Gata! Începe marele spectacol!
A venit toamna! Se deschide stagiunea spactacolelor de tot felul. Trupele (câte mai sunt) se străduiesc să-și atragă fanii venind cu oferte, care mai de care, mai atractive. E normal: trăim într-o economie de piață și cine are oferta mai atractivă, mai specială, mai spectaculoasă, supraviețuiește. Cine nu? Nu! Cea mai spectaculoasă ofertă o are (după părerea mea) „Circul politic”. Ați auzit desigur (sau poate, chiar ați urmărit) celebrele spactacole organizate la „Circ du Soleil” de la Monaco. E departe! Nici nu se compară cu spectacolele oferite de „Circ du Dambovitza”, marea companie autohtonă cu specific național. Păi, să vedem ce ne oferă el în această nouă stagiune?
Prima observație: spectacolele se vor desfășura sub nesfârșita cupolă a cerului albastru al țării, simultan sau pe rând (după cum va fi cazul și în funcție de intemperiile politice), în diferite zone geografice pentru ca tot românul să beneficieze de minunatele reprezentații. ”De ce dom-le, numai în Capitală? Dar noi, în restul țării, cine suntem? Nu plătim și noi impozite?”, a fost o dorință firească (și obiectivă) exprimată expres de către marele public autohton.
Ce ne oferă noua stagiune?
Spicuim din programul pe care l-am obținut (în exclusivitate și prin resurse proprii!):
-”Uvertura” (adică, ”deschiderea”) va beneficia de acompaniamentul celebrei orchestre „Biscuiții”, a lui Grasu de la Brânzoveni, care va prezenta, printre altele și în premieră națională, maneaua „Oh banii tăi, romanța gurii mele”, ce va fi propusă și pentru Euroviziune.
-Momentele vesele (nelipsite de la orice spectacol de circ) vor fi asigurate, alternativ și în funcție de experiența în domeniu, de clovnii-reprezentanți ai celor mai importante trupe care se vor prezenta la acest festival, indiferent de vârstă, sex, avere, important fiind (pentru evaluarea acestora)...să ne facă să râdem: cât mai mult ”Ho-ho-ho!”. Prin tehnologii moderne (inteligența artificială, spre exemplu) se va cronometra „cantitatea” de ”Ho-ho-ho” (de râs, adică) provocată de emanațiile fiecarui clovn. Cine va întruni cea mai mare „cantitate” de hohote („Hohotul de aur”) va primi diploma de „doctor humoris causa” pe anul respectiv. Baftă concurenților!
-Trapeziștii, cărora li se mai spune și „zburători”, vor realiza, de-a lungul întregii stagiuni, suspensul stagiunii, mai ales că cei mai curajoși vor „zbura” și fără centurile de siguranță de la un...„trapez” politic la altul. De fapt, la recentele repetiții, câțiva „zburători” și-au frânt deja coloana vertebrală fiind necesară internarea lor de urgență...acolo unde se face terapia specifică de vindecare. Asta e: fiecare cu riscul lui!
- Prestidigitatorii. Cine nu a fost (și nu este) fascinat de acei urmași ai marelui Iosefini, care reușesc să ne uimească cum, prin mijloace speciale, prin îndemânare și abilități ascunse, fac să apară sau să dispară fel de fel de lucruri, de obiecte, de legi, de averi ș.a.m.d. numai printr-o simplă și ingenioasă și abilă mișcare a mâinilor. Domnilor, atenție la portofele!
-Iluzioniștii. Copil fiind îi așteptam pe acești oameni în frac, cu jobenul lor fermecat, ca să facă „Hocus-Pocus” și să scoată din „obiectul muncii” porumbei, iepurași, șoricei și alte animăluțe. Cică „șmecheriile astea” nu mai sunt la modă; acum apar – nici nu știi cum și de unde?- căsuțe, vilișoare, mașinuțe de lux, bărcuțe și alte minunății. Sau invers: fac să dispară: păduri, poieni, ogoare întregi, fabrici, cu utilaje cu tot, ba chiar și oameni. (I-auzi!?). Ehei, alte vremuri alte șmecherii! Să ne obișnuim cu o realitate: lumea nu stă pe loc! Evoluează! Pentru juriul acestor speciemene s-au propus niște reprezentanți de la o firmă cu experiență în materie numită pe scurt D.N.A.! (Ei și?).
- Jongleurii. I-am admirat întotdeauna și pe aceștia pentru felul în care știu ei să arunce, să jongleze cu firme, cu vile, cu mașini sau cu obiecte diferite, dintr-o mână în alta, dintr-un buzunar într-altul, dintr-un CEC în altul, ba chiar, dintr-o țară în alta. Asta da îndemânare! Modern dom-le, modern! Cunosc și eu câțiva prieteni care au încercat să învețe trucurile astea de la jongleri mai vechi dar...au dat faliment cât ai zice ”pește”. Păi ce, asta e treabă pentru orice nepriceput? Trebuie să ai știință, experiență, e o chestie de fizică, de echilibristică financiară de...Ehei! Păi, nu merită să-i aplaudăm?
-Să nu-i uităm pe nelipsiții panglicari. Ce spectacole făceau ăștia! Doamne! Scoteau panglici de te miri pe unde le aveau pitite. Obiceiul s-a păstrat: și azi se scot panglici de toate culorile politice de ajung să inunde arena națională cu...panglicăriile lor. Prieteni și aici tehnologia e în pas cu vremurile: se folosesc mijloacele audio, video, TV, super-electronice, poștale, chiar sateliții (transmisii în direct de pe Lună, Marte, Jupiter și alte locații apropiate) deci tot ce le mai oferă azi tehnologia modernă. Să vedem... ce vom vedea!
- Dresorii de animale. Ehei, ce mult sunt așteptate aceste reprezentații cu animale.
Spre exemplu, dresorii de lei. Păi ce credeați că din arenă vor lipsi tocmai dresorii de lei a căror aparție ne bagă fiori în oase la orice apariție, la orice pocnitură din biciul dresorului (de Bancă)? Ia să vedem cum bicuiesc ei leiii, cum îi fac să stea „sluj” acolo, în conturile unde îi plasează ei după propria lor voință, sau îi fac să ragă fioros către marele public (că d-aia e spectacol, nu?). Uneori leiii ăștia sunt cruzi și violenți și își distrug dresorii (vă mai amintiți de celebra dresoare Lidia Jinga?). Dresura leilor este primordială pentru orice circ politic. D-aia se caută dresori pentru lei viguroși nu din aceia jigăriți (devalorizați) de la grădina zoologică, hrăniți cu țelină și legume modificate genetic cum ne hrănim noi, ceilalți. Eventual (chiar ar fi de dorit de către unele menajerii) să se achiziționeze lei străini, forțoși, viguroși, de nedevalorizat. Păi nu?
Sau...maimuțele. Simpatice tare, aceste ființe care țopăie nostim printre crengile arborilor politici animându-i cu prezența lor zgomotoasă. Ce să facă? Luptă și ele pentru porția lor de...banane. Prin tradiție se spune că maimuțele sunt fascinate de strălucirea bijuteriilor, deci atenție spectatori, unde vă țineți valorile. Și, mai ales, nu aduceți maimuțe în casă! Cică le plac hainele bărbaților. D-aia, le fură cu bărbați cu tot. Deci, atenție, ca să nu vă mirați după aceea...
Elefanții. Hooopaa!! Când intră elefanții în scenă se cutremură arena! Cu trompa lor sensibilă miros de la distanță cu ce fel de asistență au de a face iar cu urechile lor cât un pogon de glie aud și cele mai subtile șoapte, bârfe, chiar și gânduri nespuse și...să te ții ce te așteaptă. Uau! Păi...cine e stăpânul junglei, dacă nu Domnul elefant? El e șeful, el conduce turma politică la locurile cu hrană îndestulătoare pentru fiecare, la izvoarele cu apă făcătoare de minuni, la locurile umbroase, el o ferește de „cocodilii” parșivi și fioroși, el își apără urmașii...deci păzea! Păziți-vă să nu faceți cine știe ce pozne, că Domnul elefant are o memorie...! Să trăiți domnule elefant și viață cât mai lungă!
Cățelușii. Ei da, prezența lor este o nostimadă! Cum saltă, țopăie, merg pe două piciorușe, latră, se târăsc, se rostogolesc, merg pe trotinete, pe biciclete, se amestecă printre picioarele ”mai marilor dresori” și astea toate numai și numai pentrn o... bucățică de pișcot. Sunt modești, sărăcuții de ei. Un fel de cățeluși Samurache pe lângă marele Samson – boss-ul, dulăul de curte - care latră foarte tare. Dar n-avem ce face: și ei fac parte din „marele spectacol de circ”.
Dar de papagali, ce ziceți de ei? Nu-i așa că sunt simpatici? Viu colorați, gălăgioși, agitați, „vorbăreți”...Ce-i al lor, e al lor: vorbesc...vorbesc....vorbesc, repetând („papagalicește”) ce au învățat de la alți „vorbitori”. Fac și ei parte din „marele circ”. Înainte apăreau pe la flașnetari extrăgând „bilete” cu noroacele din viață. Și-au păstrat obiceiul și astăzi: sunt prietenii „falașnetarilor” de prin bâlciurile politice cu care fac cuplu, spre deliciul spectatorilor ocazionali.
-Înghițitorii de flăcări. Mamăăă! Păzea că e pericol! Ce ziceți de acești specialiști ai circurilor universale? Păi când intră ei în arenă și încep să arunce cu flăcări în dreapta și în stânga, spre tribunele (sau, chiar în arenele publice) cu spectatori, automat te ferești să nu te pârlească. Balauri, nu alta! Asta știu, asta fac ăsta le e rostul în viață. Te și miri de unde (cine le-a furnizat) atâta combustibil când se știe cât este de scump. Dar, n-ai ce să faci: ține de spectacolul „marelui circ”. De regulă, când intră ei în arenă se află prin preajmă și asistenți din partea pompierilor ca nu cumva...(cum s-a mai întâmplat în unele spectacole), să ia arena foc. (Doamne ferește!). N-ai cum să-i disciplinezi, că așa e „stofa” lor: sunt un fel de piromani politici. Sunt periculoși pentru că dânșii se orientează după cum bate...vântul politic. Ați văzut ce s-a întâmplat în vara asta cu incendiile, prin Europa? Doamne ferește! E bine să aveți pregătite prin preajmă stingătoarele: cu apă, cu spumă cu...bani! Pentru izolare. Că nu se știe....
Dacă am vorbit de incendii, păi este obligatoriu să-i amintim și pe pompieri. Circ fără participarea pompierilor nu se poate imagina. Ei au două mari obligații: să prevină și să stingă. Dacă pe undeva, se semnalează (chiar și discret) fum de incendiu politic, ei, pompierii politici trebuie să intervină imediat pentru a preveni cine știe ce pălălaie destructivă. Fiecare echipă știe ce are de făcut: cu ce „știri antiincendiu” să intervină, pe ce posturi (video, TV, radio etc), cu ce nisipuri se aruncă în ochii provocatorilor ș.a.m.d. Remizele ”pompierilor” trebuie dotate, deci, corespunzător cu aparatură de semnalizare, cu mijloace ultramoderne de comunicare (aparatură, camere video, antene șa.m.d.) în așa fel încât dacă, ferească Dumnezeu! se semnalează pe undeva, în aria politică, vreun început de ”incendiu” să se intervină imediat și cu promptitudine pentru apărarea averii politice. Cum am mai spus mai sus: cu apă, cu spumă (politică) chiar și cu bani. Este știut că vor exista întotdeauna ”incendiatori” (că așa e în politică) care abia asteaptă prilejul să dea foc ”valizei” politice a vreunui concurent din spectacol. Preventiv: ”în caz de incendiu, sunați ca să vină pompierii; în caz că nu este incendiu, sunați ca să nu vină degeaba!.”
-Regizorii. Păi, se poate ca un astfel de spectacol național să nu beneficieze de experiența și talentul unor regizori? Ei stabilesc totul: ce „piese” se joacă, cu ce subiect, ce actori intră în scenă, când intră în scenă, cine și cât să aplaude, (asta se numește în teatru „figurație”) cine , cât și unde să strige „contra!” , cu ce recuzită (panouri, lozinci, vuvuzele, fluiere ș.a.m.d.) să apară în spectacol, o treabă foarte grea și responsabilă. Există riscul ca „arena” să fie nesigură și spectacolul „să cadă” și atunci e...dezastru (politic). Pe durata unui spectacol se pot petrece multe lucruri neprevăzute. ”Căderea” e o nenorocire ce se poate prelungi...4 (patru) ani! Și atunci, ”vai de cei învinși!”, vorba înțeleaptă a strămoșilor nostri latini. Se prăbușește toată „șandramaua”, ba se mai pot întâmpla și alte necazuri. să-ți dispară o parte din trupă cu încasări cu tot! Și atunci?
Dar deocamdată...
Deocamdată, vă invit stimați concetățeni, să vă reparați fotoliile, să vă aprovizionați cu cafele, dulcețuri sau „„floricele” (după gust), să verificați starea trehnică a televizoarelor și a celorlalte mijloace audio-video de care beneficiați și – cu mila Domnului – să sperăm că vom traversa sezonul toamnă-iarnă-primăvară fără scumpiri la lumină, energie, hrană, ca să știm și noi, spectatorii, (pentru a câta oară?), pe cine să votăm la vară. Că altfel....la ce e bun tot acest circ ? Vorba aceea: unde dai și...unde crapă!
Morala vremii spune însă, altfel: oriunde ai da, tot acolo crapă! Rețineți!
Prof. Victor Simion
