Cum va rata Boc si cum vom mai auzi de Stolojan
Fara a fi confirmate oficial, motivele au fost atit de transparent transmise de consilierii sai catre presa incit devin loc comun: Stolojan nu a vrut sa conduca un guvern numit si controlat de altii. Daca in ziua anuntarii retragerii presa l-a sfisiat si mai ca l-a facut nebun, acum, un fel de simpatie ciudata se propaga pentru Stolojan, plecind de la ideea ca mai bine sa te retragi de la inceput decit sa ai probleme mai tirziu. Oalele sparte sint platite de Emil Boc, un om care nu a apucat sa fie instalat in functie, ca devine deja personificarea compromisului in politica. Desi, initial parea ca de data aceasta cariera politica a lui Stolojan se incheie, eu nu as paria pe asa ceva. Cu cit un guvern Boc-PSD va avea probleme mai mari, cu atit lumea isi va aduce aminte de Stolojan, tipul ala care s-a retras inainte sa se compromita. Desigur, el ne ramine dator cu doua explicatii oficiale "" ce a patit in 2004 si de ce s-a razgindit acum, in mod concret "" dar lumea pare a manifesta o ciudata amnezie binevoitoare fata de Stolojan, omul pare atit de framintat chiar si in ciudateniile lui incit iti vine sa-i dai credit ca ceva foarte serios s-a intimplat, desi refuza sa spuna, iar guvernul Boc va rata mai mult ca sigur. Aliantele electorale si politice nu rezista in Romania un mandat intreg, nu a rezistat nici alianta din jurul FDSN dupa 1992, nici alianta CDR "" PD, nici cea PD "" PNL "" UDMR dupa 2004. Mai mult chiar, noua alianta vrea sa aiba structuri permanente de conducere politica, in afara guvernului si sa ramifice aceste structuri pina la nivel de judet. Seamana mult cu protocoalele CDR "" PD. Realitatea ne-a aratat ca tocmai asemenea structuri politice ambitioase si complicate nu rezista: mare parte din energia partidelor se transfera spre supravietuirea coalitiei, iar decizia politica paralela celei din guvern complica procesul si ii obliga pe ministri unei duble subordonari. Nu e de mirare ca Stolojan a dat bir cu fugitii, desi am fi preferat sa ne explice limpede, ca e de inteles.
Deci, noua alianta este predispusa atit de mediul politic cit si de propria organizare sa aiba viata scurta. Dar cel mai clar semn al sanselor mici pe care le are Emil Boc sa reziste mult in functie este chiar programul de guvernare. Initial parea ca alianta PDL "" PSD este o structura de criza, o casatorie fortata rezultata din o conjunctura electorala nefericita. Asta insemna sustinere parlamentara comuna pentru un guvern care sa aiba obiective limitate, legate de gestionare crizei economice. De la asta s-a ajuns la un guvern pur politic, cu organisme comune de decizie politica, un program de guvernare ambitios si cu putina legatura cu criza care ne paste. E drept ca cei care au scris programul vor sa ne linisteasca in punctul cel mai dureros: deficitul bugetar. Care tocmai a sarit de 3%, deci e oficial: guvernul Tariceanu ne lasa in fata crizei descoperiti, fara sa putem creste cheltuielile bugetare prea mult. Programul de guvernare PDL "" PSD isi propune un deficit de 2,5% in 2009 si o scadere pina la 0,9% in 2012 (adica atit cit era in 2005, cind a devenit Tariceanu premier). Este o intentie laudabila, fara a tine sub control cheltuielile publice riscam sa facem din criza economica un dezastru. E bine ca programul anunta reducerea cheltuielilor publice, dar e foarte zgircit in ce priveste amanuntele despre cum se va face asta. Mai rau, imediat dupa acel anunt urmeaza nu mai putin de noua promisiuni care toate presupun cresterea cheltuielilor de la buget, de la bani pentru reabilitarea termica a locuintelor, la cresterea subventiilor agricole si capitalizarea EximBank si CEC. Cum se vede, fara detalii in ce priveste reducerea de cheltuieli, dar foarte generosi cu amanuntele cind e vorba de aruncat cu alti bani de la stat.
în aceste conditii, cabinetul Boc nu mai este unul de criza, iar situatia economica nu va juca un rol serios in logica politica: trebuie sa ai cu adevarat sentimentul unui dezastru iminent ca sa rezisti intr-o structura atit de complicata cum este noua alianta. Doar ca economia se va razbuna, criza ne loveste, o estimare recenta spune ca jumatate din companiile romanesti vor face concedieri. Cind Boc si Geoana se vor certa si vor ajunge separat la concluzia ca nu isi pot aplica programul de guvernare (care nici nu a fost facut serios), atunci criza va deveni importanta cu adevarat si pentru politicieni. Vom cauta in jur un economist serios cu o imagine buna. Pariu ca mai auzim de Stolojan?
