Încleștarea baronilor și democrația dulăilor
Departe de a fi o confruntare epică între bine și rău, precum cele din filmele istorice sau din romanele de capă și spadă, ceea ce se întâmplă în PSD este mai curând o luptă medievală. Este o rebeliune precum cele care s-au petrecut, în nenumărate rânduri, de-a lungul istoriei până în modernitate.
Două grupări de feudali având aceleași apucături rele și aceeași mentalitate învechită se bat pentru a pune mâna pe putere în partid și pe resursele guvernării. Și mai specific, o partidă de baroni locali nemulțumiți și frustrați din cauză că au fost marginalizați și li s-a blocat accesul la fonduri și privilegii s-au revoltat împotriva „împăratului“ Liviu Dragnea și a găștii sale.
Ascultați-i. Și unii și alții dintre cei implicați nu vorbesc decât despre PSD, despre dorințele și nevoile lor.
Marian Oprișan vorbește, în numele rebelilor, despre nevoia de democratizare a vieții interne a partidului în vreme ce conduce PSD Vrancea la fel ca Liviu Dragnea, cu mână de fier, discreționar, lipsit de transparență, înăbușind orice voce disidentă. De fapt, Oprișan dorește doar o democrație a dulăilor din care ceilalți, cățeii, sunt excluși.
De cealaltă parte, portavocile celor aflați acum la butoane sunt deputatul Cătălin Rădulescu, un personaj dubios, care visează să iasă cu mitraliera în stradă (sesizați asemănarea cu extremistul Vadim Tudor care vorbea despre execuții în masă pe stadioane) și controversatul Dumitru Buzatu, șeful organizației din Vaslui, cel mai sărac județ din țară. Ambii cer retragerea sprijinului politic și schimbarea premierului Mihai Tudose pe motiv că a făcut-o să plângă pe Carmen Dan.
Nici unul nici celălalt nu țin cont că, după evenimentele din ultimele zile, protejata lui Dragnea și-a pierdut autoritatea și a ajuns subiectul bancurilor și ironiilor tuturor salariaților Ministerului de Interne.
Drept care nu vă amăgiți și nu vă faceți iluzii deșarte sperând că acest conflict ar fi despre noi, simplii cetățeni, despre interesul public, apărarea democrației, a justiției, modernizarea statului sau menținerea României pe traseul occidental. Nici pe departe.
Noi vom fi doar spectatori și victime colaterale, asemenea contemporanilor confruntărilor dintre feudalii din vechime. Și tot asemenea acelora, vom deconta costurile economice ale războiului, fie că este vorba de dobânzi mai mari la credite, căderea cursului valutar ori scumpiri la utilități, carburanți, alimente etc.