Mesajul academicianului Vasile Taftă, pentru consătenii săi din Negrilești la a XVII-a ediție a sărbătorii boteitului oilor
ONORATĂ ADUNARE, STIMAȚI ȘI FOARTE DRAGI CONSĂTENI, LOCUITORI AI COMUNEI NEGRILEȘTI, JUDEȚUL VRANCEA!
Împrejurări nedorite nu-mi permit să fiu, fizic, alături de Domniile Voastre la această sărbătoare, acum la a XVII-a ediție, dar care se pierde în negura vremurilor, semn că tradiția nu este prăfuită, că aici nu s-a făcut niciun compromis cu propriile noastre obiceiuri.
Negrileștenii au înțeles de la bunii și străbunii noștri că timpurile de azi nu pot fi înțelese fără cele din trecut. Dacă ne referim numai la oierit, această îndeletnicire a transformat numele comunei în renume, care acoperea prin pricepere și hărnicie un sfert de țară, iar acum Miorița și cântecul ,,Șireagul oilor” răsună și prin Italia, Spania etc. Negrileștenii au dat țării și lumii, străluciți crescători de oi, ciobani ai vestitei noastre ,,Miorița”, cu nimic mai prejos decât cei Țara Bârsei care ajungeau cu turmele transhumante până Munții Caucaz.
* * *
Vă mărturisesc, copleșit de emoție, că aici mă simt acasă, iar amintirile, deși depărtate în timp, sunt încă vii și azi.Mă revăd, de câte ori vin în sat, copilul de 10-16 ani, care muncea la câmp, cosea fânul, pleca singur cu căruța cu cai la Țifești să întrețină și să culeagă via, pe care mama, de loc din Vizantea, o avea de zestre.Duminica mergem și cântam la strana bisericii, jucam la horă, mergeam iarna cu plugușorul și colindul, iar vara mă scăldam împreună cu flăcăii din sat, în hohote de râs și chiote care se auzeau până în sat.
Etapa următoare, care mi-a marcat adolescența și tinerețea, a fost cea de elev la Liceul ,,Unirea” și student la facultate în București. Din copilărie, visam să devin medic, să mă întorc în sat, să fiu ,,doftoroiul” bătrânilor, tinerilor și copiilor din Negrilești. Destinul mi-a hărăzit un alt traseu.Deși luasem notă mare la admitere, mi s-a spus că am reușit ,,fără loc”, eu fiind fecior de preot. Atunci m-am îndreptat spre Facultatea de Zootehnie, fără să mai susțin alt examen. Facultatea avea mai multe specializări: creșterea bovielor, albinelor, a porcilor, cailor etc. Eu am optat din start și pentru totdeauna pentru creșterea ovinelor. Și acum la aproape un centenar de viață, cred că această opțiune a fost un semn al legăturii mele cu pământul unde m-am născut și am crescut.
Din anul 1948, de când am intrat în facultate, m-am dedicat în exclusivitate, studiului, cercetării, experimentării disciplinei ovinelor, pe care am îndrăgit-o și am căutat să o fac cunoscută în țară și în străinătate – în aproape toate continentele.
În finalul mesajului meu pe care vi-l transmit cu o puternică emoție, îngăduiți-mi să vă adresez un îndemn:Dumneavoastră, domnilor crescători de ovine, să vă aplecați cu încredere, (în folosul economic personal și național), asupra rasei de oi ,,Capnegru de Teleorman”. Această rasă a fost studiată, experimentată și cu ocazia unorlucrări de doctorat, dovedind o mare adaptabilitate la condițiile țării noastre, rentabilitate sporită și transmisibilitate a acestor caracteristici la descendenți.
Pentru informare suplimentară, puteți să mă contactați oricând.
* * *
Mulțumindu-vă pentru răbdarea Domniilor Voastre, în final, dar nu în ultimul rând, adresez pe această cale, mulțumiri calde și aprecieri deosebite profesorului dr. Costică Neagu și profesorului Ion Văsuian – primarul Comunei Negrilești, doi vrânceni strașnici, oameni de care avem nevoie, ,,în drumul nostru către viitor”.
Costică Neagu este cel care a dat la iveală istoria Negrileștiului și a Vrancei culturale și istorice (Negrileștii Vrancei – monografie și album monografic; Documente putnene de Aurel Sava; Opera poetică a lui Dumitru Pricop – cel mai dăruit cu har, poet vrâncean; Documente vrâncene de Constantinescu-Mircesti și H. H. Stahl)
Ion Văsuian a slujit școala negrileșteană, ca profesor și director, peste 30 de ani, a reînviat tradiția boteitului a cărei flacără stă aprinsă prin grija Domniei Sale, de 17 ani.
Împreună, bătând la toate porțile înalte, au reușit să reînființeze Comuna Negrilești, care era din 1968, sat component al Comunei Bârsești. Tot împreună au reușit să înființeze Casa Memorială ,,Dumitru Pricop”, bustul Dumitru Pricop, Muzeul Satului Negrilești, iar acum prin osârdia primarului, se înființează Centru de Creație Populară – sculptură în lemn și cusături populare, pentru elevii și tinerii din Negrilești.
Seriozitatea și sensibilitatea lor și a tuturor negrileștenilor, duce în veșnicieacest tărâm de basmcare a zămislit atâția gospodari și oameni de seamă.
Tuturor, la mulți ani cu sănătate și spor în toate!
Prof. univ. dr.Vasile N. TAFTĂ
București, 21 mai 2019
Citiți și:Boteitul oilor , un obicei milenar;
Boteitul oilor, la Negrilești ediţia a XVII-a