Educație

Academicieni ai Vrancei | Episodul 9: Vasile Taftă. Astăzi împlinește 90 de ani

Ziarul de Vrancea
1 mai 2019 1049 vizualizări

Profesorul Costică Neagu: Dumnezeu a făcut ca ,,tatăl Mioriţei” să se nască tot pe plaiul vrâncean, la hotarul Sovejei, şi să fie un vrednic urmaş al tuturor celor care-şi încălzesc sufletul cu ,,Cântecul meoarei”.

La mulţi ani, Moş Vasile N. Taftă, urmaş demn al lui Popa Caval!

Vasile N. Taftă (1929) - membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice ,,Gheorghe Ionescu-Șișești” din data de 7 decembrie 2006.

Domnul Vasile N. Taftă este singura personalitate nominalizată în acest dicționar care nu este membru al Academiei Române ,,mari”, dar cu siguranță, ca Membru de Onoare al ASAS, profesor dr. docent (dec. 1974) în specialitatea ovine-suine, laureat al Academiei Române (1980) – Premiul ,,Ion Ionescu de la Brad” etc., are o autentică statură academică, iar lipsa Domniei Sale din acest Pomelnic vrăncean pe care-l întocmim cu ocazia Centenarului României Mari, ar fi lipsit Vrancea de ceea ce îi dă specificitate și statură științifică în domeniul păstoriei, una dintre cele mai vechi ocupații ale acestui neam.

Nume: TAFTĂ

Prenume: VASILE

Anul şi locul naşterii: 1 mai (26 aprilie) 1929, Comuna Văsui, (azi Vrâncioaia), Judeţul Vrancea

Pregătirea de bază: - Şcoala primară din Comuna Negrileşti, Judeţul Vrancea;

- Liceul Teoretic ,,Unirea” din Focşani;

- Facultatea de Zootehnie din Bucureşti;

Vechimea în specialitatea de bază: - 65 de ani în sectorul ovine, caprine;

Titluri ştiinţifice: - Doctor docent în Ştiinţe Agronomice, specialitatea Zootehnie, 1966; Premiul ,,Ion Ionescu de la Brad” (1980); Membru de Onoare al ASAS (2006).

Vechime în cercetare şi producţie: - 12 ani cercetare la ICZ, secţia Ovine şi Histologie;  - 5 ani în CAP, ca agronom şi zootehnist; - 7 ani în unităţi productive în industria cărnii; - 65 de ani în învăţământul superior zootehnic, Disciplina Tehnologia creşterii ovinelor şi caprinelor (studenţi şi doctoranzi);

Funcţii ocupate în cercetare şi în învăţământ: - asistent universitar: 1952-1954, Ovine ICZ;  - şef de lucrări: 1954-1962 la Facultatea de Zootehnie şi Medicină veterinară, Bucureşti, Disci-plina Ovine Suine, 1966-1970; - conferenţiar prin concurs la Disciplina Ovine-Caprine, Facultatea de Zootehnie, 1970; - conducător de doctorat din 1974; - docenţa la IABN în 1975, confirmată în noiembrie 2017; - profesor universitar la Disciplina Ovine-Caprine, din 1990;

Lucrări publicate: - peste 400 de titluri din care 4 cursuri, 4 tratate, 2 monografii, 3 îndrumătoare de lucrări practice, 10 broşuri, 148 de comunicări ştiinţifice şi peste 200 de articole de specialitate. Menţionăm că cele 22 de lucrări ştiinţifice sunt publicate integral sau sub formă de rezumat în străinătate, în Buletinele FAO-CIHEAM, FEZ, iar 28 sunt recenzate în periodice de specialitate străine (Animal Breeding Abstract; Landwirtschaft Zentral Tierzucht, Buletin Signal Agric.), aşa cum rezultă din lista de lucrări anexate.

Cercetările efectuate se axează pe următoarea problematică:

- Studierea şi aplicarea diferitelor variante de încrucişare industrială, de infuzie şi de formare de noi populaţii de ovine cu lână fină, semi-fină şi pielicele, care au contribuit la stabilirea schemei de ameliorare a ovinelor şi a hărţii de zonare a raselor respective.

- Contribuţii la perfecţionarea metodologiei de control a producţiilor în vederea aplicării celor mai indicate sisteme de selecţie.

- Modul de transmitere ereditară la descendenţi a însuşirilor morfo-productive cu o deosebită valoare bioeconomică.

- Iniţierea şi extinderea primelor lucrări în ţara noastră, privind dinamica formării şi dezvoltării populaţiei foliculilor piloşi la Merinos, Ţigaie şi metişi, în strânsă legătură cu factorii de influenţă.

- Stabilirea valorii însuşirilor morfo-productive a raselor de ovine din diferite zone ale ţării, în vederea aplicării celor mai adecvate tehnologii de creştere şi exploatare.

- Rezultate şi recomandări privind îmbunătăţirea tehnologiilor de îngrăşare intensivă  şi semi-intensivă a tineretului ovin de diferite rase şi metişi cu cele importante în vederea valorificării principalilor indici calitativi şi cantitativi ai carcaselor şi elaborarea criteriilor de selecţie pentru îmbunătăţirea aptitudinilor pentru producţia de carne a ovinelor autohtone.

- Cercetări privind intensificarea funcţiei de reproducţie a ovinelor în scopul sporirii efectivelor şi, îndeosebi, a producţiei de carne pe cap de oaie în sisteme de întreţinere tradiţională şi în stabulaţie permanentă.

- Contribuţii la îmbunătăţirea tehnologiilor de creştere în condiţii intensive şi semiintensive de exploatare prin aplicarea înţărcării timpurii a mieilor (35-45 de zile) şi la greutatea de 9-12 kg.

- Finalizarea, direct în producţie, a cercetărilor privind crearea unui Merinos de munte în zona Braşov, prin încrucişarea oilor Ţigaie de Covasna, cu berbeci Merinos de Pallas până la F-2, după care a urmat împerecherea metişilor între ei din tipul dorit cu infuzie de Ile de France, iniţiativă personală soldată cu un efectiv matcă de peste 20.000 de capete răspândite la Bod, Hărman, Hălchiu, Feldioara, Tuşnad Sat, Zăbala, Făgăraş etc., cu acţiuni amelioratoare prin berbeci asupra materialului local ovin.

- Cercetări privind existenţa concordanţei fiziologice în dezvoltarea pe acelaşi organism a producţiilor de lapte, carne şi lână, lucrări solicitate şi de unii specialişti din cadrul FAO şi unele institute de cercetări din străinătate, aşa cum rezultă din xerocopiile existente.

- În afara acestei activităţi publicistice se mai adaugă o serie de lucrări de licenţă şi teze de doctorat, conferinţe, anchete zootehnice, recomandări şi propuneri la diferite niveluri oficiale necesare stabilirii unor măsuri tehnico-organizatorice de ameliorare şi sporire numerică a sec-torului ovin, concomitent cu coordonarea a numeroase lucrări de diplomă, peste 200 şi 24 lucrări de doctorat.

- De remarcat, totodată, solicitarea unor lucrări personale de specialitate, prin corespondenţă directă, de unii cercetători din Mexic, California, Canada, Ungaria, Cehoslovacia, Rusia, Franţa, Germania şi Spania.

- După 1990, a elaborat o nouă ediţie de curs şi lucrări practice precum şi un număr de 16 comunicării ştiinţifice prezentate la diferite simpozioane organizate de FAO şi FEZ, precum şi un număr de 150 de comunicări ştiinţifice şi articole de specialitate la periodice interne, menite să contribuie la stabilirea de noi strategii şi tehnologii de redresare a sectorului ovin din ţara noastră.

- Menţionăm că în prezent este Consilier al Revistei de zootehnie şi medicină veterinară, membru în Consiliul ştiinţific al Revistei Fermierul, membru al Societăţii Române de Zootehnie şi Montanologie şi membru în Colegiul Director al Revistei Milcovia.

Distincţii: - laureat al Academiei Române - Premiul ,,Ion Ionescu de la Brad”, 1980; - inclus în ,,Catalogul experţilor din România”, editat de Societatea Academică din România, 1997;        - inclus în dicţionarul specialiştilor ,,Ştiinţa şi Tehnica Românească (Who is Who)”, vol. II, 1999; - Diplomă de Excelenţă Universitatea Agricolă, Iaşi; - Diplomă de Excelenţă USAMV Bucureşti;  - Diplomă de Excelenţă Universitatea ,,Biotera”, Bucureşti, 2000; - Diplomă de onoare Institutul de Cercetări Ovine, Palas, Constanţa, 2007; - Diploma de Onoare ,,Fermierul”, Bucureşti, 2005; - Brevet ,,Ad Gloriam Agricultura USAMV”, Cluj, 2009; - Meritul Academic ASAS, 2010; - Premiul N. Teodoreanu ASAS, 2010; - Membru permanent în Reţeaua FAO-CIHEAM pentru Ovine-Caprine; - Membru permanent în Reţeaua FAO-CIHEAM - Groupe de travaille des prairies de montagne;       - Membru în Comisia Naţională pentru Montanologie; - Inclus în cartea „Oameni de seamă ai ştiinţei agricole româneşti, din ultimii 50 de ani”, vol. III, 2006 şi în Al-bumul Naţional 2008; - Confirmat Membru de Onoare al Academiei Agricole şi Silvice, Bucu-reşti, decembrie 2006.

*   *   *

La 1 mai (26 aprilie) 1929 în familia tânărului preot Nicu Taftă (Popa Caval) din Comuna Văsui, azi Vrâncioaia, fostul Judeţ Putna, şi a prezbiterei Ioana (Nica), s-a născut primul copil, Vasile-Vasilică, aşa cum îl alinta coana preoteasă şi mai apoi toţi apropiaţii. Antroponimul Taftă coboară din istoria și din legenda Vrancei. Chiar data nașterii este una de legendă, pentru că după Sfântul Gheorghe și până la Constantin și Elena, ciobanii urcă oile la munte, începe anul păstoresc.

Naşterea primului copil a adus o aşa de mare bucurie în casa tinerilor părinţi, care nu știau ce nume săi dea. Au apelat la bunicul copilului, preot la Negrilești, care le-a sugerat să-i dea numele sfântului din sfântului din ziua respectivă - Sf. Vasile al Amasiei.

Copilul a fost botezat de Neculai Jechianu, şi el o legendă a Vrancei Arhaice - dascăl şi parlamentar, deţinut politic de comunişti pentru că înfiinţase la Vrâncioaia: Şcoala Superioară Ţărănească, Cămin Cultural, construise Biserica, înfiinţase Cooperativa ,,Unirea Vrancei”, Camera Agricolă, Staţia Seismică şi chiar Baia Comunală. Aşa s-a făcut că în aceste locuri de legendă, în acea atmosferă de bucurie şi surpriză, data naşterii noului născut a fost trecută în Registrul Stării Civile la 1 mai 1929.

Poate că noul venit pe lume a fost predestinat să devină el însuşi, o altă legendă a Vrancei, ajungând peste ani ,,Baciul Vrăncean”, un baci al întregii Românii pentru care ,,oaia năzdrăvană” a fost sensul vieţii şi muncii ştiinţifice a domniei sale.

Nicu C. Taftă, tatăl viitorului savant, deşi originar din Negrileştii Vrancei, era preot la Văsui-Vrâncioaia pentru că la Negrileşti era o singură parohie care era ocupată de preotul Constantin Taftă, tatăl preotului Nicu.

Atunci când s-a înfiinţat a doua parohie, preotul Nicu Taftă a venit la Negrileşti şi a slujit la Biserica Sfinţii Voevozi până în 1960. Aici au venit pe lume ceilalţi copii: Constantin, mort de mic, Nicolae - inginer, Mircea, mort de moarte năprasnică, accidentat cu o grenadă, Sofia şi Viorica - gemene, Mihai, inginer.

Antroponimul Taftă, din Negrileşti este o adevărată legendă pentru întreaga Vrance Istorică, dăinuind încă de la începutul sec. al XIX-lea, de pe timpul ,,Procesului Dezrobirii”, al procesului pe care vrăncenii l-au purtat timp de 13 ani (1801-1814), cu boierul Iordache Ruset Rozovanul, de pe timpul când Costandin Taftă, un alt negrileştean dintr-o altă stirpe tăftească, a fost unul dintre vechilii [avocaţii n. e.] Vrancei.

Descendent dintr-o familie tăftească de preoţi (preotul Constantin Taftă, străbunic, pr. Constantin Taftă, bunic şi pr. Nicu Taftă, tată), profesorul Vasile Taftă a făcut şcoala primară la Negrileşti, iar liceul la Focşani în vestita cetate a şcolii vrâncene, Liceul „Unirea”, azi Colegiul Naţional „Unirea” din Focşani.

Vacanţele şi le petrecea în satul natal, întocmai ca toţii copiii sătenilor. Deşi era fecior de preot, Vasilică mergea la prăşit, la coasă, urca la stânele din Munţii Vrancei - Păişele, Goru, Mordanu - proprietate a negrileştenilor, dată lor în stăpânire de către Sfatul cel Mare al Vrancei, pentru serviciile aduse de negrileşteni în Procesul Ieşirii din Boieresc (1801-1814).

Născut în ţinutul de legendă al Vrancei profesorul Vasile N. Taftă îşi aminteşte cu duioşie şi cu pioşenie de părinţi, adevărate „icoane din Carpaţi”. Îşi aminteşte cu emoţie nedisimulată, acum la patriarhala vârstă de 89 de ani, de credincioasa, blânda, harnica şi ambiţioasa mamă a domniei sale, pe care sătenii o numeau „leacul satului”.

La fel ca şi Smaranda Creangă, Coana preoteasă, Ioana-Nica, îşi îndemna copiii către lumina cărţii. La permanentul şi căldurosul ei îndemn - „Să mergeţi tot înainte şi să nu staţi la fusta mea!” -, copiii au mers la școli înalte.

După studiile liceale, tânărul Vasilică Taftă ar fi dorit să urmeze medicina, dar „a reuşit fără loc”. Timpurile erau tulburi, Vasilică era fecior de preot şi nu corespundea la „dosar”, dar o explicaţie trebuia dată candidaţilor, de către noii stăpâni, şi atunci a apărut ideea salvatoare pentru „lozincarzi”: „Ai reuşit fără loc, poţi intra fără examen la ASE sau la Drept”, dar tânărul din creierul munţilor nu voia să se facă funcţionar. Reforma învăţământului din 1948 nu mai dădea voie tinerilor să se înscrie la două facultăţi.

Disperat de situaţia în care se afla, cel reuşit fără loc, s-a dus la Facultatea de Zootehnie - „Ce-o mai fi şi cu zootehnia asta!?” - dar nu avea actele, deoarece dosarul era la medicină. Uneori în viaţă avem ghinioane absurde sau noroc providenţial. A cerut audienţă la decan - fiu de ţărani din Pomârla, Judeţul Botoşani, doctor în ştiinţe agricole la Leipzig -, spunându-i că doreşte, cu orice preţ să urmeze zootehnia, dar… „- Bine mă, spune că te-ai mai înscris la o altă facultate. Spune c-am zis eu să te înscrie fără acte”. Şi aşa a ajuns băiatul preotului Nicu Taftă din Negrileştii Vrancei, la facultate în capitală, „după ce am dormit 4-5 nopţi în Gara de Nord”. De pregătit pentru examene, în timpul admiterii nici nu putea fi vorba.

Studiile universitare au fost un lung şir de sacrificii. Deşi a fost tot timpul studiilor între primii 10, din 120 de studenţi, dl Vasile Taftă nu a avut bursă nici un semestru, nu a primit „…ajutoare pentru studenţi”, deoarece era „fecior de preot”, cu toate că tatăl său avea doar 3-4 ha de pământ neproductiv, iar acasă mai avea de hrănit încă 5 guri. Preotul chiar nu voia să-l dea la facultate: „Tu nu vezi ce vine în urma ta [fraţii mai mici]?” Stătea în gazdă la subsolul unui bloc, în condiţii mizere, iar vestita „lădiţă cu cartofi” pe care îi cocea în sobă sau îi „frigea” pe plită,  l-a însoţit toată Facultatea. La absolvire, colegii chiar glumeau pe seama despărţirii lui de vestita lădiţă cu cartofi.

Ca să mai mute foamea, din anul II de facultate mergea la Schitul Darvar de lângă Bucureşti unde era monah un om de mare bunătate, Lepădatu Inochentie din Comuna Văsui, Judeţul Vrancea - unde se născuse Vasilică - de la care primea câte o porţie de mâncare la două săptă-mâni. „Lepădatu Inochentie a fost înmormântat la Biserica Cernica, fie-i ţărâna uşoară!”.

Teza de licență (1952): „Formarea unui tip de oaie cu lână fină tip merinos pentru regiunea de munte” și apoi teza de doctorat (1966): „Influenţa hrănirii diferenţiate a oilor în perioada de gestaţie, precum şi a unor biostimulatori asupra creşterii de foliculi piloşi la descendenţa rasei Ţigaie” anunță din start, vocația și parcursul științific neabătut al viitorului om de știință.

La terminarea facultăţii, în 1952, a intrat prin concurs la Institutul de Cercetări Zootehnice, unde a  lucrat până în anul 1962. În anul 1962 a fost trimis „în producţie”, lucrând la mai multe Cooperative Agricole de Producţie din ţară: CAP Lohancea, CAP Bogheşti din Regiunea Bacău şi CAP „Dor Mărunt” din Lehliu, Regiunea Bucureşti. Iniţial această trimitere a fost hotărâtă pentru 3-4 luni, dar s-a prelungit până în anul 1966.

Credem că este de mare importanţă pentru tinerii de astăzi să înţeleagă timpurile acelor ani, modul în care comuniştii dispuneau de soarta specialiştilor şi a intelectualilor acestei ţări.

Pentru a i se permite să se înscrie la concursul pentru ocuparea unui post universitar la Catedra Ovine-Suine a Facultăţii de Zootehnie din Bucureşti, inginerul şi cercetătorul Vasile N. Taftă trebuia să ia o „Caracterizare” de „bună purtare”, de la Conducerea CAP-ului „Dor Mărunt” din Lehliu. Raionul Lehliu, Reg. Bucureşti, 11. oct. 1965

CARACTERIZARE

Tov. Ing. Taftă Vasile a fost repartizat de noi la unul din cele mai mari CAP-uri din Raionul Lehliu, anume la

Dor Mărunt”, unitate care reclamă o activitate intensă din parte celui care dirijează şi răspunde de sectorul zootehnic.

Trebuie să subliniem, din capul locului, că tov. Taftă V. încă din primele a arătat un interes deosebit pentru buna desfăşurare a muncii din sectorul de care răspunde în cadrul CAP-ului, dând dovadă de bun organizator, de seriozitate, disciplină şi multă experienţă profesională.

Aceste trăsături nu au întârziat să se vadă în rezultatele obţinute în urma măsurilor tehnico-organizatorice luate odată cu venirea lui în CAP, atât în ceea ce priveşte sporirea producţiei la animale, cât şi reducerea şi lichidarea mortalităţii la tineretul porcin şi avicol. (…)

Cu bune rezultate, de asemenea, s-a soldat şi reorganizarea îngrăşătoriei de taurine pe bază de uree şi melasă, după o nouă metodă personală.

De remarcat este şi insistenţa depusă în pavarea şi reamenajarea interioară a tuturor adăposturilor la taurine, precum şi în introducerea apei în grajduri şi asigurarea unei bune baze furajere faţă de care a arătat o grijă deosebită, fapt pentru care este apreciat atât de Consiliul de conducere al CAP-ului, cât şi de masa de cooperatori.

Pe baza rezultatelor obţinute în producţie cât şi a comportării pe care o are, conchidem că tov. Ing. Taftă Vasile este un cadru bine pregătit şi cu o bogată experienţă profesională, disciplinat şi operativ în executarea sarcinilor ce-i revin, fapt pentru care suntem de acord cu prezentarea sa la concursul Ovine-Suine.

Vicepreşedinte al Cons. agricol,              Preşedinte CAP,

      ss. dr. Luca V.                                   ss. Popa N.

  

Cercetările şi rezultatele ştiinţifice obţinute de tânărul cercetător au avut ecouri şi în lumea ştiinţifică occidentală chiar dacă autorităţile comuniste aveau grijă ca asemenea lucruri să nu se afle. Acest lucru a făcut ca Vasile Taftă să fie remarcat de FAO - Roma, care l-a invitat la Conferinţa din 24-29 martie 1969, pentru a susţine comunicarea ştiinţifică „Foamea de proteină”. În urma acestei participări la conferinţă, dl prof. Vasile Taftă a fost inclus în Grupul de Experţi FAO - Roma.

Odată intrat în învățământul universitar, activitatea de cercetare s-a împletit în mod organic cu activitatea didactică, cele două axe dându-i o perspectivă largă prin care tradiția se îmbină în mod organic cu știința. Concepte ca transhumanța, îngrijirea, selecția și îmbunătățirea raselor,  hrana oilor, „industrializarea” produselor (lapte, lână, carne, piei etc.), importanța economică și socială a uneia dintre cele mai vechi ocupații – păstoritul sunt fundamentate științific, printr-o muncă titanică a celui care timp de aproape 70 de ani, cercetează, experimentează, dă soluții științifice pentru cele mai complicate sau „simple” probleme.

Opera Domniei Sale a căpătat, cu timpul, dimensiuni vaste – peste 400 de titluri între care: 14 tratate, cursuri, monografii (autor sau coautor); 25 de lucrări publicate integral sau recenzate în străinătate, prezentate sau susținute la diverse congrese și simpozioane internaționale (Milano, Moscova, FAO Roma, Versailles, Institutul El Harash, Algeria, Tucsin – Arizona, Madrid, Edinburg, Viena etc.); 3 manuale pentru învățământul mediu și superior (70-460 p.); 7 broșuri (50-160 p.); 20 de lucrări pentru învățământul profesional tehnic și de popularizare (începând din 1953 și până în 1998); peste 300 de articole de specialitate în revistele: Zootehnia, Medicina veterinară, Fermierul, Agricultura României, Milcovia etc.

Dl Vasile N. Taftă nu este doar un savant și om de catedră universitară. Domnia Sa abordează probleme pragmatice, stringente ale societății românești trecute, actuale și de viitor. „Românul vine din istorie cu păduri și animale” (G. Călinescu) Astfel, despre transhumanță spune că ea izvorât din necesitatea de a găsi hrană ieftină pentru oi, dar și din necesități economice (Drumul lânii, Orașul de Floci, Vadul Oii etc. ), industrializarea și valorificarea produselor obținute de la oi: „caş dulce, caşcaval afumat de munte [caş sărat n.e.], telemea, urdă, brânză de burduf, lapte de iarnă etc., toate, produse ecologice cu o deosebită valoare nutritivă”.

Profesorul V. N. Taftă arată că „Transhumanţa, ca sistem de creştere a ovinelor, este justificată din punct de vedere economic, ecologic, zootehnic şi sanitar-veterinar. Din punct de vedere social, însă, condiţiile de izolare de familie, de satul natal, de obiceiuri, la care se adaugă viaţa de zi cu zi în ploaie, viscole, sute de kilometri parcurşi pe jos, hărţuiala localnicilor, toate reprezintă o grea povară, o chinuitoare muncă, momente deosebit de grele pentru fiecare proprietar de oi care practică transhumanţa”. Domnia Sa ne arată că transhumanța este necesară și astăzi pentru ,, Funcţia ecologico-economică şi zootehnică a transhumanţei ovinelor include un concept biologic deosebit de semnificativ, aşa cum reiese din cele şase „A-uri”: aer curat; autofurajare; acumulare benefică (gestaţie, miei, lapte, lână, rezistenţă, sănătate); autofertilizare şi autoprofit, la toate acestea, la timpul prezent şi viitor, se adaugă şi aspectul social de „autoconfort uman” (I. Opriş).

În acest sens, face propuneri legislative, pentru ca transhumanța să poată fi practicată și astăzi pentru că este foarte importantă în lanțul de „exploatare integrală” a acestei resurse sănătoase de hrană și îmbrăcăminte ecologică, de ecologizare a mediului: „O țară fără animale nu poate fi bogată, după cum o țară cu animale nu poate fi săracă”. De aici și semnalul de alarmă pe care îl trage „tatăl oilor”, privitor la prăbușirea numărului de ovine de la 10 de milioane la cca 3 milioane în prezent. Soluții există, dar trebuie să existe dragoste și un pic de bunăvoință față de „sufletul pastoral” cum îl numea C. Noica.

Când vorbește de exploatarea integrală a produselor de origine ovină, profesorul ne arată De ce nu trebuie să se renunţe la producţia de lână?, arătând că lipsa de profesionalism, de dăruire şi chiar de patriotism, a determinat în mare măsură regresul sectorului ovin. Ba mai mult, şi foarte regretabil, actualmente unele organe de profil şi chiar de specialitate consideră lâna - producţie de bază până în 1990 - ca un subprodus, ajungându-se la nivelul anilor1920 a sectorului ovin, după ce în anii 1950-1990 s-au depus eforturi pentru ca prin încrucișare a raselor indigene (Țurcană, Stogoșă) cu Merinosul și alte rase de import, obținând stofe care concurau cu cele englezești. Acum asistăm şi la reţurcanizarea ţării într-un ritm foarte rapid. Într-adevăr, Ţurcana este mai rustică, rezistentă şi modestă la condiţiile de viaţă, dar nu este mai lactogenă faţă de Ţigaie şi Spancă, ţinând seama că peste 50% din efectiv produce o cantitate de lapte-mamă de sub 40-50 kg/lactaţie din lipsă de selecţie. În cadrul Merinosului de Palas există o proporţie de 30-35% plusvariante cu peste 80-90 kg lapte/lactaţie, ce ar putea constitui nuclee separate de selecţie din care să se reţină berbeci de reproducţie, având în vedere capacitatea pronunţată de transmitere ereditară a acestei însuşiri la descendenţă, pe lângă aptitudinea pentru producţia de carne, ţinând seama de gradul lui pronunţat de precocitate, comparativ cu celelalte rase, Ţurcană şi Ţigaie.

În concluzie, la cele spuse mai sus, se impune aplicarea şi respectarea unor măsuri ca:

● Exploatarea ovinelor din ţara noastră trebuie să rămână mixtă, respectiv pentru carne, lapte şi lână fină, semifină şi grosieră, întrucât nu există antagonism fiziologic în dezvoltarea acestor trei producţii pe acelaşi organism, în condiţii stimulative de hrănire.

● Valorificarea variabilităţii individuale pronunţate a producţiilor care, prin control individual al plusvariantelor, pot fi izolate şi înmulţite în importante nuclee de selecţie.

● Relansarea întregii game de metode şi tehnologii de sporire numerică mai ales a produc-ţiilor pe cap de animal;

● Reactualizarea hărţii de zonare a raselor în funcţie de condiţiile geoclimatice, particula-rităţile biologice şi cerinţele pieţei care să amplaseze Merinosul românesc (de Palas, de Transil-vania) în zona de câmpie, cu precipitaţii atmosferice anuale de sub 500-550 mm, a rasei Ţigaie în zona colinară cu 600-700 mm, a Ţurcanei în zona montană cu peste 700-8­00 mm şi a Karaku-lului în nordul şi centrul Moldovei, cu 500-700 mm precipitaţii atmosferice.

● Importul de rase precoce de oi pentru: carne (Texel, Suffolk, Merinofleisch); lapte (Awassi, Friză Lacaună); prolifice (Finishlandrace, Border-Leicester) şi de capre (Saanen şi Alpină franceză).

● Pentru o mai rapidă redresare numerică şi calitativă a ovinelor, se impune crearea urgentă a cadrului organizatoric reprezentat de asociaţii de crescători cu ferme permanente, având statut cu personalitate juridică, la care să adere crescătorii pe bază de contract în care să se prevadă respectarea dreptului de proprietate individuală, colectivă şi de succesiune, precum şi reinvestirea unei părţi din profit în procurarea de animale de rasă, dotarea cu diferite utilaje, aplicarea unor programe reale de ameliorare a ovinelor etc., sub coordonarea unei Agenţii Naţionale cu filiale judeţene. 

● Revizuirea urgentă a preţurilor de vânzare a lânurilor la nivelul pieţei, ţinând seama de cheltuielile pentru obţinerea unui kilogram de lână şi de evoluţia suprascumpirii furajelor.

● Se impune repartizarea echitabilă şi simultană a subvenţiilor pe fiecare specie de animale, deoarece ovinele reprezintă o importantă componentă a zootehniei, acordându-li-se acelaşi interes tehnico-­economic specific.

Pornind de la aceste premise, Vasile N. Taftă abordează în opera și în articolele sale, probleme moderne cum ar fi: ,,modernizarea spațiului rural” și ,,turismul rural”.            

Structura organizatorică a agriculturii este reprezentată de microgospodăriile individuale, în număr total de 4.237.889, deţinătoare a unei suprafeţe agricole de 9,1 milioane ha, fiecare în suprafaţă de circa 2,15 ha, de: a). subzistenţă cu dotare insuficientă şi necorespunzătoare care nu permite aplicarea unor tehnologii performante de obţinere a unor producţii superioare din care să se facă şi export; b). gospodăriile de semi-subzistenţă, care, împreună cu prima categorie, însumează 98% şi numai 1,50% ferme comerciale; c). ferme comerciale, care pot transfera şi o mică par-te din produse pe piaţă; de aceea se impune trecerea la asocierea producătorilor la ferme de grup comerciale; d). ferme de grup comerciale, care pot dispune de o dotare mai bună şi aplicarea unor tehnologii mai eficiente şi care în final se pot transforma în asociaţii-cooperative; e). asociaţii-cooperative, cu suprafaţă de peste 500-1.000 ha, unde e posibil rotaţia culturilor, irigarea, fertilizarea mecanică etc. şi aplicarea unor tehnologii performante, rentabile.

Forţa de muncă tânără din agricultură, de asemenea, prezintă o importanţă deosebită pentru dezvoltarea mediului rural, fiind mai dinamică şi dispusă spre inovaţii, diversificare, iniţieri de noi exploataţii de minimum 20 ha pentru fermă agricolă pentru cereale, 4-5 ha pentru pomi cultură-horticultură şi floricultură şi un ha pentru apicultură. De remarcat că actualmente totalul de 4.237.889 ferme indi­vi­duale sunt de subzistenţă (53%) cu o suprafaţă agricolă individuală de circa 2 ha, ce însumează totalul amintit de 9,1 milioane ha teren agricol.

În ceea ce priveşte spaţiul rural montan, acesta prezintă un specific şi o pondere aparte, importantă sub raport socio-economic şi deosebit de însemnat pentru economia· naţională şi ameliorarea calitativă a vieţii. Acest spaţiu oferă pentru turism o gamă mai largă de agrement şi condiţii de participare la activităţile rurale, având în vedere contactul direct cu specificul acestora, respectiv agrozootehnic şi silvic, ţinând seama de traseele de importanţă: geomorfologică, peisagistică, de resursele hidroenergetice şi miniere, alături de însemnatele centre etnografice, arhitectonice, istorice şi religioase. În acelaşi timp, seminţele şi savuroasele fructe specifice de pădure (fragi, afine, mure, zmeură, coacăze, ciuperci comestibile şi plante medicinale, vânat, păstrăvării etc.) oferă turistului o stare de reconfortare şi de sănătate deosebită deoarece a-cest spaţiu constituie cel mai stabil ecosistem mediogen cu numeroase funcţii economice, ecologice şi în general ecoprotective.

Dezvoltarea agroturismului rural montan şi conservarea tradiţiilor culturale, îndeosebi din satele de altitudine, reprezintă o altă alternativă, pe lângă diversificarea activităţii meşteşugăreşti, crearea de amenajări pluriprofesionale şi introducerea de tehnologii noi care să prevină migrarea populaţiei spre câmpie, respectiv de-popularea aşezărilor montane, precum şi creşterea şomajului etc.

Agroturismul montan românesc este favorizat de natura diversificată şi de faptul că deţine cel mai mare masiv muntos din Europa, în cadrul unei singure frontiere naţionale. Astfel, arealul nostru montan însumează circa 33% din teritoriul ţării, repartizat în 28 judeţe, cu o populaţie de circa 3,9 milioane, cu 1.056 mii de gospodării, în majoritate de subzistenţă, dispersate în 84 oraşe mai mici şi 730 comune cu 3.900 sate, principala ocupaţie fiind creşterea animalelor adaptate zonei respective.

Turismul rural se bazează şi pe „arta de a primi” turistul, care implică deopotrivă ospitalitate din partea comunităţii rurale şi respect faţă de mediul rural. Pe când agroturismul reprezintă „vacanţe în gospodăria ţărănească” care aduce venituri complementare prin valorificarea resurselor proprii (echitaţie, pescuit, cure terapeutice, activităţi de agrement etc.). Ambele forme de turism rural şi agroturism pot conduce la dezvoltarea economică a localităţilor. Dată fiind importanţa acestei activităţi, se impune necesitatea elaborării unui Manual interdisciplinar de montanologie pentru diferite trepte de pregătire în învăţământul din şcolile cel puţin din zona montană (V. Taftă, Revista de zootehnie…, nr. 2/2004: „Propuneri pentru un manual de montanologie”), idem revista Milcovia, nr. 17, iulie-dec, pp.115-119. Aproape nimic nu s-a făcut în acest sens pentru școlile gimnaziale și liceele di zona montană.

Profesorul V. N. Taftă relevă care sunt avantajele protecției și exploatării raționale a pădurii.

Astfel, sub raport ecologic, un hectar de pădure produce 30 tone oxigen - din care 13 t pentru respiraţie şi 16 t CO2 în fotosinteză; reţine 60-70 t pe an praf, cu de 6-7 ori mai mult decât vegetaţia ierboasă. De asemenea, realizează o emanare de fitoncide volatile de 5-30 kg pe hectar pe an care duce la epurarea microbiană; conservă un genofond din mai multe plante şi animale etc.

Despăduririle înseamnă frecvent inundaţii, urmare a eroziunii şi colmatării reţelei hidrografice; reducerea potenţialului hidroe­ner­getic şi a resurselor de apă potabilă; dereglarea echilibrului hidric şi termic; accentuarea anilor secetoşi; creşterea nivelului de poluare atmos­fe­rică şi a apelor; deşertificarea şi depopularea zonei montane; îmbătrânirea demografică etc. În acest sens este important de văzut articolul „Dezvoltarea zootehniei în zona montană” în: revista Milcovia, numerele 11, 2010 și 18, 2014, articol în care autorul sesizează contradicțiile dintre noul Cod Silvic și adevăratele probleme ale zonei montane, dar…

Se atrage atenția că spaţiul rural montan are o importanţă de ordin strategic-naţional sub raport economic, ecologic, social şi cultural a întregii societăţi mai ales actualmente când pe fondul sărăcirii populaţiei locale extinderea defrişărilor a devenit inamicul principal al pădurilor.

Pajiştile şi fâneţele alpine sunt întinse şi bogate, apele limpezi, aerul de munte curat, iar produsele au garanţia naturii şi a tradiţiei de prelucrare aşa cum făceau înaintaşii noştri ca să corespundă nevoilor de protecţie a sănătăţii umane şi de protejare a mediului.

Conservarea sistemelor de producţie tradiţionale implicit a diversităţii, depinde însă de păstrarea şi protecţia cunoştinţelor tradiţionale. Sub acest raport, Convenţia pentru Diversitatea Biologică UNEP – 1992 atestă necesitatea conservării cunoştinţelor şi sistemelor de producţie tradiţionale pentru folosirea lor durabilă, posibile de menţinut prin îmbunătăţirea eficienţei lor economice.

De altfel, Fondul European Agricol (FEADR), instituit de UE, vine în sprijinul concret al acestei acţiuni prin cofinanţarea nerambursabilă (50-70%) în valoare de circa 7,5 miliarde euro pentru perioada 2007-2013 cu scopul realizării proiectelor de investiţii private privind îmbunătăţirea calităţii vieţii şi diversificarea economiei rurale.

Profesorul V. N. Taftă este un optimist incorigibil și la cei 89 de ani ai Domniei Sale, studiază, citește, dă sfaturi, este activ în presa de specialitate și… așteaptă cu încredere ca cele propuse să fie transpuse în practică.

Bibliografie selectivă

1. V. Taftă - Formarea unui tip de oaie cu lână fină, tip merinos, pentru regiunea de munte (Lucrare de diplomă, 1952);

2. V. Taftă - Influenţa hrănirii diferenţiate a oilor în perioada de gestaţie, precum şi a unor biostimulatori asupra creşterii de foliculi piloşi la descendenţa rasei Ţigaie (Teză de doctorat, 1966);

Tratate, cursuri, monografii

3. V. Taftă - Curs Ovine-Caprine (lito AMBIANB), 1974;

4. V. Taftă, M. Mochnacs, S. Pârvulescu - Tehnologia creşterii şi exploatării ovinelor (Tratat), Ed. Ceres, 1973;

5. C. Ștefănescu, N. Ciolcă, V. Taftă - Zootehnia României, vol. III, monografie, Ed. A. R. S. R.; 

6. A. Pop, V. Taftă, I. Lăbuşcă, M. Mochnacs - Creşterea ovinelor şi caprinelor (curs unic), EDP, 1976;

7. M. Mochnacs, V. Taftă, I. Vintilă - Genetica şi ameliorarea ovinelor (tratat), Ed. Ceres, 1977;

8. V. Taftă - Creşterea şi ameliorarea intensivă a ovinelor (tratat), Ed. Ceres, 1983;

9. V. Taftă, I. Vintilă, Stela Zamfirescu - Producţia, ameliorarea şi reproducţia ovinelor (tratat), Ed. Ceres, 1997;

10. V. Taftă - Tehnica de evaluare a performanţelor productive la ovine, Ed. Ceres, 1998;

11. V. Taftă - Producţia şi reproducţia caprinelor, Ed. Ceres, 2002;

12. Colaborare - Tratat de producerea, procesarea şi valorificarea producţiei de carne, Ed. Ceres, 2004;

13. V. Taftă - Les facteurs dont depend l’accroi-sement de la production de viande de mouton avec une reference speciale pour le sisteme intensif d’engraissement, Susţinută la El Harash, Alger, 1970;

14. V. Taftă - Characteristiques et importance des diverrs systemes traditionnels d’elevage, FAO Roma, Premier sesion du groupe d’experts. 29.03.1969;

Broșuri:

15. V. Taftă - Sporirea fătărilor duble la oi şi importanţa economică (trad în germ, maghiară, rusă şi sârbă), Ed. Agrosilv. 1960, 50 p.;

16. V. Taftă - Creşterea şi ameliorarea oilor Karacul şi a metişilor, Ed. Agr. 1967, 125 p.;

17. V. Taftă - Cum putem obţine venituri mari lucrând în acord global la îngrăşarea mieilor, Rev. Maia, 1972, 58 p.;

18. V. Taftă - Creşterea caprinelor, Ed. Agr., 1975, 160 p.;

19. V. Taftă - Căi de sporire a producţiei de lână, Ed. Agr., 1978, 75 p.;

20. V. Taftă - Creşterea ovinelor şi caprinelor, Ed. Fundația ,,Fermierul”, 120 p.;

21. V. Taftă - Producerea, creşterea şi îngrăşarea mieilor şi iezilor, Ed. Ceres, 2006, 120 p.;

Manuale pentru învăţământul mediu şi superior

22. V. Taftă, Radu Petrescu - Îndrumător pentru lucrări practice la ovine (ed. I şi II), Lito IANB, 1974;

23. V. Taftă, I. Dinu, I Bădescu - Tehnologia creşterii animalelor domestice (cls. a XI-a, lic.), Ed. Ceres, 1975;

24. V. Taftă - Lucrări practice: teren şi laborator, Lito AMD, Moldova, 1960;

Lucrări publicate integral în străinătate

25. V. Taftă, D. Georgescu - Cum s-a obţinut cantitatea medie de 4,36 kg. la Ţigaia ruginie de la Ruşeţu, Probl. Zoot., nr. 9-10, 1960, Milano;

26. V. Taftă - O rezultattîh serescivania belîh oveţ parodî Turcana serîmi Karaculscki baranami, Moskva, 1962;

27. V. Taftă, I. Raicu - Rezultate obţinute în transformarea oilor cu lână groasă în oi cu lână fină, Rev. intren. de agr. (CAER), Moskva, 1962;

28. V. Taftă - Characteristics and importance of various traditional system, F. A. O, Roma, 1969;

29. V. Taftă - Amelioration de la densité de la laine des agneaux de race Tigae par diferents niveaux d’alimentation pendent la periode de gestation des brebis, Al X-lea Congres Intern. de Zoologie, Versailles, 1971;

30. V. Taftă - La qualite des petite peaux des  moutons Karakul noi ren rapport avec le contenu proteique de la nourriture des brebis meres pendant la periode de gestation, Al II-lea Congr. Intern. Karacul, Piatra-Neamţ, 1971;

31. V. Taftă - Factorii şi metodele de care depinde sporirea producţiei de carne şi ovine, Inst. El Harash, Algeria, 1970;

32. V. Taftă, N. Machedon - Aptitude a l’engraissement et principales caracteristique des jeunes caprins de la race Carpatine, Symp. intern., Tours France, 12-15 mai, 1981;

33. V. Taftă - The main morph-productive particularite of Carpathian goats in Romanian, Al III-lea Symp. pt. prod. Capre, Tucsin, Arizona, 1982;

34. V. Taftă - Histological researches concerning the seasonal evolution of the main skin  component and of the cyclical activity of hair in Carpathian goats, FEZ, Madrid, 43/1992;

35. V. Taftă - Un projet pour tester les belliers par les performances de filles pour la production laitier, FEZ, Denmark, 44/1993;

36. V. Taftă, S. Bosânciuc - Le comportament de la couleur grise chez le Karakoul dans le differentes d’accouplement et l’incidence du facteur letal, FEZ, Edinburg, 45/1994;

37. V. Taftă - L’effect de la consangnivité sur la viabilité et la qualité de la peau du Karacoul noir, FEZ, Edinburg, 45/1994;

38. V. Taftă - La creation d’une typ de Merinos de montagne dans le zone Braşov, FEZ, Edinburg, 45/1994;

39. V. Taftă - Improving milk production in the Carpathian goats by crossing with Saanen, Symp. Intern., Thesaloniki, iunie, 1994;

40. V. Taftă - Particularităţi morfo-productive ale caprinelor din România, Symp. Intern., Riobambo, Ecuador, oct. 1995;

41 V. Taftă - A Romanian method to control the milk production of sheep, Symp. Intern., Spania sept,1996;

42. V. Taftă - Pastoral technologies of obtaining traditional products from ewes and goats milk, Symp. Intern., Badajos, Spania, sept., 1996;

43. V. Taftă, I. Pivodă - Earli repausion to reproduction of Merinos de Palas young fermales, Symp. Intern., Lillehammer, Norwai, aug. ’96;

44. V. Taftă, I. Răducuțu - The modofocation of fibrous structure of fleeces from rusty Ţigaie sheep by crossing them with Awassi breed, Symp. Intern., Lillehammer, Norwai, 25-29 aug. 1996;

45. V. Taftă, I. Frățilă, I. Marin - The effect of homogenous and heterogeneous mating of diversifying the color and quality of Karacul sheep, Symp. Intern., Lillehammer, Norwai, 25-29 aug. 1996;

46. V. Taftă, Lemon Murat - Main qantitative and qualitative indexes the carcass of half-breends F1 (Texel x Merinos) and (Ile de France x Merinos) fattened intensity, Symp. Intern., Viena-Austria, 25-28 aug. 1997;

47. V. Taftă - L’influence du systeme d’engraissement de la castration des chevreaux sur qualité de la carcasse, Symp. Intern., FEZ, Maroc, 1998;

48. V. Taftă, C. Neacșu - The influence of stimulating level of feeding Carphatians goats their production, Symp. Intern., FEZ, Zürich, 22 aug. 1999;

49. V. Taftă - Les particularites morpho-structurelles de la couverture de la peau et l’activité cyclique de folicule pileux chez la chevre Carpatine, Symp. Intern., FEZ, Tours, France, mai 2000.

La aceste lucrări semnalăm 66 de comunicări făcute la congrese și simpozioane interne și internaționale care au fost recenzate în diverse limbi internaționale ale țării gazdă.

Opera profesorului Vasile N. Taftă de aproape 400 de titluri, este completată de ,,Lucrări pentru învăţământul profesional tehnic şi de popularizare, de articole publicate în reviste de specialitate de zootehnie și medicină veterinară, de articole publicate în revistele: Fermierul, Agricultura României, Milcovia etc.     

Interviu la împlinirea vârstei de 85 de ani (fragmente)

1). Costică NEAGU: Stimate domnule profesor universitar, Vasile N. Taftă, la cei 85 de ani pe care i-aţi împlinit de curând (1 mai 2014), sunteţi un om cu o statură legendară, dar şi modernă, adică o

legendă” vie şi actuală.

V-aţi născut la Văsui-Vrâncioaia, darcde fapt sunteți din Negrileştii Vrancei de pe plaiul unde s-a zămislit matricea sufletului românesc,

Mioriţa”, care avea să fie

aflată” de Alecu Russo (Rusu – Simion Mehedinți) la Soveja în 1846.

Vă trageţi dintr-o

dinastie”  de preoţi (tatăl, bunicul şi străbunicul). Aţi moştenit dragostea şi înţelegerea pentru sufletul vrâncean. Tatăl Domniei Voastre, slujitor al altarului, era supranumit şi

popa caval”, pentru talentul pe care-l avea de a cânta din fluier şi din caval, mai ales

Ciobanul care şi-a pierdut oile” şi

Sârba lui popa Taftă”. Dumneavoastră sunteți un foarte bun interpret din caval, aţi mers mai departe şi aţi ajuns un ilustru doctor al oilor.

Spuneţi-ne ce reprezintă pentru dumneavoastră fabulosul ţinut al Vrancei - ţara copilăriei?

Profesorul Vasile N. Taftă: Pentru mine, Negrileştii şi Ţara Vrancei reprezintă un loc special, care înseamnă totul: tata, mama, fraţii şi surorile mele, consătenii, înseamnă casa părintească în care am deschis ochii, este locul în care s-a plămădit sufletul meu.

De la bunicul meu Preotul Constantin Taftă, zis Popa Cotârlea, care a fost propus să facă doctoratul la Kiev, mi-a rămas dragostea pentru învăţătură, pentru Vrancea lui Ştefan şi a Tudorei Vrâncioaia.

De la tatăl meu, Preotul Nicu Taftă, zis şi Popa caval, am învăţat primele doine, am învăţat să cânt la fluier şi la caval, am învăţat să cânt la strană şi la altar. Am învăţat să cânt Tatăl nostru, varianta Muzicescu, rugă după care mulţi săteni plecau acasă de la Sfânta Liturghie cu ochii umezi de lacrimi. De la mama mea, prezbitera Ioana-Nica Taftă, mi-a rămas religia muncii şi ambiţia de a reuşi singur prin muncă încordată, pentru că popa Nicu avea o casă de copii şi nu era deloc înstărit - vezi câţi vin în urma ta? spuneau părinţii.

De la paşnicii şi harnicii mei consăteni am învăţat cum se pasc oile, cum se hrănesc, cum se mulg. De la ei am învăţat cum se prepară caşul dulce, caşul sărat şi afumat, brânza de burduf şi de putină sau în coajă de brad, urda, jintiţa şi janţul, untul din lapte de oaie. De la Ion Neagu (Tăftoiu), Dumitru Apostu (Hogea) şi Dumitru Văsuian, am învăţat cum se face bulzul de brânză cu mămăligă şi cum se prăjeşte pe cărbuni, iar de la nenea Gheorghe Chiper am învăţat cum se pregătesc boteiele de oi mânzări să urce la vărat pe munţii Păişele, Goru sau Mordanu. De la fetele şi flăcăii din sat, am învăţat în timpul vacanţelor, să joc Hora, Sârba, De doi, Bătuta. Tot ei m-au învăţat colindele şi pluguşorul sau cum se pregăteşte păstrăvul din apele de munte, în cetină de brad - hârzobul.

 2). C. N.: Drumul dvs. pe plaiul

Mioriţei” începe din vatra casei părinteşti şi continuă la şcoala din Negrileşti, apoi în ilustra cetate a educaţiei vrâncene Liceul

Unirea” unde au învăţat şi au slujit mari personalităţi ale culturii naţionale: D. F. Caian, Duiliu Zamfirescu, Anghel Saligny, Simon Mehedinţi, N. Al Rădulescu, Ion Diaconu etc.

Spuneţi-ne ce amintiri aveţi din acea perioadă, care au fost întâmplările şi sfaturile care     s-au constituit în ţeluri ce v-au luminat drumul în viaţă?

Prof. V. N. T.: După terminarea claselor primare, am urmat cursurile Liceului ,,Unirea” din Focşani. Liceul avea renumele unei şcoli în care fiecare – elev sau adult – intra cu

„frică” şi respect. Profesorii liceului erau oameni cu cărţi de vizită impresionante, profesori cu doctorate în străinătate, profesori curtaţi de universităţi, dar care preferau să facă

„apostolat” la Focşani. Astfel, profesorul Al. P. Arbore şi-a lăsat fiul (Fofolică), corijent la limba română. Profesorul de matematică, Diaconescu, era foarte categoric, băga spaima în orice elev -

„Acu te eliminez” -, dar în acelaşi timp, mulţi absolvenţi de la Unirea, au devenit şefi de promoţie la Politehnică, dar şi la alte facultăţi.     

3). C. N.:  Intrarea dvs. în facultate (1948), a coincis cu Reforma

„roşie” a şcolii româneşti, când s-au făcut marile epurări din învăţământ, când au fost interzişi marii oameni de cultură, care nu conveneau noilor stăpâni, când au fost

„arestate” operele acestora, manualele şcolare şi cursurile universitare.

Vă rugăm să ne spuneţi cum s-a reflectat această perioadă contradictorie în parcursul dvs. universitar? Profesori, colegi, activităţi practice şi de cercetare etc., viaţa dvs. de student…, ca fecior de preot?

Prof. V. N. T.: Timpurile erau tulburi, problema

„dosarului” nu era recunoscută de către noii stăpâni, decât atunci când era vorba de fiii

„duşmanilor poporului”. Pentru cei care nu corespundeau la dosar, cum eram eu, fecior de preot, au născocit o găselniţă -

„reuşit fără loc”. După cursuri, eu eram hamal în gară: căram cartofi, lemne, cărbuni sau alte mărfuri să am cu ce mă întreţine. Despre profesorii din facultate, ce să spun? Erau dezorientaţi, speriaţi. Cred că trăiau într-o mare nesiguranţă şi spaimă. Predominau arestările. Odată ne trezeam că unii mai veneau la cursuri, iar noi nu mai ştiam nimic despre ei.

În privinţa studenţilor, a colegilor mei nu pot să le reproşez nimic. M-am ţinut departe de

„lozincarzi” pentru că eu aveam greutăţile mele, iar singura mea nădejde era în munca mea - fizică şi intelectuală -, pentru că nu puteam aştepta nimic de la nimeni.

4). C. N. Terminarea facultăţii, primii ani de cercetare… şi de producţie au fost anii în care v-aţi forjat pregătirea profesională şi ştiinţifică, anii în care s-a configurat personalitatea dvs. complexă de om şi de

doctor al celor care nu-şi pot spune durerea”! Cum erau primiţi şi trataţi tinerii ingineri, dar mai ales cei care nu proveneau din clasa muncitoare? Cum era apreciată munca dvs., care au fost căile prin care v-aţi consacrat profilul uman şi ştiinţific?

Prof. V. N. T.: După terminarea facultăţii (1952), am intrat prin concurs la Institutul de Cercetări Zootehnice (I. C. Z.), fiind repartizat la Secţia Ovine, Caprine şi Histofiziologie, ca asistent - şef de lucrări, unde am lucrat până


Fisiere atasate

În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.