Noi cu cine votam?
Ne-am ars de atitea ori pe votul nostru, incit acum am vrea ca acest lucru sa nu se mai intimple.
Si daca totusi istoria se repeta?
Atitea alegeri ne-au invatat ceva sau, ca in mitul lui Sisif, sintem nevoiti sa credem ca trebuie sa o luam mereu de la capat?
Dar daca ne intoarcem si privim de la inceput, de la acea memorabila duminica a orbului, oare intelegem mai mult?
1990, 1992: "Sa votam pentru linistea noastra..." sau "Am inceput impreuna, sa continuam impreuna..."
Si au iesit tot cei care inainte ne spuneau ca vom construi viitorul de aur al omenirii. Si au construit, dar viitorul lor, al urmasilor lor si al urmasilor, urmasilor lor...
1996: "Sa construim impreuna speranta..."
Si s-a naruit ca un castel de nisip... Emblematic pentru anticomunistii din Vrancea care si-au pus un prefect dintr-un fost devotat colaborator al Securitatii si care imediat s-a incumetrit
cu cei impotriva carora trebuia sa lupte.
Si schimbarea in bine a reusit. Au disparut, iar istoria i-a inghitit.
2000: "Schimbarea schimbarii..." Si ne-am trezit cu un baronat de toata frumusetea care ne-a facut celebri pe tot mapamondul. Vremuri pe care le-am crezut de mult apuse s-au intors ca sa ne arate ca istoria se poate repeta oricind.
Acum avem si noi cizmarul nostru...
2004: "Sa stirpim capitalismul de cumetrie..."
Si ne-am ales cu unul de sotie...
La Bucuresti e un tumult vijelios. La noi s-a asezat o tacere complice. Se aud doar falcile molfaind. La masa puterii sint ei, cei de la inceput: mai batrini cu 17ani, dar cu conturile burdusite.
Se striga patetic: ei sint oligarhii! De partea cealalta: paranoia puterii... Iar noi nu stim in cine sa mai investim o data increderea noastra. Oare sa dormim linistiti? Cine oare lucreaza pentru noi?
Daca am studia mersul aliantelor locale si drumul parcurs de cei ce sint astazi actorii politici am observa de ce tipa unii la altii si noi ne uitam la ei.
