Managementul cerșitului la spitalul județean
Pus în fața situației dezastruoase cu care se confruntă secțiile spitalului pe care îl conduce, Costel Mândrilă își plânge disperarea pe umerii pacienților care mor cu zile pe tarlaua sa. O face privind prin ochelarii aburiți de pe nas, trăgând o cruce largă, dintr-alea popești, și stuchind în lături, un „Doamne ferește!“, la gândul că ar putea ajunge, într-o zi, pe patul unui salon dintre cele pe care le administrează.
Se jură c-ar face dar n-are de unde și nici cu ce, că a cerut ajutorul tuturor dar nimeni nu i-a dat, că Marian Oprișan a bătut pe la ușile miniștrilor și a Guvernului pentru susținerea spitalului.
Ca și cerșetorul din colt, cel de care vă loviți în fiecare dimineață, când mergeți la muncă, Costel Mândrilă stă cu mâna întinsă, etalând imaginea spitalului jerpelit și murdar. Ar fi, de altfel, absurd să avem să-i pretindem să se poarte ca un manager adevărat, să găsească soluții la problemele cu care se confruntă, să propună proiecte și strategii de dezvoltare pe care să le implementeze.
Mândrilă este doar un jurist mediocru care a băgat mâna în conservele destinate sinistraților și pe care partidul l-a răsplătit cu o funcție într-o instituție cu care n-are nici în clin nici în mânecă. Ca să-l lase să se ocupe de viața și de sănătatea vrâncenilor, lui Marian Oprișan i-a fost de ajuns că Mândrilă are câteva diplome și cursuri de management în domeniul medical, urmate vara la mare, în sejururi de șapte zile în hoteluri de 4- 5 stele, care-l califică doar pe hârtie.
Aflat de un deceniu la șefia spitalului județean, concediat de două ori pe motiv de incompetență și reangajat în mod misterios, de doi miniștri diferiți, Costel Mândrilă a transformat cerșitul în politică managerială.