Ginduri,amintiri si dorinte din Vrancea,de Ziua Mondiala a Presei
Astazi jurnalistii din lumea intreaga isi amintesc de "Ziua Mondiala a Libertatii Presei"
In Romania, acesta sarbatoare este anul acesta la a cincea editie, si s-a transformat in "Zilele Libertatii de Exprimare" ce se vor derula intre 3 si 13 mai.
Pentru noi, cei de la "Ziarul de Vrancea", trei din aceste ultime aniversari au o semnificatie aparte. Dar si o valoare pe care alti confrati ai nostri, ziaristi, nu au cum s-o simta, probabil, cu aceeasi intensitate si sensibilitate.
Este vorba despre libertatea de exprimare, a carei valoarea e data si de pretul foarte concret si masurabil, pe care ziaristii dar si restul echipei: cei de la difuzare, publicitate, sau din administratie, toti cei care contribuie la aparitia si supravietuirea ziarului, l-au platit in acesti ani. Luptind in forma cea mai materiala cu putinta, si nu de putine ori scirsnind din dinti.
Sint anii in care o mina de tineri au indraznit ceva ce n-au fost in stare si n-au cutezat nici cu gindul sa o faca, inaintea lor, indivizi situati aparent pe scara sociala pe trepte mult mai solide si bazate - sefi de institutii, functionari platiti din bani publici sa apere si sa aplice legi si valori democratice, magistrati, oameni de afaceri, si nu in ultimul rind oameni politici.
Sa infrunte, inarmati doar cu pixurile, tastaturile calculatorelor si principii nenegociabile ale deontologiei profesionale (de multi clamate, dar nu de putini din breasla calcate fara scrupule in picioare) un baron-satrap al unui "judet-feuda" din Romania.
A carui conceptie despre libertatea presei a putut si poate fi "admirata" de oricine vrea s-o vada, in cea mai naturala forma cu putinta, la mai putin de 200 de km de capitala Romaniei.
Unde a aparut intr-o forma concentrata si este intocmai cu aceea ce a ingrozit pe multi, nu numai din scumpa noastra patrie, prin stenogramele sedintelor Delegatiei Permanente ale fostului partid de guvernamint.
Chiar daca unii ar putea spune ca nu ne da modestia afara din casa, trebuie, poate astazi, mai mult decit in alte zile, sa o spunem fara complexe:
Am scos in aceasta perioada - si nu oricum - un cotidian local pe care potentatii locali ai vremii il numeau :
"dusmanul nostru de moarte".
Hartuiti in peste 200 de procese civile si penale (in care celor care au avut curajul sa scrie, de pilda despre modul in care au fost cheltuiti banii publici in acesti ani in Vrancea, si ziarului, li s-au pretins mai multe zeci de miliarde de lei: 36 numai in ultimele patru), cu sefi de institutii deconcertate si functionari publici ascunzindu-se de redactorii nostri sau transmitindu-le informatii publice ca-n filmele cu ilegalisti ale lui Sergiu Nicolaescu.
Cu "norocul" de a "beneficia" de clienti de publicitate intimidati ori atentionati foarte serios de insusi fostul prefect-cumatru in numele "domnului presedinte",sau uneori direct de catre acesta; cu reteaua de difuzare spulberata printr-o actiune ilegala la care au fost obligate sa ia parte activa intr-o deplina bataie de joc,institutii care ar fi trebuit sa vegheze la respectarea legii, preum Politia si Jandarmeria; cu incercarea unica, probabil, in Europa zilelor noastre, de a ne inchide ziarul prin Oficiul pentru Protectia Consumatorilor, dar si prin multe alte mijloace subterane pe care, inventiv in rele, un dictator de mucava local le gaseste, sau le are la dispozitie.
Daca pentru toate aceste nelegiuiri nu plateste nimeni (si pina acum, din pacate, nu a facut-o), asa cum spune o lege nescrisa, ele se vor putea repeta oricind.
