Ironiile istoriei si lucrurile care nu se negociaza
Multi oameni care au votat PDL sint dezamagiti de posibilul targ politic. Electoratul dur al fostei CDR (care nu iertase niciodata PD pentru originile sale feseniste) retraiește Piata Universitatii. Ultima speranta ramane la PNL. In mod ironic, dusmanul de moarte al Pietei Universitatii, Ion Iliescu, sustine public o alianta cu acelasi PNL. Nu este singura ironie a istoriei inregistrata in aceste zile. Traian Basescu si Theodor Stolojan au devenit prieteni buni prin anii 2003 "" 2004. Cand Stolojan s-a retras atunci (din motive neelucidate pe care am merita sa le aflam macar acum), Traian Basescu a declarat la un post TV ca numai doi oameni ii sint la fel de apropiati ca familia sa: un prieten din liceu si Stolojan. O declaratie spectaculoasa din partea unui lider de partid catre alt lider de partid. Ce ii unise atat de strans pe cei doi? Lupta comuna, aproape disperata, impotriva unui PSD care atunci parea ca inghite totul. Dupa patru ani, Președintele Basescu isi desemneaza prietenul pentru postul de prim-ministru pentru un guvern cu PSD. Liberalii critica dur "refacerea FSN" si alianta democrat-liberalilor cu PSD. Pana acum o luna PDL critica la fel de dur faptul ca PNL guverna prin alianta informala, dar trainica, tot cu PSD. Dinu Patriciu, personaj puternic in PNL, critica permanent stanga, dar militeaza public pentru alianta cu PSD. Petre Roman, unul dintre cei doi grei din FSN, este acum in PNL, partidul care acuza recrearea FSN-ului. Traian Basescu, cel care a pus pe vremuri in statutul PD clauza de necolaborare cu PSD accepta acum un guvern comun cu acest partid. As putea continua, dar la ce bun? Cand se arunca astfel de replici peste mesele din talk-show-uri, toti au dreptate. Toate aliantele si tradarile acestor 18 ani de democratie se aduna si se distileaza in aceste zile.
Sa ne lamentam sau justificam e pierdere de vreme. Las altora placerea asta. Mie imi pare ca am intrat in epoca in care incompatibilitatile nu mai sint posibile. Toti s-au aliat, guvernat (si tradat) cu toti. Ce putem face noi dupa margine este sa cerem ca jocul lor sa nu afecteze statul, politicile si stabilitatea. De aceea, ar trebui sa ne concentram pe ce nu este acceptabil sa se negocieze. Cea mai evidenta imi pare non-negocierea statului de drept. PSD nu trebuie sa negocieze cu PDL protectia membrilor sai impotriva anchetelor de coruptie, asa cum a negociat cu PNL in Parlament blocarea anchetelor prin schimbarea legilor. Daca PDL accepta asa ceva, atunci alianta iese din domeniul cinic al politicii si intra in zona omertei politice. Numirea viitorului ministru al Justitiei este hartia de turnesol. Poate nu va fi Monica Macovei (desi ar fi cea mai buna solutie pentru a ne asigura ca trocul politic nu cuprinde si Justitia) dar in mod cert nu trebuie sa fie unul dintre pesedistii care au premeditat si aplicat asaltul asupra DNA si a justitiei independente. Apoi, trebuie sa vedem daca se va prelungi mecanismul perfectat de PNL "" PSD pentru distribuirea politica a banilor de echilibrare de la buget. O impartire a halcilor de buget de catre o alianta de 70% ar fi catastrofala, pentru ca ar face opozitia in teritoriu de nesustinut. E doar o lista scurta, ar merita facut un catalog de teme non-negociabile. Cred ca in aceste zile am iesit din zona faliilor politice permanente si am intrat in epoca negocierilor permanente. Unii sint indignati, altii pot considera asta un semn de maturizare. Cert este ca trebuie sa le fie clar ca sint lucruri care nu se negociaza.
