Directia Silvica intre aparare si simulare
Asa cum rezulta si din articolul in discutie si cum s-a mai scris in cotidianul nostru si cu alte ocazii cind a mai fost tratat subiectul, miza financiara a afacerii este una uriasa.
Si ca intotdeuna, atunci cind o institutie a statului intra in disputa cu o presoana privata pe o astfel miza, intrebare legitima este: partea care ar fi trebuit sa reprezinte interesul public, in speta Directia Silvica Focsani,si-a aparat sau nu corect sansele?
Sigur, ca examinind aspectele pur teoretic, abordarile par fara cusur. Institutia in discutie a fost aparata in cauza din justitie referitoare la padurile cu pricina de trei consilieri juridici si doi avocati!Prin numar, preocuparea pentru averea statului pare impresionanta! Numai ca din moment ce procesul a fost pierdut in favoarea procuratorilor Cosor, concluziile nu-s greu de tras.Sa comparam, spre exemplu, pentru a avea o imagine mai clara si completa ce avocati foloseste Marian Oprisan in dosarele pe care le are sau le-a avut de-a lungul ultimilor ani si cum a inteles sa procedeze Directia Silvica intr-un proces cu o asemenea miza. Desigur poate ca juristii angajati ai DS sau avocatii la care s-a apelat in dosarul retrocedarilor procuratorilor Cosor s-au straduit sa-si faca meseria cit mai bine. Numai ca, asa cum fotbalul se joaca pe goluri in stabilirea valorii unui aparator,fie el avocat sau jurist, se iau in calcul, foarte probabil, cauzele cistigate. Acesta pare a fi singurul criteriu corect si viabil totodata in baza caruia se poate aprecia daca Directia Silvica s-a aparat intr-adevar in procesul despre care-i vorba, sau a simulat doar un simplu joc de glezne. Iar acum se strofoaca, desi mai are ca argument doar tinguiala, c-a ramas cu parful de pe toba!
