Interviu cu maestrul ”M”
Nu se poate să nu fi auzit de marele, celebrul senior al artei autohtone care, în curând, își va sărbători nu mai puțin de 40 de ani de activitate creatoare. Ocazie unică de a-l aborda, de a-i solicita un interviu, de a afla amănunte interesante despre viața, activitatea și evenimentele care i-au marcat bogata și rodnica activitate
Recunosc faptul că sunt un mare norocos: dintre zecile de solicitări de interviuri, emisiuni, filmări, reportaje ș.a.m.d., am fost SINGURUL (subliniez „singurul”) care a obținut aprobarea Maestrului de a-mi oferi un interviu. Maestrul obișnuia să-și motiveze rezerva față de comentatori („niște nepricepuți!”) cu argumentul: „Despre mine, vorbește opera mea”!
Și avea dreptate. O să vedeți!
Din ce motive și cum de am avut această șansă unică, nu știu. Poate că norocul, de care avem din când în când, nevoie, mi-a surâs. Așa se face că, la data și ora convenită mă prezint la ușa atelierului său, însoțit de un morman de emoții. „Doamne ajută!”, îmi spun în gând și sun la ușa atelierului.
Deschid ușa timid, și iată-mă-s în „sanctuarul” Maestrului: o sală mare, cu ferestre mari spre vest, cu un morman de rame, de pânze, de elemente de decor atârnate pe pereți, totul învăluit în atmosfera specifică a unui atelier, adică a mirosului de terebentină. Maestrul mă întâmpină înfundat într-un imens fotoliu, mă „inventariază” rapid cu ochii umbriți de o streașină de sprincene stufoase și mă invită:
Iau loc.
-Te ascult! Îmi deschide discuția, Maestrul.
- Maestre, mă gândesc, acum, la ceas aniversar, să pornim cu...începutul...
- Pornește! Îmi dă aprobarea, Maestrul
Încep, emoționat:
- Talentul cu care Dumnezeu v-a înzestrat s-a manifestat încă din anii de studiu. Erați în anul doi de facultate când o lucrare de-a dumneavoastră a fost admisă în expoziția anuală a tinerelor talente...
- Da. A fost portretul unei colege: ”Studentă pe scăunel”...
- În anul următor ați expus la Bienala de pictură, o compoziție...
- Da! Am expus ”Natură statică cu scăunel”. Care a și fost premiată...
- La absolvire ați fost în documentare la țară, la munte, în zona Vrancei, unde ați realizat două remarcabile lucrări....
- Da! Am realizat ”Mama mare pe scăunel” și ”Moș Tudose pe scăunel”....
- Ați profitat de vecinătatea marelui combinat industrial de la Galați...
- ...Da, am profitat! Am realizat marea compoziție „Oțelari pe scăunele”....
-... Dar v-a interesat și munca spectaculoasă a celor din subteran și ați poposit, pentru o vreme, în zona minerilor din Valea Jiului. Ați realizat...
- Da! Am realizat compoziția „Vagonetar pe scăunel”. E acum la muzeul orașului...
- Rădăcinile dumneavoastră rurale v-au adus deseori, în Câmpia Bărăganului....
-Da! Am realizat ”Țărani la seceriș, pe scăunele”....
- Dacă îmi permiteți, ați mai realizat, tot atunci, o lucrare foarte cunoscută...
- ...Da! Am mai realizat ”Văcar cu ciurda, pe scăunel....”
- Exact! Ați declarat odată că v-a fascinat întinderea albastră a mării...
- M-a fascinat! Am realizat la Mamaia, ”Timonier pe scăunel”.....
- Aș mai adauga și pânza,” Căpitan cu pipă, pe scăunel”...
- Da! M-a inspirat pipa căpitanului...
- Maestre, la fel ca și Picasso ați avut și dumneavoastră „o perioadă albastră”...
- Da! Am relizat compoziția ”Interior cu scăunel albastru”...
- Ați cochetat și cu unele direcții ale artei moderne...
- Da, am cochetat! Am realizat lucrarea ”Scăunel pe scăunel”...
-... Dar ați rămas fidel naturii, peisajului....
- Da. Am pictat peisajul ” Nuc cu cuc pe scăunel”
-Ați poposit, nu de puține ori, și pe la unele locașuri mănăstirești...
- Da am poposit! Uitați, acolo, în dreapta, este ultima mea lucrare: „Starețul Fofilie pe scăunel”...
-Să nu uităm că ați efectuat și câteva interesante călătorii de documentare în străinătate; de exemplu, în Egipt..
-...Da, am fost! Am realizat ” Arab sub palmier, pe scăunel ”...
-...sau în Grecia...
-..Da! Am pictat compoziția ” Zorba Grecul pe scăunel”...
-... La Paris, capitala artelor...
-Oh da! Parisul mi-a inspirat două lucrări: ”Napoleon , la Waterloo, pe scăunel!” și foarte cunoscuta lucrare, ”Scăunel din Muzeul Luvru”....
- Sunteți considerat unul dintre marii noștri portretiști; ați realizat portretele unor personalități culturale naționale..
- Da! Am realizat ”Solistul Marinescu, în ”Othello”, pe scăunel”,”Balerina Iorgulescu în rolul lebedei, pe scăunel”, ”Chirurgul Stroiescu după operație, pe scăunel” și altele...
-Văd aici, în atelier, și câteva din cunoscutele dumneavoastră autoportrete. Care vi se pare mai apropiat, mai expresiv?
-Da! Mai apropiat mi se pare ”Autoportret cu cățel pe scăunel”
-Maestre, sunteți în momentul în care vă puteți permite să le dați unele sfaturi, celor mai tineri. Ce i-ați îndemna?
-Da! Cât mai multă imaginație și diversitate..!
- O întrebare de final, cu care de altfel, ar fi trebuit să încep: unde v-ați născut, unde v-ați petrecut copilăria?
- Da! M-am născut în comuna Scăunelu, județul Trei Scaune.
- Vă mulțumesc pentru interviu.
A consemnat pentru dumneavoastră,
Prof. Victor Simion
