Local

Întâmplare cu liceeni și polițiști, derulată în noaptea de luni spre marți (8-9 iunie 2020), în cartierul Sud din Focșani

Cristina Alexandru Lazarin
11 iun 2020 4693 vizualizări

Întâmplarea este povestită, cu talentul jurnalistic cunoscut, de Cristina Lazarin, fost component de bază al echipei redacționale a Ziarului de Vrancea.

Vreo 15-20 de polițiști, 3 echipaje, dubă, două dispecere, le-am dat de treabă în noaptea asta... în două reprize am povestit cine sint și ce-am văzut, la telefon (cu toată coerența unui om prins într-o scenă aproape de tragedie). Ce-am pățit? Io n-am pățit nimic grav.

Am reacționat ca un cetățean normal în fața unei situații ce părea gravă. M-am dat samaritean privind la băiatul - lat pe pista de biciclete, io cerînd Salvarea, în timpul mini-interogatoriului la care eram supusă, a fugit subiectul! S-a ridicat și-a plecat. Deci, nu mai era cazul de Salvare!

Am rugat să trimită Poliția, da' chiar am rîs în hohote că nu m-am putut abține că în loc să caute mortul care a înviat cît am vorbit io la telefon cu 112, toooooate echipajele mă căutau pe ... mine! Poliția toată trebuia să noteze în agendă... data nașterii mele!

Insist. Poate oamenii ăștia din sistem își merită locul, dar procedura... procedura ne omoară cu zile!

La nici 5 minute, tooooate echipajele au venit din oraș în față la Mausoleul de la Sud... să ne vedem! 

Toți au coborît din mașină la o vorbă la trotuar, deși incidentul semnalat era în capătul Sudului, la Majestic! 3 polițiști au venit la bicla mea să le povestesc a 3-a oară, să noteze clar în carnet cum mă cheamă și în ce an m-am născut??? Apoi, abia apoi semnalmentele celui de le ziceam la telefon!

îndrăznesc așa un semnal de alarmă, în acest miez de noapte, năucită că poate, totuși, cineva, undeva, mai curînd, reînvie Poliția să devină mai operativă în concret și să mai schimbe naibii procedura.

Ce ziceam...Un adolescent... lat pe pista de biciclete de lîngă stadion, întins cu fața în sus, cu capul în poala unei fetișcane, mai mult decât speriată... striga după AJUTOR! Dinspre Majestic, un flăcău la vreo 20 de ani cu o tînără mică îl ținea pe nervos să nu-l bată pe băiatul deja lat pe trotuar. În jur, sticle de bere sparte, chiștoace... mirosea greu. Nici țipenie de om pe stradă. Mașini în viteză, circuitul arhicunoscut de liniuțe Mol-Comcereal. Nu știu cum naiba numai io văd cursele alea, Poliția are masca pe ochi de vreo 15 ani. Închid paranteza.

Să vă zic așa pe scurt. Am sunat la 112, am cerut să vină Salvarea. Băiatul, năucit, cînd a auzit de Salvare, a urlat ca din gură de șarpe, s-a ridicat ca din morți și pe 5 cărări a plecat către Amadeus. Fata, 16-17 ani, a strîns resturile de pe jos, țigările și i-a luat brațul în aceeași viteză. Fata era cea care țipa după Ajutor că nu are baterie la telefon să anunțe pe cineva. Tînărul în negru, calca apăsat dinspre Majestic, părea că mai avea ceva de rezolvat cu ei, s-a depărtat ușor cînd ne-am oprit și din depărtare îl striga 'drogatule' și alte, diverse!

Ce-am văzut, de fapt?! 2, zic 3 elevi de liceu cu fata ce însoțea nervosul, speriați rău, frică, scandal, băutură, droguri la mijloc mi-a mirosit, iubire de liceu trăită ca din acest veac, copii ne-majori care ar fi trebuit să fie acasă!

Nodul din gît m-a convins că 'anii de liceu' s-au schimbat mult. Și, dar, Poliția e tot aia!

Acu 2 ani, cînd 3 neica nimeni îmi furau din casă, aruncîndu-ne munca pe geamul de la baie, 9 ore, nouă ore Poliția a scris!

Toată noaptea, a scris, Poliția răscolindu-mi casa, nu hoții! În aceste 9 ore, hoții mei prestau la vecini, adică au mai spart 2 case lîngă noi, în timp ce girofarul Poliției se învîrtea în poarta mea.

După 2 ani, așa a fost să fie, sun din nou la 112, vocea e alta și abordarea e alta, în bine. M-a surprins plăcut că a dispărut scîrba aia arogantă cu Mda, Poliția, ziceți, mmîîm... la impact, clar gîndul meu relua scena cu burtosul din plăcintele americane, editată nu demult. Azi, în noaptea asta, mai bine zis, am făcut dialog consistent că empatizam cu un om, o femeie care poate gîndea ca și mine. Lat pe trotuar era un copil. Trebuia ajutat! Putea fi copilul meu, al tău... Fata îndrăgostită care striga după ajutor putea fi a mea, a ta...

În fapt, faptic, năravul Poliției de a se scărpina de-a-ndoaselea, ba!

Text informații + foto:Cristina Lazarin


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.