Nici un dezinfectant! Nici un mîner bandajat cu tifon îmbibat cu clor! Nici un covoraș cu jaclor! Am dat să dau din papuci și din mâini pe ceva, dar nu era. La Boli Infecțioase, fix la triaj. O distanțare atitudinală clară DOAR între pacient și organul sanitar. Așa ceva de "hai, zi!". O anchetare rapidă care începe - mă disperă procedura asta, mai ales cînd însoțesc copii la spital - cîți ani, numele complet, data nașterii, localitatea. În Normalul meu, tot aștept abordarea - mai ales din gura unui cadru medical - fie și ca la TIR, sportul ăla cu pistolu' practicat deseori inside, cam așa: "cum vă simțiți, ce vă doare, unde, de cînd?".

Și apoi, îți zic și cum mă cheamă. Că n-am venit aici să mă prezint. (Ca să nu mai zic că de cum mă vezi pare că știi deja. Intotdeauna se sună. Deseori se sună. Și dacă nu e așa, tot normal e să mă iei cu ceva din uzul extern: bună, ce faci?

Mai zic că tot sper și cred cu toată ființa mea că această generație cu următoarele facem treaba altfel, mai bine, mai cum trebuie.

E Covid. Ce crezi că trăiesc în altă lume? Trăiesc, muncesc într-o structură de stat și în privatul meu. Știu greul și lipsurile.

Dar abordarea? Asta e a ta. Tu alegi să fii fără simțire. Nu e 'profesional', e din tine. Io te simt neprofesional.

!!! Ești admis/respins internat în baza banalului, ridicolului chestionar de kkt: Ai? Ai? Ai? Punct. Făcut rapid de tip creion- hârtie de niște bătrîioare din pix, bucuroase doar că au servici. Ce școală, cînd școală, care școală.)) Pac-pac, bifat. Treabă dusă la bun sfîrșit. N-ai ce completari, adăugiri să faci. Dacă ai zis că te doare capu', asta e. Îți asumi. Nu că te doare că știi tu... Ai 37 cu, gata. Să te vadă medicul specialist. Aici: debate street!

De ce oare s-au ales cu renumele ăla? Chiar n-au deviat atitudinal și se aud vorbe că așa vorbesc oamenii? Oamenii nu vorbesc, oamenii se plîng. Dar oamenii știu și să aprecieze. Oamenii spun și de bine, laudă pe unii, recomandă, te trimit.

Acum nu gîndesc că ne împrietenim în cinșpe minute cât îmi scrii hârtia, dar oleacă de privit în ochi cred că merit. Numai pentru cât dau C.A.S., MERIT. E o punte care se leagănă și dacă io am călcat pe ea cu încredere și speranță...

!!! Mai zic că am fost la testarea DSP. O zi. Mi-am pierdut o zi. Luni, de la 8 la 11, tot șirul lung de programați și neprogramați dar aflați sub contract de testare gratuită, a rezemat gardul. Era ședință. O fetiscana asistentă hăituită de muncă, scria de îi juca fierea, într-un hol cît o debara.

Marea Testare e în cort, un cort montat aiurea în panta de parcare internă, un asistent transpira cu ameteli de volumul mare de recoltare. Tare simpatic. Explica la fiecare cum nu te doare cînd îți bagă betisorul în nas. Bine, ție îți dau lacrimile. Dar, abordarea mi-a plăcut! am înjurat că m-a prins ora 3 după amiază, plecată să mă testez prima, de luni! Să merg la muncă, nu de alta. Dar, m-am testat. A doua zi, abia seara, am aflat că sint ne. Aproape 300 de lei de om, cam ce cheltuială pe țara asta ...

!!! Mai zic. Nici Salvarea nu m-a găsit din prima. Pe gps, pentru că lipsește intocmeala la PUZul orașului, partea mea de stradă, stînga să-i zic, nu are numere în harta neactualizata a Focșaniului și nici REPER cum mi-a zis doamna de la 112. Da' care nu este pe hartă că la votare mă găsesc mereu. După hoți, Partea care mi-a atras atenția instant în toată durerea mea e că la 112 se știa de unde sun! Mi-a zis strada, înainte să spun eu unde mă aflu. Bravo!

Mai am un bravo! pentru o asistentă de-aia de școală veche care mi-a luat din durere din prima, cu un cocktail perfuzat și o vorbă de-ale noastre, oferit din prima în Salvare, m-a refăcut încetișor. Mi-a pus o branulă povestind un travaliu și am uitat de ce-am venit! De ce a venit!

!!! N-am mai ajuns nici la Interne, recomandarea doctorului din Salvare, echipajul 2, că aș avea o problemă la esofag sau rinichi sau altceva prin zonă. Dacă mi-am revenit că n-am simptomatologie Covid, m-a trimis acasă. Să mai vin altădată să mă caut. Era și o întrebare de-aia cronică: de ce nu m-am căutat dacă am mai pățit ce-am pățit? N-am mai avut răspuns că la 4 dimineață, după 3 ore de plimbare cu Salvarea prin Internul Medical, îmi pusesem alte diagnostice. În toată durerea mea, m-am bucurat că am scăpat de internare. Ce altă trăire să am după 16 ore de nevralgie intercostala.

Sint bine!, așa am răspuns toată ziua. Așa răspundem de fel. Să nu credeți că am jucat vreun rol in dr House, ci mai degrabă în Moartea domunului Lăzărescu"!

Vă mulțumesc mult pentru gîndul bun tuturor și fiecăruia.

Covid există. Dar e tratat focșănește!