol, pe 7 martie 1907, rascoala inceputa de taranii din
Flaminzii Botosanilor a ajuns pe pamintul Babei Vrincioaia. Sărăcia, frica de arendasii care le luau pină la ultimul bănut si refuzau sa semneze invoielile pentru anul 1907, dublate de o atmosfera de revolta, intretinuta sistematic de o anumita parte a presei si de agitatorii austrieci, au făcut ca inevitabilul să se
producă. Pe 8 martie, sute de tărani din satele din jurul Focsanilor, Odobestilor si Panciului au luat cu asalt casele boierilor si arendasilor. Paradoxal, la un secol de la cea mai mare revoltă a tăranilor, in satele Vrancei, tăranii au mereu aceesi problemă: pamintul. Nici improprietăririle succesive de după cele două războaie mondiale, nici retrocedările de după 1989 nu au rezolvat eterna problemă a tăranilor. Timpurile s-au schimbat, tăranii poartă in loc de opinci papuci chinezesti, dar pămintul a rămas problema
pentru care zilnic bat drumul la Prefectură, sint purtati prin procese de 17 ani sau pur si simplu sint tratati ca in nuvela "Prostii", de Liviu Rebreanu. Desi oficial autoritătile declară că retrocedările au atins un incredibil nivel de 98%, in realitate retrocedarea păminturilor către fostii proprietari este departe de a fi rezolvată si, pe cit este de halucinant procentajul, pe atit este de controversată maniera in care se deruleaza acest proces. în timp ce citiva procuratori, reprezentind o mina de mari proprietari, au primit zeci de mii de hectare, mii de mici proprietari se zbat sa-si recupereze pamintul luat cu forta de comunisti dupa 1947.
Rascoala in Vrancea
Revolta taranilor din fostul judet Putna si din Slam Rimnic nu a atins nivelul celei din judetele vecine. Totusi, in martie 1907, doi tărani au fost impuscati, sute de tărani au fost loviti si arestati. în ultima vreme, intr-un jurnal de circulatie natională, care citeaza un angajat de la Muzeul Vrancei, s-a acreditat ideea că in martie 1907, in satele Vrancei, niste tărani petrecăreti ar fi pus de o răscoală, care ar fi avut ca "motor" vinul de Panciu, pină la urmă totul terminindu-se cu muzică si lăutari, la crismă, ca in "Crai de
Curte de Veche", de Mateiu Caragiale. Este adevărat, la răscoale si revolutii, printre protagonisti apar si fel de fel de indivizi oportunisti, de multe ori fără ocupatie si care nu au nimic in comun cu respectiva revoltă. La fel de adevărat este că alcoolul era la inceputul secolului trecut un flagel national, dar nici astăzi nu este mai bine prin Vrancea. Problemele tăranului roman erau insa grave. Trăia intr-o sărăcie lucie, era indatorat peste tot, de la arendas pină la crismar si chiar la preotul satului. La fiecare
inceput de primăvară teama intocmelilor agricole il punea pe jar, pentru ca reformele lui Cuza au lăsat nerezolvare problemele tăranului roman. Taranii aveau animale, dar nu aveau păsuni, nici pămint pe care să-l lucreze. De aceea, la inceput de an făceau invoielile cu boierul sau arendasul pentru păsune si pămint arabil.
Mii de tarani pe ulite
în martie 1907, mii de tărani din satele de munte, din Fitionesti, Străoane, Movilita, Crucea de Sus, Crucea de Jos, Andreiasu sau de pe Valea Rimnicului, din Dumitresti, Dealul Lung sau fosta comună Lacu lui Baban, din satele din jurul Focsanilor, de la Rădulesti si Mircesti, precum si cei din comunele de cimpie, din Tătăranu, Mărtinesti, Nănesti, Suraia, Garoafa sau Sihlea au iesit desculti pe ulitele satelor pentru a-si cere drepturile si a-si plinge soarta, nu pentru a merge la crisma. Reactia autoritătilor vremii a fost pe măsură. Sute de jandarmi au fost chemati in tirgurile si satele judetului pentru a-i "linisti" pe răsculati. Au fost impuscati taranii Dumitru Ciupitu si Ionita Ichim, s-au facut arestari, ceea ce arata ca lucrurile nu au fost deloc asa cum le-a prezentat jurnalul central. Revolta taranilor vrinceni nu a atins dimensiunea celei din uzau sau din Oltenia. Poate, de aceea, putine lucruri amintesc de revolta taranilor vrinceni din martie 1907. Printre acestea avem inca o strada in Dealul Neicului, drumul pe care se spune ca au intrat taranii din Straoane, pe 8 martie, in Panciu.
Retrocedari pe hirtie
La un secol de la răscoala din 1907, tăranii vrinceni sint in aceeasi situatie disperată, desi sint "tărani europeni". Mii de oameni nu au primit pămintul decit in parte si vor fi trecuti pentru despăgubiri din
"Fondul Proprietatea". în loc de pămint vor primi, probabil, actiuni in vreo fabrică de confectii. Altfel spus, tărani actionari, dar fără pămint. Or, tăranul se defineste prin faptul că lucrează pămintul, nu că locuieste la tară. După un secol de probleme, in care tăranilor li s-a arătat pămintul doar pentru a face două războaie mondiale si, dupa, li s-a luat pentru a-l transforma in cooperative agricole de productie, s-a reusit ca la inceputul lui 2007, problema să fie rezolvata pe hirtie. Prefectura Vrancea a declarat ca nivelul retrocedarilor a atins 98%. Exemple cu probleme nerezolvate pot fi cu sutele, insa nu vom da decit citeva pentru a ne sustine afirmatiile. Nu departe, la Pufesti, zeci de dosare sint in stand by,
taranii reclamind cu documente, de 17 ani, aproape o mie de hectare.
"Am fost condamnat pentru pamintul meu"
La Bolotesti, Stefan Cristea este plimbat de zece ani de la Ana la Caiafa, a fost judecat si condamnat penal pentru ca-si cere pamintul. "De mai mult de zece ani umblu prin tribunale, cu acte doveditoare, pentru a-mi recupera pamintul luat de comunisti. Am fost in audienta la Prefect, la subprefect, la politicieni, la sefii politiei, dar pamintul il am doar pe Titlul de proprietate, nu si pe teren, deoarece ne-au pus pe mai multi in posesie, pe aceeasi suprafata", ne-a spus Stefan Cristea. Chiar pe strada "Rascoala de la 1907" din Panciu am intilnit-o pe matusa Rusanda Tacu care-si plingea, in toiag, barbatul mort de inima rea, pentru ca de 17 s-a luptat cu autoritatile sa-si recapete pamintul, dar nu l-a primit. "A luptat barbatul in razboi si nu a murit, dar l-a omorit supararea. Din 1990 ne-am chinuit sa recuperam via din gradina pe care o aveam de la socrul meu, Toader Tacu, prin testament, dar nu am putut pentru ca nu era trecuta la rol. Cind au bagat chirovul si au scos-o, nu ne-au intrebat daca este trecuta la rol. Acum ne-au spus ca nu pot sa ne-o dea, ca nu-i pe rol. Am sa mor si eu cu sufletul neimpacat", ne-a spus Rusanda Tacu, pe al carei gard se gaseste ironic, tocmai numele strazii care aminteste pancenilor de "Rascoala din 1907". (Valentin MUSCA)
Dedesubturile rascoalei
Dupa 1989, cercetatorii au putut deslusi dedesubturile rascoalei, misterul prin care aceasta s-a raspindit cu repeziciune din Botosani pina in Oltenia si a intrat in memoria colectiva la fel de pregnant ca si cutremurul din 4 martie 1977. Conform ultimelor cercetari, de revolta taranilor de pe mosia arendasului Mochi Fischer au profitat serviciile austriece, care au trimis in Regat sute de agitatori pentru a produce instabilitate in tara si a justifica o iminenta interventie in Romania a trupelor austriece. Se ajunsese
pina acolo incit taranii se grupau pentru a-si apara satele de "trupele de rasculati" care dadeau foc caselor boierilor, dar si silozurilor de cereale. Situatia a fost asa de grava incit s-a ordonat la 29 martie mobilizare generala, s-a schimbat guvernul, Carol I numind la conducerea Ministerului de Razboi pe viitorul Maresal Alexandru Averescu. Acesta, cu pretul mortii a mii de rasculati, a pus capat rascoalei. Numarul adevarat al mortilor nu se va cunoaste niciodata, intrucit la ordinul Regelui Carol I au fost arse
mare parte din documentele compromitatoare care consemnau nivelul represiunii. In memoria celor ucisi, Liviu Rebreanu a scris celebrul roman "Rascoala", iar la Bucuresti Naum Corcescu a realizat grupul statuar "Rascoala din 1907". Cel mai cunoscut insa este tabloul pictorului Octav Bancila, care era in cartea de istorie si reprezenta un taran descult, fugind printre raniti. (V. M.)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
