E vremne de colindat: „Ne dați ori nu ne dați?”
Potrivit unei vechi tradiții creștine, românii s-au pornit a colinda, „Pe la case a ura”, sperând că dorințele exprimate în colindele strămoșești se vor împlini, dacă nu toate, măcar în parte.
De veacuri, colindele se încheie cu tradiționala întrebare: „Ne dați ori nu ne dați?” Așa încât, anul acesta, fiind mai lejeri cu pandemia, colindătorii români au putut opri pe la mai multe case „boierești”. Spre a afla răspunsul. Cum au fost întâmpinați, vedeți mai jos.
Păi sigur, cum era și firesc, colinda a început cu „cea mai fățoasă casă”, adică cu cea a Cotrocenilor. Aici au fost întâmpinați, potrivit protocolului, cu deosebită căldură, li s-au ascultat cu maximă atenție dorințele exprimate în colindă, s-a subliniat faptul că cele exprimate de colindători au fost reținute și vor fi studiate cu maximă celeritate și că li se va răspunde într-un timp rezonabil, dar numai după ce se va primi și decizia Curții Constituționale ca să nu se încalce Legea sponsorizării colindătorilor. Colindătorii au primit fiecare, cu generozitate, câte o gaură de covrig ceea ce se va repercuta, evident, asupra viitorului teren național de golf care va fi lipsit, deci, de câteva găuri.
Lămuriți cu rezultatele obținute în dealul Cotrocenilor, colindătorii au ponit către „Valea Plângerii” adică taman la Palatul Victoria, unde sălășluiește guvernul mixt al țării. Aici, ce să vezi? Când au terminat colinda (cu tradiționalul „Ne dați ori nu ne dați”), s-a dezlănțuit o adevărată furtună de opinii (Ce „furtună”? Uragan în toată regula!). „Cârțiștii” au afirmat categoric: Nu! Nu dăm nimic! Ce, vreți să dezechilibrăm economia națională? Să supărăm multinaționalele? Supermarketurile? Afacerile oneste ale localnicilor? Nu domnilor colindători, nu dăm nimic!, au conchis dânșii cu evidentă iritare în glas. Au intervenit „Ciolacii”: Cum să nu le dăm, domnilor? După ce li s-au luat din salarii, din pensii, din îndemnizații, din sporuri, din beneficii sau alte mici resurse, veniți acum și susțineți cum că nu e cazul să-i onorăm pe acești bieți colindători?! Măcar să aibă, bieții de ei, să atârne ceva de-o crenguță mică-mică de brad: o feliuță de salam, o tradițională sarma, și un bulgăraș de răcitură. Păi, ce fel de creștini suntem?
Au văzut colindătorii ce furtună s-a stârnit „la casa Guverenului” și, pâș-pâș au ieșit încet pe ușa palatului lăsând-i în cearta lor. Poate că s-or rmai certa și astăzi pe răspunsul la întrebarea colindătorilor: „Ne dați ori nu ne dați?”.
Se pare însă că, întrebarea tradițională din urmare – „Ne dați ori nu ne dați?” - a devenit foarte repede molipsitoare. Mai multe cete de colindători din diferite zone de muncă, vin și ei, cam de-a valma, ca să pună aceeași întrebare: „Ne dați ori nu ne dați?”. Fiecare ceată cu dorințele ei: unii vor haine, alții sporuri, alții mai multă căldură, alții vor un fel de haiducie: să se ia de la cei foarte bogați („să răspundă,dom-le, cum și-au făcut averile!”) și să se mai dea câte ceva pe la cei năpăstuiți, alții...
Până una-alta să nu uităm și de celelalte obiceiuri de sezon: „Mascații”, spre exemplu, stârnesc mereu, vii emoții atunci când îți bat la ușă; „Irozii”, purtătorii (clandestini) de tămâie, smirnă și alte lucruri de contrabandă; „Capra”, nu aia obișnuită ci „capra cu trei iezi, foarte sus-puși” care intervin ori de câte ori o amenință... lupul și.. o scapă; „Magii”, care, grupați în cete „ideologice” prevestesc, fiecare, necazurile și dezastrele care-i așteaptă pe oameni dacă, spre exemplu... se vaccinează! Mai sunt si unii „sataniști” care-și spun: „să mă ia dracu' dacă mai înțeleg ce se petrece în țara asta!”
Și, uite-așa, întâmpină românii creștini tradiționalele sărbători de iarnă. Rămâne să aflați răspunsul la urarea-întrebare: Ne dați ori nu ne dați?
Victor Simion
