De ce nu rezista aliantele în Romănia?
Cei care pina mai ieri ne explicau savant cum cele doua partide conspira sa instaureze dictatura in Romania, acum ne explica de ce vom asista la ruptura coalitiei. De fapt, era logic ca doua partide care isi propuneau sa se anihileze reciproc pina acum doua luni nu vor face un mariaj reusit. Mai ales ca in mediul toxic de la noi toate aliantele politice sau electorale din ultimii 18 ani s-au destramat inainte de finalul mandatului. Absolut toate, fara exceptie, cine e curios sa faca un exercitiu de memorie. si daca nu s-au inteles partide mai compatibile politic, era limpede ca PSD si PDL nu vor avea viata linistita impreuna.
Problema de fond este ca partidele noastre nu vad aliantele politice ca pe niste contracte din care ambii parteneri cistiga. Cind au facut marea coalitie de guvernare din Germania, social-democratii si crestin-democratii au negociat indelung si au semnat un document detaliat de guvernare, pe care il aplica la singe. La noi, vechii inamici s-au inteles rapid si pentru un document atit de vag incit fiecare poate intelege ce vrea din el. Scandalul este scris in actul de nastere al acestei coalitii, iar disputa politica se muta acum in interiorul guvernului.
Revin insa la observatia de mai sus: de ce nu rezista coalitiile in Romania? Explicatia e simpla: politicienii nostri (si nu doar ei, e valabil si pentru jurnalisti, comentatori si mare parte din public) privesc politica ca pe un joc de suma nula. Asa se numeste in teoria economica o relatie din care un partener cistiga exact ce pierde celalalt. X cistiga, Y pierde, impreuna avem tot cit aveam si inainte, nimic mai mult pentru ca ne-am furat caciula unul altuia. Ideea ca ne putem asocia si cistiga impreuna mai mult le pare o ciudatenie.
Problema vine din modul in care ne raportam la scopul politicii: pentru ce intram in politica? Daca am intra pentru a face bine pentru cetateni si pentru a ne vedea ideile transformate in politici de guvernare, atunci e limpede ca avem de cistigat din aliante care sa asigure guvernarea. Un guvern de coalitie nu reprezinta idealul pentru un partid (fiecare ar prefera sa faca guvernul singur), dar e oricum mai bine decit o situatie de crize politice permanente. De ce insa fiecare incercare de alianta se termina la noi in crize si rupturi? Pentru ca oamenii intra in politica urmarind functii, avantaje, sinecuri si rente. Or toate acestea sint resurse limitate. Daca X ia un numar de functii, este evident ca pentru Z vor ramine mai putine. O vorba haioasa spune ca daca tot ce ai e un ciocan, atunci vezi numai cuie in jurul tau. Cam asa e cu partidele noastre: daca tot ce vor sint functii si rente, atunci conflictul devine singura logica de functionare in coalitii. Nu stiu sa faca altceva. Nu conteaza ce anume programe se implementeaza, conteaza cine e in functie. De aici conflicte absurde cum a fost cazul "Oprea". Nu avem nici cea mai vaga idee ce voia sa faca respectivul la minister si ce s-ar fi ales de politicile de siguranta publica si de descentralizare, conflictul a fost numai in legatura cu numirile, atit in relatia PSD "" PDL cit si in interiorul PSD. Faptul ca Oprea nu avea ce sa caute de la bun inceput in guvern a cazut in plan secund. Mi-e greu sa gasesc in lumea noastra politica nesimtire mai mare decit in cazul sau (si asta spune enorm, la citi nesimtiti avem pe acolo). Oprea s-a apucat de afaceri cit era inca ofiter, a ajuns un om bogat, apoi a iesit in rezerva luind bani de disponibilizare de la stat (deci am platit noi toti ca un om bogat sa nu ramina pe drumuri). Apoi, fiind parlamentar cu multe case in Bucuresti si in Ilfov a cerut de la Parlament bani de chirie. Nu a incalcat nici o lege (pentru ca legile au fost facute special pentru a trage bani de la stat), dar s-a comportat perfect nesimtit in ambele situatii. si acesta este omul in jurul caruia se invirte scandalul acum. O ilustrare mai buna a absurdului vietii noastre politice nu se putea gasi.
