De unde bani? Păi, nu știți?
Stau de vorbă la o cafea (decofeinizată, că nu face rău la inimă!) cu prietenul meu Tinel, pe care l-am mai pomenit în rândurile mele. Despre ce? Păi despre ce ne doare pe toți în aceste zile: ce facem cu banii, de unde îi scoatem, de unde acoperim „gaura” făcută de schimbul anterior al acestei guvernări? Șanse la mărirea pensiei? Păi, de unde? „A-nțărcat Bălaia!” după o zicală populară.
Trebuie să vă spun că prietenul ăsta al meu, Tinică (Tinel), este de profesie economist, acum pensionar, dar are în spate o experiență solidă în ale banilor (a ocupat o serie de posturi de răspundere la diverse firme, încă de dinainte de 89), deci știe cam cu ce tacâmuri se „mănâncă economia”. Eu, ageamiu în ale economiei politice (sau, în politicele economiei) îl ascult ca pe un „guru”.
Lansez o „perlă”:
- Tinel, prietene, păi cum deschid televizorul, radioul sau alte mijloace de comunicare, nu există zi sau știre care să nu ne aducă la cunoștință ce șnapanerii de mii și milioane de lei se fac cu banii, cum cresc la unii, averile, ca drojdia în pâine fără ca cinevă să-i ia la întrebări: „de unde, neică, de unde?” O liniște complice s-a așternut peste țară de o lungă bucată de vreme. Păi, ia zi, nu era mai bine „înainte” cu faimoasa aia de Lege 18, care te purica la sânge pentru averile dobândite ilicit?!
Se uită la mine cam pieziș și-mi zice:
-Prietene, aia era o lege „comunistă”. Mai ții minte ce zicea în ea?
- Destul de vag.
- Hai să-ți amintesc eu, așa cam aproximativ: cică acumularea de bunuri prin alte mijloace decât prin muncă cinstită (atenție cum spune, ”prin muncă cinstită”!)- de către orice persoană fizică, la care se vădește o disproporție între veniturile sale și valoarea bunurilor dobândite sau acumulate se consideră venituri ilicite și...fii atent (îmi zice!) cele nejustificate (adică, ilicite) se impozitează cu...80%. Deci zicea clar: „orice persoană fizică”, fără excepție!
- Păăăii ...și ce...era rău ? Îmi amintesc cum păstram fiecare factură, fiecare bon ca nu cumva să vină „ilicitul” peste noi. Chiar la mine, la Focșani, a fost un caz care a făcut vâlvă la vremea lui: un responsabil de la ICRAL a fost depistat cu „bunuri ilicite” (covoare, bijuterii, bani ceasuri și altele) și, nu numai că i-au confiscat averea dar a și fost mutat disciplinar, undeva, la țară, sub control judiciar. Noroc că n-a făcut și pușcărie! Ca să fie de exemplu! Ce vâlvă a fost atunci!...
- Și, mai era ceva în lege: se verificau și „donațiile”, ”mătușile”, transferurile, cadourile făcute de alții, averea unor posibili apropiați...era rău de tot, ce mai! Acum, așa ceva nu se mai poate: Legea 18 a fost abrogată...TACIT (!), în 1991 Dece „tacit”?! Păi, întreabă-mă ca să-ți răspund!
- Păi...(încerc eu timid), ce facem azi cu ăia care-și schimbă mașinile ca pe ciorapi, care au o sută de proprietăți (!), cum s-a anunțat un caz recent, care risipesc banii cu geamantanul...?
Vorba regretatului Caragiu: am plecat egali-el teren cu zgură, eu teren cu zgură. Și unde am ajuns? Eu, tot teren cu zgură, el teren cu gazon, cu piscină, cu...
- Cică există, de câțiva ani, un proiect de lege cu aceeași temă dar se tot schimbă, se tot scoate, se tot adaugă paragrafe și articole, adică ”se periază”, în așa fel încât, nu cumva, Doamne ferește!, să fie ”atinsă” vreo persoană dintre cele ”simandicoase”. Adică, dacă e să fiu sincer, eu cred că va fi...o apă de ploaie...Așa, un fel de praf în ochii lumii. (Asta numai dacă va apărea vreodată!). Păi cum să voteze parlamentarii, o lege prin care ei - și mai ales- cei din ”spatele lor” – să aibă obligația să-și declare averile!?. Cică e...neconstituțional... fiindcă, în societatea noastră capitalisă dreptul la proprietate este sfânt, e ocrotit...de lege. Și gata!
- Știi, mi-am adus aminte acum de poezia aia pe care o învățam noi în clasa I-a: ”el se jură că nu fură dar l-am prins cu rața-n gură”!...
- Da prietene! Păi nu auzim noi, așa cum am spus, în fiecare zi ”cățeluși prinși cu rața-gură?”Și ce-i cu asta? Se face un pic de agitație, așa, de ochii lumii, apoi...liniște fiindcă...se constată că „rața” nu a fost decât un puișor, și acela chiar mic-mic de tot, abia ieșit din ou!
Dar stai, să-ți mai spun ceva: în proiectul noii legi obligația declarării bunurilor se referă strict la persoanele cu funcții oficiale în stat. Atât! Adică numai ei sunt suspectați că....fură. Despre particulari (privați) tăcere. Deci dânșii pot să fure, să-și facă de cap cu vilele, iahturile, avioanele și alte „mărunțișuri” fiindcă nu-i ia nimeni la întrebări. E banul lor și gata! Tu, prietene, dacă te bagi într-o afacere și ți-ai făcut o avere frumoasă într-un mod cam dubios, stai liniștit că nimeni nu se atinge de tine, e treaba ta! Ia-ți câte yahturi vrei să te plimbi cu ele pe Dâmbovița în admirația lumii!
- Măi, Tinele, eu n-am nimic cu ăștia: dacă au făcut avere prin muncă corectă și cinstită, bravo lor! Ba chiar, să fie lăudați și dați de exemplu și pentru alții. Chiar cunosc persoane care au mici afaceri și muncesc de le sar capacele, cum se zice. Dar, oare, toți or fi așa? De asta eu nu înțeleg un lucru: atunci când apare o lege, ea nu este valabilă pentru toată lumea - că lucrezi la Stat, că faci afaceri ca „privat”, legea nu este aceeași?! Dacă „furi” și ești „ilicit” și Statul este păgubit, pentru el contează, adică face diferență, dacă l-a furat unul de la Stat (și dă în el cu legea!) sau unul de la „privați” (și fă-te că nu vezi)? Întreb și eu, ca prostul!
Prietenul Tinel mai bea o gură de cafea și se uită la mine cu o privire compătimitoare (asta înseamnând cam așa: prietene, dar naiv mai ești!):
- Victoraș, amice, trezește-te! Trăim într-o societate ca-pi-ta-lis-tă! Alte legi, alte priorități! Hoția este, într-un fel, generalizată: te fură vânzătorul din piață, te taxează medicul care te consultă sau te operează, te fură, mai abitir „întreprinzătorul” care fură Statul cu milioanele. Nu l-ai auzit pe ăla care a refuzat să ia un contract cu fonduri europene fiindcă știa că de acolo „nu-i iese” nimic? Că așa se și întreba: „păi, mie ce-mi iese?”
- Tinel prietene, că veni vorba, pun și eu o întrebare ce mă bântuie de multă vreme: „înainte”, fiecare ordonator important de credite avea propria sa ”I.C.M.”, Întreprindere de Construcții și Montaj”; cu ele, foarte bine dotate cu ce le trebuia (ingineri, utilaje, forță de muncă etc), se realizau marile investiții - șosele, fabrici, utilaje ș.a.m.d. Cu bani de la Stat, desigur. Dece s-au desființat? Ca Statul să le dea altora, cu bani mai mulți? Cine pierde? Uite, ca să faci un petec de șosea numai operațiunile preliminare, birocratice (avize, contestații, reproiectări ș.a.m.d.) durează mai mult decât construcția propriu zisă. Care-i avantajul?
- Păi, marile investiții se fac, azi, de către guverne, care guverne au și ele interese financiare (oho! și nu puține!) care interese financiare nu se pot obține decât de pe urma propriilor lor afaceri. Uite-te numai la programele de investiții de la școli: de ani de zile se bate moneda pe nenorocitele alea de WC-uri din școli: s-a schimbat guvernul „a căzut” și W.C.-ul! Nu mai e de interes.
- Bine, și atunci bietul domn Ciolacu, primul nostru ministru, de unde o să facă rost de bani pentru buzunarele noastre, ale celor mai mulți? De la mine, de la tine, doi pensionari cu veniturile numărate? N-ar fi fost bine să se fi aprobat acum, o „Lege 18”?
- Acum, nu! Fiindcă n-ar fi fost bună la nimic: nici-o lege nu se aplică retroactiv!. Dacă ar fi fost legalizată mai din timp, adunci da! Dar acum.... Doar pentru viitor! Problema rămâne însă, aceeași: oare se dorește, într-adevăr, o lege care să sancționeze cu adevărat, veniturile realizate ilicit? ”ACEASTA-I ÎNTREBAREA” (întrebare hamletiană!)
Până la aflarea răspunsului, să urmărim cu înfrigurare episoadele „polițiste” cu „detectivul Ciolacu”: ”Un prim ministru în căutarea banilor pentru guvern!”
Prof. Victor Simion
