Cremșnitul… fără cremă
Ce face un călător care merge cu trenul pe o distanță mai mare? Mai întâi își răsfoiește teancul de ziare luat din gară (câte mai sunt), apoi, încet-încet, intră în vorbă cu vecinii de compartiment. Despre ce? Păi, fie despre ce scrie prin ziare, fie despre ce s-a mai spus la televizor sau, mă rog, despre necazurile fiecăruia aduse de zilele de azi. La ordinea zilei, evident, scumpirile, pandemia, seceta și alte „actualități” ale vieții. Compartimentul devine, astfel, un fel de mică agoră în care se întorc pe toate fețele... „chestiunile zilei”.
Domnul de lângă mine este foarte furios pe... Europa, „pe ăia de la Bruxelles”. Ăștia nu știu altceva decât să ne impună scumpiri. Nu știu ce credeți dumneavoastră, dar eu cred că ăștia sunt piaza rea a României. Scumpiri la gaze, la electricitate, la curent, la apă, la petrol la naiba mai știe ce. Iar noi le acceptăm toate mofturile. Nu vedeți, domnilor (către cei prezenți), că am devenit o colonie? Abia reușisem, anii trecuți, să mai echilibrăm cumva, economia, că hopa, s-a trezit Bruxellesul că trebuie să scumpim lucrurile, că trebuie să le echilibrăm cu cele de la ei. Păi cum să le echilibrăm (se enervează tipul), da' de ce să nu se echilibreze ca la ei și salariile, și pensiile și toate celelalte?
Intervine în discuție tânărul de vizavi, care pare, după cum e îmbrăcat, un tip cu ceva bunăstare: „Păi, domnule, dumneata nu știi că acum este... economie de piață? Prețul ți-l face vânzătorul. Dacă ai bani, cumperi, dacă nu, nu!
Asta seamănă cu vorba unui unchi de-al meu, din comuna Văscăuți: „Cine are, are! Cine nu, Nu! Rămâne tot cum a fost!” îi răspunde domnul „revoltat”. Care continuă:”Dumneata ai văzut emisiunea aia de la TV în care s-a arătat că un director, nu știu de unde, are salariul mai mare decât cel al președintelui?! Sau despre pensionarul care are o pensie mai mare decât a avut el salariul?! Asta ce-i? Tot „economie de piață?” Asculți și te cruceșți. Cum e posibil așa ceva!? Tot la TV a vorbit un oficial care a călătorit prin străinătate, pe la Viena sau prin Elveția, nu mai știu, și care a spus cam așa: a zis că o economie de piață normală trebuie să arate ca un cremșnit: strat subțire sus, la bogați, strat subțire jos, la săraci și strat gros la mijloc, clasa de mijloc. Aștia țin societatea. La noi, cremșnitul ăsta e fără pic de cremă: strat subțire de bogați și strat gros de tot de săraci. Cremă...ioc! Asta e sclavie curată.
Păi, e posibil, intervine doamna de la fereastră, cu băiețelul foarte cuminte, e posibil fiindcă toți se acoperă și se ajută unii pe alții. Iar noi... Uitați, eu, am fost cu băiețelul la un control medical, la Cluj, la un domn profesor. M-a costat toată această treabă, doctor, analize, aproape trei mii de lei. De unde să dai atâția bani? Noi suntem doi salariați și abia ne încropim de azi pe mâine. Eu sunt angajată la un patron. Am salariul minim pe economie. Că atâta ne dă. Dacă ceri cumva ceva mai mult, ți se arată ușa. Înainte astea erau gratis. De unde să dai? Că și farmaciile astea... S-au puit ca ciupercile. La mine în cartier sunt nu mai puțin de... șapte farmacii, aproape una lângâ alta. Și au niște prețuri...Și nimeni nu zice nimic. Dacă asta se cheamă „economie de piață” apoi să știți că mai bine era înainte! conchide doamna.
Bătrânelul care tăcuse mai tot timpul și care, după cum arăta, părea a fi un gospodar de la țară, intervine și el. „Apăi, aveți dreptată doamnă. Că nimic nu mai e ca înainte. Să vedeți pe la noi, că ne-o omorât seceta de n-avem nici de unele. Ne mor vitele de foame. Parcă ne-a blestemat cineva. Am vândut doi porci. I-am dat aproape pe gratis. Că n-am ce să le mai dau de mâncare. Ce să fac? Pe cine să dau vina? Vin ăștia de la supermarketuri și ne oferă mai nimica pe lapte, pe fructe, pe... îți au 60-70 de bani pe litrul de lapte iar ei îl vând în magazin cu 5-6 lei. Cum să le dai pe gratis? Iși bat joc de noi.
„Păi, cine e de vină? intervine tânărul ”mai documetat”. Ați avut irigații și le-ați stricat. Ați avut protecție forestieră și ați căsăpit toți copacii de s-a uscat pământul. Acum de ce vă plângeți și dați vina pe Dumnezeu că nu vă dă ploaie? Nu vreți să vă asociați și să faceți ferme așa cum e normal. Stați cu ochii pe bucata de pământ pe care nu mai crește nimic și vă plângeți. Păi ce-ați vrea să vă facă Statul?”
Ne apropiem de destinație și concluzia o trage tot vecinul meu:”O să fie bine și la noi atunci când o să avem și noi un cremșnit cu un strat gros de cremă. Până atunci...”
Victor Simion
