FOTO | Misiunea povestașilor proiectului c@rte în sate, inițiat în Vrancea, au sărbătorit Ziua Limbii Române peste Nistru
În ultima zi de vară, Ziua Limbii Române, sărbătoare națională în Republica Moldova, am realizat alături de copiii din satul Cocieri, Dubăsari „Cărarea cuvintelor frumoase din limba română”, o punte culturală de la Milcov până la Nistru, și am fondat alături de susținătorii Asociației „Eu, tu și ei” un raft de carte românească la Liceul Teoretic ,,Vlad Iovita”, satul Cocieri. Mulțumiri prof. Ionelia Burghelea pentru acest text plin de emoție! Mulțumim ARCCA - Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor pentru generoasa donație de carte! Mulțumiri și voluntarilor c@rte in sate care au făcut parte din delegația de promotori ai limbii și culturii române peste Nistru.Acțiunea a făcut parte din proiectul c@rte in sate #CaravanaCărții susținut de Corpul European de Solidaritate și implementat în Anul European Al Tineretului de Asociația Eu, tu și ei
Am realizat împreună cu copiii din satul Cocieri „Cărarea cuvintelor frumoase din limba română”, o punte culturală de la Milcov până la Nistru, și am fondat alături de susținătorii Asociației „Eu, tu și ei” un raft de carte românească la la Liceul Teoretic „Vlad Ioviță”
O călătorie în care te duci să-ți cunoști frații este o sărbătoare, iar dacă această zi este chiar a LIMBII ROMÂNE, atunci totul se transformă într-o experiență inițiatică. Ultima zi calendaristică de vară, 31 august 2022, a fost pentru echipa “c@rte în sate” a Asociației “Eu, tu și ei” Focșani prilejul de a merge în Republica Moldova, peste Prut și Nistru, în satul Cocieri din raionul Dubăsari. Pe lângă celebrarea Zilei Limbii Române, echipa noastră de voluntari a avut ca obiective activități de promovare a culturii scrise, de comunicare și de exprimare în scris a emoțiilor și a simțămintelor generate de această importantă întâlnire. Gazde ne-au fost doamnele directoare Tatiana Roșca și Olga Sîtnic-Gațcan și întregul corp profesoral de la Liceul Teoretic “Vlad Ioviță ” din satul Cocieri. Invitații speciali și prețioși au fost elevii acestei instituții, ale căror chipuri și a căror prezență au fost pentru noi balsamul de după un drum lung care a durat mai bine de cinci ore.
Activitatea noastră culturală s-a desfășurat la propunerea coordonatoarei și inițiatoarei proiectului cultural și de literație ,,c@rte în sate” , Silvia Vrînceanu Nichita. Legătura cu liceul din Cocieri ne-a fost facilitată de Filiala Județeană Vrancea a Asociației Naționale Cultului Eroilor ,,Regina Maria”, condusă de căpitan comandor în rezervă Iulian Bașturea.Din delegația c@rte în sate au mai făcut parte Ionelia Burghelea, profesoară de limba română la Școala Gimnazială ,,Oana Diana Renea” Focșani, susținătoare a proiectului de promovare a lecturii în rândul copiilor din satele defavorizate; Alexandra Baciu, artist plastic și om inspirațional pentru cei care prețuiesc frumosul transpus în desene sau în fotografii; Georgiana Bighescu, absolventă a Facultății de Limbi străine, Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad și a Universității de Arte din Târgu Mureș, un om dăruit să încălzească sufletele copiilor cu talentul de a însufleți cărțile ori păpușile. De asemenea, au fost prezente cele mai experimentate voluntare c@rte în sate, studente fiecare din ele, senioarele reprezentând inima și spiritul care conlucrează întru beneficiul celor mai micuți cititori, Cătălina Ciobotaru și Cristina Pandele.
Un raft plin cu povești de la c@rte în sate
Cea mai importantă reușită a acestei acțiuni, pe lângă a-i cunoaște pe micuții care ne așteptau curioși, a fost darul de carte oferit cu deplină bucurie: aproximativ 500 de cărți de lectură, acoperind o foarte mare arie de genuri și specii literare, de autori români contemporani sau străini, adresându-se tuturor vârstelor pe care le au copiii care învață la liceul-martir din Cocieri.
Plecarea din Focșani a fost devreme, la orele 6.30, într-o zi în care soarele s-a arătat mai puțin în timpul deplasării, dar permanent în cele patru ore de care a beneficiat activitatea desfășurată cu elevii. Drumul în sine a fost desprins dintr-o poveste: părea trasat de un copilaș care ne aștepta cuminte la capătul său, s-a desfășurat întocmai ca un șnuruleț de pe un mosor, ducându-ne țintit spre destinație. Ne-au vuit în urechi versurile eminesciene: ,,Și de-aceea tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul /Mi-e prieten numai mie…” . Străjeri, de-o parte și de alta a șoselei, ne-au fost nucii bătrâni, care țineau în tecile lor dure miezul imaculat al fructului. Cu toții am înțeles că sâmburele limbii române este păstrat, proaspăt și plin, de fiecare vorbitor care-și iubește neamul.
Povestașii și cărțile lor călătoare
După ce am trecut Prutul, ne-am îndreptat spre Molovata, o localitate din Republica Moldova, aflată pe un mal al Nistrului, la granița cu statul separatist autoproclamat, numit Republica Moldovenească Nistreană (RMN), care controlează acea parte din teritoriul Republicii Moldova, aflată la est de Nistru (malul stâng), cu excepția celor câteva comune din raionul Dubăsari care au ales guvernanța Moldovei. De acolo, am trecut cu bacul pe celălalt liman nistrean, la Molovata Nouă, o oază de românitate situată pe fâșia de pământ a Transnistriei. De aici, au mai fost doar 10 minute de mers până la Cocieri: ,,sat cu gospodari tot unul și unul” , care au făcut concurență cerului senin, văruindu-și căsuțele (în stil lipovenesc) într-un azur de miozot. Capetele noastre se mișcă exact ca la un joc de tenis, vrând să vadă atât pe mâna dreaptă, cât și pe mâna stângă, pereții de la drum ai căscioarelor: ei ne flutură din pleoapele horbotate ale ferestrelor și ne invită, lăsându-și deschise ușile, să le trecem pragurile. Înăuntru am fi acasă ori la bunici, părinții sau frații noștri ne-ar îmbia la odihnă. Dar azi nu e vreme, poate cândva, altă dată…
… căci am ajuns la Liceul Teoretic “,Vlad Ioviță „, în curtea căruia ne așteaptă niște suflețele de copii, cu ochișorii mișcându-se cum capetele noastre mai-nainte: când la dreapta, când la stânga, să nu le scape nimic. Am vrea să-i cuprindem pe toți, dintr-o singură privire sau cu o o unică deschidere a brațelor. Dar nu-i posibil, căci sunt șaptezeci de inimioare: piticii din poveste, multiplicați de zece ori.
Primul îndemn al Silviei este să aducem cărțile de povești din microbuzul firmei Castel pe roți, care ne-a asigurat un drum confortabil. Cărțile călătoare poposesc pe brațele, pe genunchii copiilor așezați în cerc, pe scaune. Aproape toți au nume de sfinți din vechime. Doamne, cum sunt zâmbetele lor când ochișorii aleargă pe file! Câtă bucurie aduc filele lucioase, imprimate cu șiruri de litere și cu desene atât de măiestrite! Soarele pare-a turna o pulbere magică de strălucire, căci micuții cititori nu mai sunt pe scăunelele lor: zboară alături de cai înaripați, se plimbă cu o bicicletă fermecată, stau în leagănul frunzișului unui pom sau își fac din trunchiul acestuia o căsuță, călătoresc pe filele cărților ca pe aripile unor lebede. Doamnele învățătoare, toate, sunt lângă ei, se împărtășesc din această fericire de a descoperi comorile dinăuntrul copertelor.
Magia continuă, se transferă de la gazdele noastre, la invitații care suntem, rămași fără grai, însă cu bobițe de apă la irisul ochilor: se recită poezii în limba română de Grigore Vieru și de Adrian Păunescu. Apoi cântă Doremicii, un cor de copii de clase primare, îndrumați de doamna lor învățătoare. Au voci de heruvimi, iar înțelesul versurilor intonate ajunge în cămăruțele cele mai ferecate ale inimii. E o taină cum. Cheia de la ele este secretă, dar parola – “neam” – poate descuia tainițele.
Cărarea cuvintelor frumoase…
Cum să-i fi răsplătit pe cei care ne-au emoționat până la lacrimi? Cu jocurile de dezvoltare personală, de comunicare, de exprimare a stărilor experimentate. Voluntarele Cătălina, Cristina și Georgiana s-au împrietenit imediat cu fetele și băieții din Cocieri. Au vorbit despre cărți, filme, familie, aspirații. Georgiana Bighescu a însuflețit o păpușă de lemn, manevrând-o și dându-i o voce, un arsenal gestual, transformând-o într-un copil a cărui viață are ca fundal muzica (aceasta ține locul și plaiului cu flori, și mersului la pădure, și susurului apei, și căutării prieteniei sau frumosului).
Alexandra Baciu și Cătălina Ciobotaru au conturat și colorat măiestrit CĂRAREA CUVINTELOR FRUMOASE DIN LIMBA ROMÂNĂ, pe care prichindeii din Cocieri au presărat-o cu termeni precum: cinste, dor, părinți, doină, familie, unire, afecțiune, magie, învățătură, curaj, copilărie, artă, bunici, limbă, dor. Iar totul a fost poezie, după cum a punctat Silvia Nichita la final.
Au urmat fotografiile de grup, apoi dăruirea cărților care au adus o mare bucurie beneficiarilor acestora. De asemenea, diplome și cărți au fost acordate de Iulian Bașturea, căpitan comandor în rezervă, unor elevi merituoși din liceul care ne-a găzduit acțiunea.
Ora 18.20 ne-a obligat să ne luăm rămas bun de la amfitrionii noștri, întrucât ultimul bac pe care-l aveam, era la ora 19. Ne-am despărțit pe fugă, așa cum faci când nu vrei să rupi cuiva sau să-ți rupi ție sufletul. Fiecare și-a înăbușit, cum a putut, suspinul sau lacrimile. Nu puteam să nu ne întrebăm: “Vom mai avea ocazia să ne vedem vreodată? „.
Aceeași retorică, de ambele părți: a noastră și a lor, pe un mal sau pe altul – ale Nistrului, ale Prutului, ale râurilor de lacrimi care vor mai curge încă.
Închei cu un catren, inspirat de versurile duiosului poet Grigore Vieru, o continuare la discursul său liric dedicat tuturor părinților lumii acesteia:
Frumoși nespus ne sunt și frații,
Cum la o nuntă-s numai mirii…
Iar dincolo de astă viață,
Așa frumoși sunt doar martirii!
Ionelia Burghelea, profesor- voluntar în proiectul “c@rte în sate”
Un liceu-martir din satul Cocieri
Prima oră de clasă, pe 1 Septembrie 2022, la Liceul Teoretic “Vlad Ioviţă” din satul Cocieri, a avut genericul “Anul recunoştinţei” și a fost dedicată eroilor care au apărat patria. “Acest Liceu e unul deosebit, care a fost supus din prima și până în ultima zi ororilor războiului din 1992, aflându-se pe câmpul de luptă, la doar câțiva zeci de metri de linia de apărare a localității și al platoului de luptă Cocieri. În el se aflau cazați permanent apărători ai țării, ce după luptele grele în sălile de clasă își restabileau puterile. Peste 700 de absolvenți ai acestui Liceu, cu armele în mâini, au apărat țara, familiile, casele proprii și satul natal. Iar peste 18 din ei au căzut pe câmpul de luptă. Profesoara de istorie de la Liceu Maria Isaicul, în toamna anului 1991, a fost omorâtă de separatiștii transnistreni, care nu au mai fost depistați.”, declară Alexandru Gorgan, veteran al Armatei Naționale și al războiului din 1992, președinte al Ligii Veteranilor Forțelor Armate ale Republicii Moldova “Ștefan cel Mare și Sfânt“. La începerea anului școlar, pe 1 Septembrie, ca urmare a deciziei Guvernului Republicii Moldova, în toate instituțiile de învățământ din țară, prima ora a fost dedicată recunoștinței eroilor căzuți în războiul pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Cu această ocazie, în Liceul Teoretic “Vlad Ioviță“ din satul Cocieri, raionul Dubăsari, a fost amplasată o plăcuță comemorativă consacrată profesoarei-eroine ISAICUL MARIA GHERASIM, ucisă de separatiștii transnistreni in anul 1991. Acest eveniment a fost desfășurat datorită colaborării cu Filiala Județeană Vrancea a Asociația Națională Cultul Eroilor “Regina Maria”, condusă de căpitanul comandor Iulian Bașturea.
După cum a declarat directorul liceului, prof. Tatiana Roșca, dezvelirea plăcii omagiale dedicată eroilor căzuți în conflictul armat de pe Nistru a fost un moment simbolic pentru toți. Veteranii prezenți la festivitate i-au încurajat pe elevi să răspundă în fața eroilor cu rezultate frumoase la învățătură, comportament exemplar și alegerea unui drum corect și adecvat în viață, care ar fi pe potriva satului și Liceului martir.
Ne bucurăm nespus că echipa c@rte în sate a fost parte din această activitate și a inaugurat un colț românesc în biblioteca școlii! Mulțumim pentru generoasa donație de carte ARCCA – Asociația Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor, precum și altor donatori privați. ARCCA urmărește stimularea și valorificarea proceselor de creație, în vederea afirmării naționale și internaționale a valorilor culturii românești fiind un important donator de carte în limba română pentru vorbitorii de limba română din afara granițelor naționale. (Silvia Vrînceanu Nichita)
