Ce i-a făcut PNL lui Dăianu
Acum avem cazul Dăianu. Un om care a lucrat trei ani ca ofiter DIE, de unde a plecat de bunăvoie pentru că nu se putea adapta. Este si singurul ofiter de Securitate care a iesit din sistem fără să facă pe marele erou anti-comunist. Ba chiar se si stia acest lucru de multă vreme, nu am descoperit acum brusc umbrele din trecutul finantistului. Dar acum a devenit o problemă. De ce? Pentru că Dăianu este candidat PNL pentru Parlamentul European. De altfel, un candidat cum nu se poate mai potrivit. Dacă tot este un economist de marcă al Romaniei, dacă tot il promovăm atit de mult la felurite emisiuni de televiziune, nu văd de ce nu ar face o figură frumoasă in comisia de bugete de la Bruxelles, unde s-ar simti ca pestele in apă. Oricum, mai bine decit diverse nulităti pe care le-am trimis runda trecută acolo. Dar dacă se stia că a fost la un moment ofiter DIE si dacă părem a cădea cu totii de acord că se potriveste in peisajul de la Bruxelles, de ce este Dăianu un caz?
Din două motive. Pentru că apreciem trecutul si Securitatea in functie de simpatiile noastre actuale. Un ziarist cam isteric din fire este foarte intransigent cu Mona Muscă, pe care nu o scoate din "securista". Ziaristul lucrează la trustul lui Voiculescu, un profitor ceva mai consistent al comunismului decit profesoara care a primit post la Timisoara pentru că a colaborat. Dar asta nu il deranjează pe ziarist. De ce? Pentru că Mona Muscă tine cu Băsescu, iar Antenele si Jurnalul National si-au propus să fie isterice anti-Băsescu.
Ajung astfel si la al doilea motiv. Cazul Dăianu are legătură cu ipocrizia PNL. Echipa Tăriceanu a făcut mare caz de Mona Muscă. Au mazilit-o si s-au dat intransigenti foc: noi nu acceptăm nici un fel de colaborare. Eu personal am mare intelegere pentru Daniel Dăianu. îi inteleg frămintarea si chiar mi s-a părut un om ros de trecutul tău in interviul acordat Hotnews. Pină la urmă, sintem o societate care isi pedepseste victimele care au cedat si iti recompensează călăii care au rămas călăi pină la capăt. Dacă Dăianu răminea in DIE pină la revolutie, acum era fie mare om de afaceri, fie proprietar de ziare, fie parlamentar. Nu a rămas, nu s-a adaptat si acum il arătăm cu degetul. Dar eu am emis aceleasi păreri si despre Mona Muscă, pe cind Tăriceanu & co pozau in intransigentii neamului. Normal că acum sint intr-o situatie delicată. Dacă nu ati avut intelegere pentru Mona Muscă, de ce aveti pentru pocăitul Dăianu?
Asa se intimplă cind iti transformi idiosincraziile in principii. Esti obligat să iti turtesti principiile cind idiosincraziile se lovesc de realitate.
