Dialog despre dublarea salariilor la bugetari
„Lasă dragă, ce dacă le dublează, foarte bine - a replicat cealaltă doamnă, cu eșarfă colorată - că dacă le dublează, le ia și impozite mai mari. Iar dacă ăia plătesc mai mult la stat o să aibă să ne mărească și pensiille. Fata aia de la PSD, Olguța, știe ce face, că nu-i proastă. Ai să vezi c-o să ne mai crească și nouă la pensie, ai răbdare să le dea întâi la bugetari. N-o să să mai fie nevoie să-ți dea fiică-ta bani pentru biserică, din leafa aia amărâtă de vânzătoare la patron“.
Un raționament economic pe cât de simplu pe atât de șchiop, pe care doamna cu eșarfă colorată l-a enunțat, așa cum l-a reținut de la vreun specialist invitat pe la televiziunile lui Sebi Ghiță sau Dan Voiculescu.
„Da, tu - oftă pe jumătate convinsă, cealaltă, cu pardesiu albastru, socotind în gând, probabil, cam câți bani i-ar mai trebui în plus la pensie ca să-i ajungă să-și cumpere singură, fără să mai apeleze la ajutorul fiicei, lumânări și tămâie de la biserică - doar s-o lase în pace, că ai văzut cum i-au sărit toți în cap după ce a anunțat asta la televizor“.
„Lasă că se descurcă. Ai văzut ce frumușică este, ce bine vorbește la emisiuni și cum îi pune pe toți la punct când se supără. Pe cât e de tinerică pe atât e de înțepată“, o asigură doamna cu eșarfă maro cu portocaliu, privind de-a lungul șoselei, după autobuz.
Aș fi vrut să mă apropii, eram în spatele lor, și să le întreb dacă au idee cui va trebui, Olguța de la PSD, să-i pună noi impozite ca să aibă de unde să dubleze salariile bugetarilor pentru ca, mai departe, să ia taxe și pentru alte măriri de pensii. Nu cumva această povară va fi pusă tot pe spatele fetei care și așa lucrează pe o leafă amărâtă, de vânzătoare, din care își ajută mama cu bani de biserică? Ori, poate, cel ce va fi obligat să suporte va fi patronul, ce se zbate să-și țină afacerea pe linia de plutire, care va fi nevoit să se transforme în evazionist ca să facă față obligațiilor fiscale.
N-am făcut-o. Nu m-am apropiat de cele doamne și nici nu le-am întrebat nimic. Mi-am dat seama că n-avea rost deoarece tocmai urcau grăbite în microbuzul oprit.
Plus că, ce șanse ar fi fost să mă creadă pe mine, un străin dintr-o stație de autobuz, când ele își iau doza de adevăr, zilnic, de la TV, fie de la Olguța, fie de la alții asemenea ei. Personaje cinice care, seară de seară, le manipulează mințile cu promisiuni fără acoperire, profitând de necazurile lor și alimentându-le fricile. (Ionel Sclavone)