Fericita Angela din Foligno
Angela din Foligno (1248-1309) este unul din marii mistici italieni din secolul al XIII-lea si una din personalitatile importante ale teologiei romano-catolice dintr-o perioada in care femeia nu avea prea multe posibilitati de exprimare. Opera sa, redescoperita postum si publicata abia in secolul al XX-lea, este inspirata din trairile sale mistice si sint o marturie despre gindirea teologica a
celor care nu faceau parte din teologia oficiala a Bisericii occidentale. Originara din Foligno (Umbria), viata Angelei a cunoscut la un moment dat acea schimbare profunda, asemanatoare lui Pavel din Tars pe drumul Damascului. Traind in sinul familiilor instarite din Foligno, existenta Angelei se derula in
ritmul dolce farniente al nobililor din Peninsula Italica a secolului al XIII-lea. Schimbarea la 180 de grade a fost generata de pierdea sotului si a copiilor. Din acel moment renunta la viata plina de satisfactii si in anul 1291 intra in Ordinul Franciscan, ordin care avea la baza principiile saraciei totale impuse de Sfintul Francisc din Assisi. Se ataseaza sufleteste de spiritul franciscan si stringe in jurul sau o comunitate de surori franciscane a caror principiu era slujirea lui Hristos, iar hrana spirituala era Hristos euharistic. Intr-o perioada in care Biserica occidentala restringea accesul credinciosilor la Taina Impartasaniei, Angela din Foligno si celelalte miscari spirituale occidentale contemporane practicau comuniunea frecventa, fapt care le-a atras, nu o data, pedepse din partea Bisericii. Viziunile sale au fost transpuse in dialectul umbrarian si traduse in latina epocii, care era limba oficiala a Bisericii romano- catolice. Deocamdata, in romana avem doar mici fragmente.