Guvernul Boc trebuie sa ia o pauza
Greselile guvernului se acumuleaza periculos, iar executivul ar trebui sa ia o pauza de respiratie si sa analizeze mai atent realitatea si metodele de interventie inainte de a sari cu ordonante de urgenta. Avem nevoie de un guvern strins la punga, dar modul pompieristic in care se actioneaza acum nu face decit sa dauneze ideii ca e nevoie de economii la buget. Si chiar este mare nevoie. Inainte de criza financiara internationala, guvernul minoritar al lui Calin Popescu Tariceanu a crescut masiv deficitul bugetar. Am reusit ca intr-o perioada de crestere economica masiva si de crestere a veniturilor la buget sa sarim de la un deficit de 1% in 2004 la peste 3% in 2008. De fapt, asta era in noiembrie. Printr-un articifiu din pix, fostul ministru Vosganian a supraevauat veniturile si stam acum cu gitul intins la BNR si la Statistica sa primim cifra de final de an. Unii analisti (intre care un oficial al BNR) au spus ca s-ar putea sa sarim de 5%. Asta dupa ce Vosganian ne asigura pina prin septembrie ca o sa avem 2,7%. Cum e posibil sa sari de la 2,7% la 5% in patru luni? Probabil vom intra in istoria politicilor bugetare cu asa performanta. Poate ca aceste cifre suna sec cititorilor, dar ele sint grave. Criza ne-a prins cu pantalonii rupti in fund. Ca in povestea biblica (o fi blestem?) am risipit cei sapte ani rodnici (2001 - 2008) si acum nu avem de unde stimula economia cu bani de la buget. Deci, faptul ca guvernul Boc este dispus sa reduca cheltuielile e un lucru bun. De altfel nici nu prea are de ales, imprumuturi externe e greu sa luam acum, iar tiparirea de bani risca sa ne arunce in cresteri de preturi si intoarcerea in timp, la nivelul anilor i90. Doar ca reducerea cheltuielilor publice cere nu doar vointa politica, ci si pricepere. Iar aici guvernul sufera amarnic. Ce ar fi trebuit sa faca? In primul rind, sa priceapa exact cum stam cu finantele publice. Chiar daca Vosganian a lasat acolo o harababura, e inadmisibil sa vezi la televizor ministri care spun ca nu stiu exact cum stau cu fondurile (de ce s-au mai dus la televizor atunci, sint acolo destui habarnisti si fara prezenta ministrilor!). Apoi sa explice serios opiniei publice care e situatia si sa faca reducerile pe baza unor principii clare. Avem nevoie de oameni politici care sa isi asume decizii grele si sa le comunice bine. Deocamdata avem doar intentii bune, finalizate in decizii discutabile si catastrofal explicate. Si nu sint doar greseli singulare, ci avem deja un trend. Plafonul de limitare a indemnizatiilor pentru mame era necesar. Cum aceea nu reprezinta contravaluarea unei contributii anterioare, statul nu poate plati proportional cu veniturile decit pina la o limita. Daca o mamica notar cistiga 10.000 de euro pe luna, nu e corect sa primeasca 8.000 de la stat. Si oricum, perioada de doi ani ar fi trebuit redusa, e de departe cea mai mare din Europa. Pe de alta parte, suma fixa de pina acum nu era un stimulent pentru familiile care cistiga decent: cind un copil iti reduce veniturile drastic te gindesti de doua ori. Guvernul a mostenit o masura proasta si a comunicat si mai prost: unii au inteles ca nu se mai da nimic, iar plafonul stabilit pina la urma este arbitrar. Nu am avut nici un studiu de impact, nu stim cate cazuri cu venituri foarte mari am fi avut. Guvernul trebuia doar sa amane intrarea in vigoare a noii legi pana ne lamuream. In ce priveste ordonanta de interzicere a cumului pensiei cu salariul la stat, din nou ar fi trebuit sa stim foarte limpede care e situatia. Un profesor pensionar de la tara nu se poate compara cu cadrele militare care au incasat sume anticipate si apoi s-au reangajat. Nu mi-e clar de ce nu e asta infractiune, doar oamenii respectivi au luat bani ca sa plece din sistem. Asa cum nu mi-e clar de ce mai platim sume compensatorii la cadrele militare disponibilizate la cativa ani de la reforma de intrare in NATO, militarii si politistii romani au statut de handicapati permanent de trebuie concediati doar cu compensatii? Cazul ministrului de Interne e strigator la cer: respectivul personaj milionar in euro a luat plati compensatorii cand a renuntat la gradul militar. Parca era vorba doar sa ajutam militarii sa se reintegreze in societate, in cazul lui Oprea am cam exagerat cu reintegrarea. Revenind la ordonanta, guvernul ar fi trebuit sa ne expuna limpede care e problema, sa ia masuri diferite pentru fiecare categorie cu pricina si, oricum, sa stie limpede impactul bugetar. Nu cred sa fi existat o asemenea fundamentare facuta intre Craciun si Revelion. Exista la guvern o directie de politici publice care ar trebui sa pregateasca asemenea decizii, o directie facuta cu bani de la UE si lasata in adormire dupa aderare. Emil Boc ar trebui sa o trezeasca la viata si sa o puna la treaba. Si pana atunci sa-si mai domoleaca elanul si sa ia o pauza de respiratie. Actiunile proaste pot fi contraproductive, chiar daca intentia e buna.