Obiceiuri de sezon
A venit iarna, drăguța...Ca în fiecare an, noi românii, abia așteptăm ca să ne reamintim de bunele obieceiuri moștenite din moși-strămoși cu bucuriile, aromele, veseliile specifice sezonului. Spre exemplu:
Colindatul
Nici nu a apucat bine să-și intre decembrie în calendar că au și început... colindele. S-au organizat grupuri-grupuri de colindători, după vârstă, după ocupație, după dorințe politice și au început a colinda pe la mai-marii lor, purând costumele tradiționale ocupațiilor (de polițiști, de sanitari, de notari, de profesori ș.a.m.d.), cu vuvuzele, cu pancarte, cu ”steaguri de breaslă” (potrivit ocupațiilor specifice grupului) pentru ca, în finalul colindelor, să-și încheie urăturile cu tradiționalul ”Ne dați, ori nu ne dați?”.
Acum, ”mai marii” trebuie să se hotărască: respectă sau nu tradiția? Adică, le vor da ”ceva” (dar nu tot mere și covrigi, că astea nu mai țin de foame) sau îi vor amâna pe colindători ”la calendele grecești” așa după cum le este, mai nou, obiceiul?
Sorcovitul
Nu știu dacă acest obicei se mai găsește și la alte popoare dar la noi, se zice cum că nu e bine să treci în noul an fără să fii sorcovit; că altfel, cică, îți merge rău tot anul. Acum, treaba asta poate fi interpretată: depinde cine te sorcovește. Cum pe meleagurile noastre funcționează, de o bună bucată de vreme, un fel de organism specializat în...sorcoveli, (pe scurt, i se zice D.N.A) mulți se tem de ”sorcovitul” acesteia ca de pandemia de Covit fiindcă s-a dovedit, prin multe exemple personale, că dacă te prind ăștia să te sorcovescă, în mod sigur n-o să-ți meargă bine, la anul sau... la mulți ani! Trebuie să fii ”tare ca piatra și iute ca săgeata” ca să te ferești de sorcovitul ăsta ”oficial”. Sorcova...vesela...? Păi... depinde pentru cine e veselă?
Cu steaua.
Ei da! Asta da, tradiție! Numai că...să vezi minune: pe cerul României au apărut...două ”stele”!. ”Ce-o fi asta?”, se întreabă creștinii români. O fi vreo minune dumnezeiască...vreun semn mistic prevestitor de rele?...Uite că, de atâta vreme, nici slujitorii sfintelor lăcașuri (sportive) nu știu ce răspuns să dea: care dintre ele o fi arătând ”Bethleemul” cel adevărat? Nepătrunse rămân, iată, căile Domnului...!
Irozii.
Păi cine erau cei care stăteau cu ochii după marile stele, nu Irozii? Ia uitați-vă prin jur și să-i vedeți cum se agită, cum se spionează, cum se arată cu degetul, cum se acuză...etc....etc....etc. Toți, aproape toți umblă acum, disperați, să adune ”daruri smerite, șefilor menite” (aur, smirnă, tămie, donații ș,.a.m.d.), doar-doar vor obține și ei câte un locușor în Bethleemul viitor al puterii.
Păi ce credeți că-i de joacă? Uitați la ”Gașpăgarul” ăsta:până mai ieri circula cu un prăpădit de măgăruș. Acum are ditamai cămila. Și nu cu una, ci... cu două cocoașe!! Păi, de unde dom-le?! Viață de Irod...politic, ce să-i faci!
Mascații
Ăsta-i obicei străbun ce se practica odată, mai ales în unele zone etno-folclorice ale țării. Acum, de o bună bucată de vreme, tradiția s-a cam generalizat și se practică în mai toate zonele economico-politice, fie deal fie la câmpie. Mascații ăștia, cică, ar speria spiritele rele (că d-aia umblă mai ales, noaptea) le-ar culege și le-ar trimite hăt!, ducă-se pe pustii. Dar, să vezi surpriză: unele din ”spiritele contemporane” s-au cam șmecherit și prin vrăjitorii misterioase află că le vin astfel de colindători și dispar mai înainte ca mascații să dea pe la ei. Vin mscații să-i caute și să-i colinde, conform legii și...ia ”spiritele” de unde nu-s! Măi, să vezi minune! Or fi de la noua ”inteligență artificială”?
Cu buhaiul
În urătura cu plugușorul, buhaiul semnifică mugetul taurului furios, forța nestăpânită a animalității. Doamne, și ce furioși sunt când se reped la tribuna Parlamentului: mai-mai să-i dărâme, mai-mai să-i ia în coarne pe ...tribuni. Mugete de tremură ditamai ”clădirea neamului”.
Zăngăne geamurile, dom-le! Păi ca să se facă auzită vocea ...hămesită după tainul politic! Dar n-ai ce face: așa e scris în tradiție și așa se întâmplă! E democrație, adică e...”glasul poporului”. (”demos”=”popor”; ”krateios”=putere, forță).
Cu semănatul
Noi, românii, suntem un popor de agricultori și păstori. De-aia ne și păstrăm tradițiile strămoșești:arăm, culegem, păstorim...Numai că, de la o vreme, roadele muncii noastre ne scapă printre degete și se duc pe alte meleaguri strânse de culegători ce și-au aciuiat colibele pe locurile noastra natale. Strâng roada muncii noastre și o cară, doldora, pe alte meleaguri, fără să-și lase oborul (datoria) pe aici, pe la cei care fac roadele. Pe principiul stupului: noi umplem fagurele din prisaca noastră iar ei ”o roiesc” cu mierea afară! Păi, dece? Specialiștii în obiceiuri noi, contemporane, spun că astea-s obiceiurile noi, moderne, ”etno-financiare”. Măi să fie!
Dubașii
Daaa! Asta da, tradiție! Mai ales după Revoluție și, mai ales, în preajma unor sărbători naționale... specifice. Cetele de ”dubași” inveșmântate în culorile tradiționale grupurilor (politice) împânzesc așezările oamenilor și încep să bată darabana stradă cu stradă, casă cu casă și să le împuie capul bieților oameni cu fel de fel de promisiuni ca să le câștige bunăvoința și să li se dea și lor măcar câte un vot-două, pe principiul ”ne votați veți fi bogați!”(Ași!).
Împodobitul bradului
Evident că e obiceiul cel mai așteptat. Cumperi un brad (mai mare, mai micuț sau măcar o crenguță, după buget) și începi să-l împodobești. Ei, aici e aici: cu ce îl împodobești? Unii s-au și gândit: îl împodobesc cu...facturi: de gaze, de lumină, de energie, de impozite, din piață...ș.a.m.d. și bradul (băduțul sau crenguța) vor apărea foarte bogați. Ca să vi se îndulcească, adăugați niște bombonele viu colorate în care sunt învelite(foarte frumos) promisiuni...electorale. Sau artificii! Au același efect: strălucesc foarte viu, pe moment. Pe urmă...Nu mai montați luminițe că vi se încarcă contuarul; reveniți la tradiționalele lumânări că astea au avantajul că pot să vă dea și ceva căldură, dacă ia foc bradul (brăduțul sau crenguța). Neapărat trebuie să aveți și un Moș Crăciun! Păi ce fel de brad de Crăciun este ăla dacă nu are lângă el și un Moș Crăciun? Mai toată lumea și-a păstrat cu grije ”Moș Crăciunii” din anii trecuți că erau mai ieftini și...mai darnici. ”O tannen Baum, o tannen Baum”! sau ”Sanie cu zurgălăi”vor fi cântecele de sezon. Tot de sezon se utilizează cu folos și ulcica cu vin fiert.
HAI NOROC ȘI LA MULȚI ANI !
Colindător,
Prof. Victor Simion
