Evenimente speciale

Propunerea unui manual de montanologie, de ziua profesorului universitar vrâncean Vasile N. Taftă, care împlinește astăzi 91 de ani

Ziarul de Vrancea
1 mai 2020 934 vizualizări

Astăzi, 1 mai 2020, profesorul universitar Vasile N. Taftă, membru ASAS și FAO, împlinește patriarhala vârstă de 91 de ani.

Asociația Personalului Didactic „Simion Mehedinți”, al cărui membru fondator și activ este, îi urează un călduros omagiu, sănătate fizică și spirituale în interesul familiei și al națiunii, Domnia Sa fiind un adevărat „român verde”.

Astăzi, când școala bâjbâie într-o ceață permanentă, căutând modele pe alte meleaguri, prezentăm încă o dată, a câta oară, propunerea unui manual de montanologie, prin care savantul propune o soluție fiabilă pentru formarea inițială a absolvenților de licee agricole, care în final, ar trebui să devină o rezervă pentru facultățile de agricultură și apoi o elită în piața muncii, în sectoarele vitale ale economiei noastre.

La mulți ani Distinse Domnule Profesor, atenție diriguitorilor școlii românești, care ar trebui să meargă pe modelul educativ lansat de Simion Mehedinți în 1919 – Altă creștere. Școala muncii.

Costică NEAGU

PROPUNERI PENTRU UN MANUAL DE MONTANOLOGIE-prof. dr. doc. Vasile TAFTĂ, membru A. S. A. S. şi F. A. O.

Arealul montan al ţării noastre deţine 33% din suprafaţa noastră, fiind repartizat în 28 judeţe cu o populaţie de circa 4. 000. 000 locuitori, în majoritatea cu gospodării de subzistenţă, dispersate în 84 de oraşe mici şi 730 comune cu 3900 sate. Din punct de vedere economic, principala ocupaţie a locuitorilor este creşterea animalelor adaptate zonei respective şi care dau producţii mai reduse, ceilalţi localnici având ocupaţii forestiere, fiind şi culegători de fructe de pădure (afine, fragi, mure, zmeură, coacăze), ciuperci comestibile, plante medicinale şi aromatice etc. Între resursele naturale se mai numără păstrăvăriile şi vânatul, iar traseele turistice de importanţă peisagistică şi geomorfologică, resursele hidroenergetice şi miniere. De asemenea, interesante centre etnografice, istorice şi religioase se adaugă resurselor deosebite, din arealul montan românesc.

Până în prezent, s-a făcut foarte puţin pentru conservarea, ameliorarea şi dezvoltarea acestor resurse industrializabile, inclusiv pentru cele cca. 1, 3 mil. ha de pajişti naturale, care constituie un însemnat rezervor de bază furajeră pentru văratul şi iernatul animalelor. Desigur, această situaţie s-a răsfrânt negativ şi asupra nivelului socio-economic al locuitorilor munteni, fapt pentru care - în special tineretul - migrează în alte localităţi din zona colinară şi de şes, îndeosebi la oraşe. Dat fiind această situaţie, existentă şi în alte ţări ale lumii, sub egida ,,Cartei Europene a Regiunilor de Munte” precum şi a ,,Forumului Mondial Montan” s-au iniţiatşi lansat o serie de acţiuniinternaţionale, cu intervenţii financiare de redresare a situaţieisocio-economice din zona montană. La aceste acţiuni s-a afiliat şiţara noastră, creându-se ,,Forumul Naţional al Muntelui” şi ,,Comisia de Montanologie din România”.

Conştienţi de importanţa economică, ecologică şi socială a acestei zone, la şedinţa comisiei de resort, din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, din 11 decembrie 2003, s-a prezentat, printre alte obiective, şi necesitatea înfiinţării unor şcoli cu programe adecvate particularităţilor zonei montane. Concomitent cu realizarea acestui deziderat socioeconomic, se impunea elaborarea, din timp, a unui Manual de Montanologie, de către un grup de specialişti cu specific interdisciplinar. În acest scop, pentru început, această ,,provocare” ca bază de plecare pentru un program preliminar de învăţământ, care să fie desăvârşit ulterior, de către alţispecialişti, din domenii înrudite cu problema respectivă, aşa cum se va sublinia în cele ce urmează.

Acest PROGRAM PRELIMINAR AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI AGRORURAL MONTAN ar putea să fie structurat astfel:

Cap. I) - Montanologia, domeniu interdisciplinar cu implicaţii economice, ecologice, sociale, culturale şi turistice, cu rol de menţinereşi dezvoltare a patrimoniului naţional - aşa cum rezultă şi din ,,Legea muntelui - obiective şi politici’’ -, în care să fie abordate următoarele teme:

● aportul infrastructurii în procesul dezvoltării durabile a zonei de munte (obiective şiparticularităţi;

● muntele, importantă sursă naturală agro-zootehnică, forestieră, artizanală, turistică, industrială şi energetică;

● delimitarea zonei montane pe bază de altitudine, temperatură, perioade de vegetaţieşipreponderenţacreşterii animalelor;

● suprafaţa din teritoriu naţional ; populaţia autohtonă, terenul agricol (arabil - pajiştişifâneaţă) ; teren forestier, (etaje de esenţă de arbori asociate cu flora specifică) ; numărul de gospodării montane;

● resursele agro-zootehnice şi silvice (fructe de pădure, rezervaţiisemincere, plante medicinale, plante aromate, răşini, vânat, păstrăvării, apicultură) şiposibilităţile de valorificare locală a acestora;

● muntele, habitat natural al florei specifice cultivate şi animalelor domestice (rezervaţii dendrologice, pepiniere, creşterea ovinelor, caprinelor, bovinelor şi cabalinelor de munte);

● susţinereaşi dezvoltarea activităţii artizanale şi industriale de provenienţă silvică şi animală;

● menţinereaşi diversificarea energiei apelor (mori, gatere, microhidrocentrale de cca. 2,5 Kw/ oră etc.);

● tipuri de pajişti montane în raport cu etajele forestiere şi formele de relief, metode de identificare a capacităţilor productive de ameliorare prin fertilizare biologică şi chimică, folosirea pajiştilor din masivul forestier;

● curăţireavegetaţiei lemnoase de pe suprafeţele plane, corespunzătoare pentru păşunat, dar slab ,,încheiate’’.

Cap. II)Muntele - mijloc de menţinereşi ameliorare a echilibrului ecologic al mediului, protector al ecosistemului - cu subcapitolele:

● importanţa ecologiei (definiţie, principalele ei componente tehnico-ştiinţificeşi clasificarea acestora, biocenoza (materia vie) şi biotopul (materia nevie) cu lacuri, peşteri, chei, gheţari, cursuri de ape, cascade etc.;

● principalele trăsături ale ecosistemului, relaţiile trofice dintre biocenoză şipopulaţiile din ecosistem (circuitul sol-plantă-animal-sol);

● implicarea dezvoltării agromontanologiei în ameliorarea, protecţia, conservarea şi exploatarea ecosistemelor forestiere şiagro-pastorale;

● prognoza ecologică şi exploatarea agrozootehnică, interrelaţiile dintre ecosistemul agricol şi utilizarea lui în scopuri productive, autoreglarea ecosistemicăşievoluţiapopulaţiilor de animale de fermă;

● zonarea ecologică a creşterii animalelor şi a resurselor de fitomasă;

● agricultura şi zootehnia ca surse de poluare, avantajele colectării şi pregătirii gunoiului animalier şi vegetal în platforme ecologice;

● clasificarea tipurilor de poluare şi dispersia poluanţilor în biosferă;

● poluarea apelor, solului şi atmosferei, efect al deşertificăriişi al reziduurilor industriale;

● pădurea (în masiv, pâlcuri, perdele etc.), important filtru de purificare a aerului, de producere a oxigenului, de menţinere a debitului izvoarelor şi râurilor şi de reducere a vitezei vânturilor;

● conservarea mediului montan şi a biodiversităţii prin evitarea degradării acestuia datorită defrişărilor masive, eroziunilor, alunecărilor de teren, avalanşelor, incendiilor, colmatării lacurilor, neregularizării cursurilor de apă, neprevenirii şi necombaterii, la timp, a unor boli parazitare specifice;

● particularităţile naturale defavorizante zonei montane (altitudine, pante pronunţate, temperaturi scăzute, fertilitate slabă a terenurilor, sezoane agricole scurte, consumuri mărite de energie, randamente reduse, izolarea accentuată de celelalte zone) şiinfluenţa acestora asupra habitatului şi proceselor socio-economice.

Cap. III) - Agroturismul rural montan, importantă sursă de ridicare a nivelului material şi cultural al locuitorilor, cu:

● punerea în valoare a traseelor şi centrelor turistice, insistându-se asupra celor geomorfologice, peisagistice, ecologice, etnografice, istorice, religioase;

● dezvoltarea construcţiilor rurale şisilvo-pastorale, destinate activităţilor agroturistice şi exploatării animalelor prin investiţii din fonduri proprii (locale) şi cu sprijinul statului;

● punerea în valoare a frumuseţilor arhitectonice ale satului rural montan, păstrând amprenta ineditului, originalului şi surprizei asupra principalelor sărbători pastorale, folclorului, datinilor şitradiţiilornaţionale;

● conservarea, protecţiaşi dezvoltarea meşteşugurilor cu sprijinul statului, pentru activitatea de infrastructură artizanală, înfiinţarea de mici unităţi indus triale specifice zonei, organizarea reţelei de comunicaţiişi de aprovizionare pentru dezvoltarea şi diversificarea activităţilor locale şi diminuarea fiscalităţii.

Cap. IV) - Muntele, locul tradiţional de dezvoltare a oieritului şiimplicaţiile păstoritului montan în activităţile economice şi social culturale, cu subcapitolele:

● rolul stânelor în creştereaşi exploatarea montană a ovinelor, precum şi în diversificarea produselor ciobăneştitradiţionale;

● apariţia unei industrii casnice dezvoltate şi diversificate de prelucrare a produselor de lapte-lână-piei şi pielicele;

● valoarea biologică şi comercială a produselor animalelor de munte, nepoluate şiobţinute cu investiţii reduse;

● contribuţiatranshumanţei în dezvoltarea numeroaselor activităţi fundamentale, benefice întregului popor prin promovarea şimenţinereaidentităţii sociale şi cultural tradiţionale a populaţiei locale;

● valorificarea şi ameliorarea, prin fertilizare, a vegetaţiei naturale de pe golurile de munte şiluminişurile de pădure, cu respectarea regulilor de protecţie a rezervaţiilor naturale, plantaţiilorşi arboretului în regenerare;

● necesitatea închirierii pajiştilor montane pe baza unor contracte pe cca. 10 ani, cu obligaţia asigurării tuturor lucrărilor de întreţinere a acestora (îndepărtarea mărăcinişurilor, bolovanilor, muşuroaielor, plantelor toxice şi aplicarea târlirii şisupraînsămânţării, unde este posibil) etc.

Cap V) - Tehnologii specifice de exploatare a ovinelor, caprinelor, bovinelor şi cabalinelor de munte (în ordinea numerică), cu temele:

● prevenirea, identificarea şi combaterea sanitar-veterinară a unor maladii specifice;

● necesitatea înfiinţării de asociaţiiagro-silvo-pastorale cu ferme permanente, ţinând seamă de particularităţile biologice şiposibilităţile de furajare locale;

● definirea noţiunii de specie şi rasă, clasificarea raselor şi stabilirea factorilor de influenţă a productivităţii acestora;

● caracteristicele morfo-productive ale raselor;

● tehnologia creşterii tineretului, de la naştere până la vârsta de reproducţie;

● metode şi tehnologii de creştereşi exploatare pentru lapte şi carne la ovine, caprine şi bovine, în funcţie de ponderea speciei (selecţii, încrucişări, alimentaţie, adăpostire);

● creştereaşi exploatarea cabalinelor de munte;

● reproducţiaşiposibilităţile de influenţare, pe cale naturală, a acesteia;

● acordarea de facilităţi financiare - credit fără dobândă şiindemnizaţii compensatorii pentru handicapurile naturale - în vederea protecţieişi dezvoltării ruralului montan.

Acest proiect de program preliminar - prezentat succint - nu are pretenţia că rezolvă, pe deplin, problema învăţământului rural - montan. El poate fi adaptat şiîmbunătăţit zoo-veterinar, prin contribuţii ale altor specialişti din domeniile: pajişti, silvic, ecologic, turistic, economic şi social. Desigur, în acest concept se va avea în vedere că, prin valorificarea şi diversificarea creşterii animalelor, în general a tuturor activităţilor zonei montane, se va ameliora şi calitatea vieţii locuitorilor (mai ales dacă ţinem seama că unii factori naturali sunt dezavantajoşişi că nivelul tehnologic şi gradul de echipare este aproape inexistent). Însă, în acest scop, credem că statul trebuie să se implice, mai mult, cu o serie de compensaţii materiale substanţiale, mai ales că, în prezent, de această problemă se ocupă şi ,,Parteneriatul Internaţional pentru Dezvoltarea Durabilă a regiunilor de ,,Munte’’, al cărui secretariat desfăşoară o activitate permanentă, în cadrul FAO, la Roma.

(Milcovia, Revistă regională de studii, Focșani, seria a III-a, anul IX, nr. 17, iulie-decembrie, 2013)

Citiți și articolul apărut în urmă cu un an în Ziarul de Vrancea de ziua profesorului universitar vrâncean Vasile N. Taftă :Academicieni ai Vrancei | Episodul 9: Vasile Taftă. Astăzi împlinește 90 de ani:

Citiți și:Mesajul academicianului Vasile Taftă, pentru consătenii săi din Negrilești la a XVII-a ediție a sărbătorii boteitului oilor


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.