Toanele „Megastarului” vrâncean în pragul zilei de 24 ianuarie
În acest an, Consiliul Județean și Primăria Focșani (cel puțin acest lucru se știa până la momentul redactării acestui comentariu) nu se vor mai implica și nu vor mai aloca fonduri pentru organizarea evenimentului de la 24 ianuarie, dedicat Unirii de la 1859. Dacă anul trecut, Marian Oprișan și Cristi Misăilă au făcut o ditai paranghelie, care a costat peste 100 de euro pe secundă, la care au participat fruntașii PSD, acum nu mai vor.
Căci, dacă Oprișan nu poate străluci în fața mulțimii, în calitate de „președinte al tututor vrâncenilor”, alături de Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare și Cuza Vodă, ce rost are un mega-show pe 24 ianuarie? Să promoveze imaginea adversarilor politici, să tragă hora, de pe locul doi, după prefectul Berbece ori să-i întindă mâna adversarului său Burdușa? Niciodată!
Rostul evenimentelor megalomanice pe care le tot organizează Consiliul Județean, în ultimii ani, de 6 august și de 24 ianuarie, este să-l pună în valoare pe Marian Oprișan. Nu au legătură cu eroii, cu marii înaintași ai neamului (de altfel, unii dintre ei sunt omiși din evocări) sau cu faptele lor. Nu contează ce au făcut ei pentru țară, important este că EL – megastarul - există și că datorită lui sunt ei pomeniți în cadrul acelor paranghelii costisitoare.
Refuzând să mai organizeze evenimentul de 24 ianuarie, Oprișan dorește să dea o lovitură mortală, la nivelul județului, actualei Puteri, reprezentată de PNL. Dar și să-i pedepsească și, totodată să-i avertizeze pe alegătorii care au votat împotriva candidaților PSD la europarlamentare și prezidențiale.
Precum Ceaușescu, care își închipuia, înainte de 1989, că defilările cu poza lui în frunte, Cântarea României și spectacolele de pe stadioane mențineau le menținea românilor moralul, dragostea față de partid și față de iubitul conducător la un nivel ridicat, Marian Oprișan are impresia că parangheliile, cu care ne cadorisește de câteva ori pe an, țin loc de drumuri, spitale, școli, locuri de muncă etc.
Că altfel, dacă n-ar crede că ni le dorim mai mult decât orice pe lume și n-ar fi sigur că am pica în depresie și ne-am rupe hainele de disperare, precum locuitorii Coreei de Nord la înmormântarea Marelui Lider, nu le-ar mai face.