De ce nu particip la referendum
Ipotetic vorbind, să zicem că Dumnezeu ți-ar ieși în cale și ți-ar spune că, în următoarele cinci minute, tu și familia ta veți fi victimele unui accident mortal din care vor scăpa cu viață doar copiii. Apoi, din mărinimie, ți-ar da de ales:
„După ce vei trece în lumea cealaltă, ți-ar zice EL, ce-ai dori pentru orfanii tăi? Să fie crescuți de o familie tradițională care își petrece săptămâna prin cârciumi și duminica merge la biserică să aprindă lumânări și să se căiască pentru păcate, un bărbat și o femeie care-i vor crește ca pe animale, îi vor trimite la cerșit și la muncă ca să le facă rost de bani pentru băutură?
Ori, poate ai vrea să fie dați în adopție unui cuplu gay care-i va înconjura cu afecțiune părintească și le va asigura tot ceea ce le este necesar pentru a crește fericiți și pentru a reuși în viață, de la educație, inclusiv spirituală, la îngrijire medicală, vacanțe, haine, lucruri etc.?“
L-am pus în fața acestei dileme, zilele trecute, pe unul dintre cei mai importanți și mai vocali adepți ai Coaliției pentru familia din Focșani, susținător al referendumului din 6-7 octombrie. Frământat între propriile convingeri și dorința, naturală, a oricărui părinte de a asigura un viitor cât mai bun copiilor săi, a refuzat să-mi dea un răspuns concret.
Cu cât insistam mai mult, cu atât încerca să scape, căutând să mă fenteze, să mă plimbe prin galeria pseudo-argumentelor utilizate de promotorii referendumului sau să mă abată spre alte subiecte.
A mers până acolo încât, probabil fără să realizeze ce face, și-a renegat propriul Dumnezeu, contestându-I atotputernicia și înlocuind-o cu Hazardul – probabilitatea statistică: „Șansele ca așa ceva să se întâmple sunt de una la câteva sute de milioane“.
În cele din urmă, după zeci de minute de discuții în contradictoriu, am picat de acord amândoi că formația sa intelectuală și educația pe care a primit-o îl facă să fie intolerant, să-i urască și să le refuze orice drept homosexualilor.
În fapt, despre aceasta este referendumul pentru redefinirea familiei.
Nu are legătură nici cu tradiția creștină, nici cu pericolul pe care îl prezintă comunitatea gay pentru copii și nici cu alte sperietori. De altfel, teoria cu homosexualii care se vor căsători între ei și vor adopta copii are la fel de multe șanse să se întâmple în viitorul apropiat câte are și drobul de sare, din povestea lui Creangă, să se prăbușească peste leagăn.
În datele de 6 și 7 octombrie, o minoritate extrem de agresivă și vocală, Coaliția pentru Familie, susținută de un cler de multe ori corupt și imoral, tolerant doar cu homosexualii din interior, va căuta să ne impună cu pumnul în gură, mai exact cu crucea între ochi, propriile ranchiune și dușmănii.
Acționând la intimidare, agresivi, acești sectari mizează, pentru a reuși, pe jena oamenilor de bun simț față de subiecte sensibile precum orientarea sexuală, pe temerile acestora de a nu fi etichetați ca perverși sau anormali dacă ar lua atitudine în favoarea comunității gay.
Lupta directă împotriva lor este extrem de dificilă și mare consumatoare de timp, de nervi iar de cele mai multe ori nu duce nicăieri. Așa cum am arătat în prima parte.
Dar chiar și așa, refuz să le dau satisfacție și, dacă nu sunteți de acord cu ei, cu manipulările lor, vă îndemn să faceți același lucru: Nu participați la referendum.
Familia tradițională este destul de bine așa, cum este definită în Constituția actuală.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
