Vasile Cel Mare, ocrotitorul celor saraci
Anul calendaristic incepe cu Sfintul Vasile Cel Mare (333-379), sfintul care a pus bazele primelor institutii sociale din era crestină. Dacă Biserica il comemorează pentru teologia si modul in care a apărat doctrina Bisericii in fata ereticilor, crestinii ar trebui să-l pomenească pentru grija pe care a avut-o pentru cei saraci si bolnavi. Pentru acesti exclusi ai societatii a pus bazele celor mai
cunoscute institutii sociale din antichitate - Vasiliadele/Vasilicalele. Trăind intr-o epocă in care saracii erau lasati sa moara de foame si frig, iar bolnavii abandonati la marginea cetatilor, Sfintul Vasile Cel
Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, nu s-a inchis in resedinta arhiepiscopala, ci a coborit in mijlocul miilor de saraci. Pentru acestia a infiintat, pe cheltuiala sa, spitale si adăposturi. Vasile avea o inclinatie particulară pentru viata monahală, indemnind pe crestini să intre in mănăstiri, iar familia sa insăsi
devenise o familie de monahi: avea doi frati episcopi, iar sora sa Macrina si mama sa Emilia au intrat la rindu-le in monahism. Prima grija a sfintului Vasile a fost insa zidirea de biserici in sufletele crestinilor. Ne aflam in epoca in care imparatul Constantin Cel Mare scosese Biserica din catacombe, crestinii nu
mai erau persecutati si primele semne ale departarii de spiritul Evangheliei erau tocmai acesti saraci abandonati care umpleau strazile cetatilor crestine. Arhiepiscopul Vasile nu a uitat ca Hristos s-a născut intr-o iesle si a fost inmormintat intr-o pesteră. De aceea si-a inchinat viata celor exclusi si spiritual a zidit catedrale in sufletele acestor crestini. In acei ani bisericile erau mici, fara o arhitectura prea elaborata. Nu existau nici catedrale, nici biserici monument istoric. Exista insa convingerea puternica in forta purificatoare a moastelor martirilor celor trei secole de persecutii, moaste care erau asezate la baza Sfintei Mese pe care se oficia Jertfa euharistica. Astazi, moastele sint doar un prilej de spectacol
si dans mediatic a slijitorilor prin fata raclelor sfintilor, iar Sfinta Euharistie a fost "confiscata" de slujitorii Bisericii. Or, tocmai Euharistia este Taina care face Biserica sa fie o comuniune de suflete si nu o sala de spectacole. Dar cine mai crede astazi in comuniune cind Biserica insasi i-a indepartat pe crestini de
comuniune? (Valentin MUSCA)
Sfintul Mucenic Hermes
Ultima zi a anului 2005 il are ca sfint protector pe Sfintul Mucenic Hermes, ostas in armata romană. După unii istorici, Hermes era din neamul daco-romanilor din Sudul Dunării si a suferit moartea mucenicească in Bononia, actualul Vidin, la inceputul secolului al IV-lea, pe cind bulgarii nu se stabiliseră incă pe aceste păminturi. După cum numele insusi mărturiseste, făcea parte din populatia crestină care provenea din cercul populatiei romanizate, prin care crestinismul a pătruns dintru inceput pe actualul teritoriu al tării. Comemorind memoria soladatului mucenic Hermes, Biserica aduce un omagiu tuturor soldatilor martiri care au adus vestea cea bună (Evanghelia) la Nordul Dunării. (V. M.)
Tăierea imprejur a Domnului
Prima zi a anului civil este rezervată si comemorării primului eveniment din viata lui Iisus Hristos, după nastere, "Tăierea imprejur". La poporul evreu, la opt zile după nastere, evreii tăiau pruncul de parte bărbătească imprejur. Era si este un ritual important din viata evreilor. Născut in mijlocul poporului evreu, pruncul Iisus a trecut prin acest ritual. După moartea si înviereaDomnului, la anul 70, primul sinod al Bisericii (la Ierusalim) a hotărit ca ritualurile iudaice să nu mai fie practicate de evreii care
se crestinaseră. A fost unul din momentele importante ale nasterii crestinismului pentru că, rupindu-se de traditia evreiască, evreii crestini au pus bazele traditiei crestine. (V. M.)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
