Galerie foto | Soveja în straie de sărbătoare
Sovejenii au sărbătorit şi anul acesta cel mai iubit loc din lume pentru ei, comuna Soveja. „Pentru cei care ne-am născut sau trăim aici, pe „piciorul de plai” din arcul Carpaţilor (...), numele de Soveja are o rezonanţă deosebită - spuneau soţii Florica şi Iulian Albu, stâlpi de nădejde ai societăţii sovejene - cuprinde în el legenda pribegilor din Rucărul şi Dragoslavele Muscelului, care au descălecat de două ori Carpaţii în căutarea unor locuri care să-i ferească de asuprire; doineşte în el fluierul ciobanului mioritic şi îngână cu glas stins bocetul „măicuţei bătrâne”, ce-şi caută feciorul „mândru ciobănel tras ca prin inel”; vezi parcă, dăltuite în piatră, cuvintele Pisaniei lui Matei Basarab, ctitorul mănăstirii care stă mărturie încercărilor de veacuri ale românilor pentru unire şi frăţie; auzi glasul trâmbiţelor ce-au chemat la luptă românii în 1916-1919, pe una din laturile „triunghiului morţii” Oituz - Mărăşti - Mărăşeşti, pentru ca România să fie întregită... Soveja e susurul izvoarelor, e foşnetul tainic al codrilor de brad, e chipul luminos al unor ţărani harnici şi isteţi care au intrat în civilizaţie cu tot tezaurul tradiţiei moştenite din bătrâni...”. Sunt cuvinte admirabile pe care sovejenii nu le vor uita, aşa cum nu-i vor uita pe cei doi dascăli, vrednici de pomenire, care le-au luminat mintea şi calea în viaţă.
În spirit, sovejenii nu s-au schimbat prea mult, sunt aceeaşi oameni credincioşi, care respectă bunele tradiţii ale locului, dar şi partea de nou care vine odată cu trecerea timpului, adaptând la traiul lor zilnic ceea ce-i reprezintă. Vremurile s-au schimbat peste tot în lume, dar iubirea pentru locul, omul şi tradiţia care aminteşte de viaţa moşilor lor, nu.
Şi ce-i este omului mai drag pe lume? Nunta. Nunta aşa cum o făceau străbunicii şi bunicii lor, pe care o făceau părinţii şi la care se gândesc cu drag tinerii de astăzi. Este evenimentul la care participă tot satul. Anul acesta, de ziua comunei, domnul profesor Macarie s-a gândit, a pus totul la cale şi a trimis călăraşii să invite tot satul, şi chiar de mai departe, pe cei dornici să petreacă la nuntă.
La nuntă a venit lume de pe lume, aşa cum se-n- tâmplă pe la casele de gospodari.
„Au venit foarte mulţi oaspeţi, nu ne-am aşteptat, dar ne bucurăm, a spus domnul profesor Constantin Macarie, sufletul acestui eveniment.
- Ce este nunta pentru vrânceni, dar mai ales pentru sovejeni? întreb.
„Nunta este un moment important în viaţa omului, este sărbătoarea căsătoriei, iar căsătoria este, dacă vreţi, un „centrum rurali”. Căsătoria generează veşnicia satului, este un contract social care are la bază iubirea; de aici vine naşterea, o nouă casă pentru noua familie, care dă viaţă satului mai departe. Nunta sovejană este o sărbătoare la care ia parte întregul sat la Hora Mare, fie ca spectator, care comentează evenimentul, fie ca participant direct la eveniment. Neapărat, toţi trebuie să poarte haine tradiţionale, de sărbătoare”.
- Cât ţinea nunta în Soveja? întreb.
„De miercuri până miercuri, săptămâna următoare. Totul avea un tipic, se făcea totul aşa cum se moştenise din moşi strămoşi....”
Şi tipicul era păstrat cu sfinţenie. Miercuri se aduceau brazii din pădure. Joi era cusutul batistei.
„Batista de mire, cusută de către mireasă şi suratele ei, este dată socrilor duminică seara după cununie. În batistă se turna apă de trei ori, iar a treia oară se dădea drumul şi la bănuţi în ea, să aibă tinerii însurăţei spor în toate. Socrii o înnoadă bine, să fie mirii strângători, economi de felul lor şi o dă mirelui care o are în grijă. Tot joi sunt vedrele, dansul cu mireasa care se desparte de surate şi trece în rândul nevestelor, în momentul în care soacra îi dăruieşte un costum întreg şi marama cu care o leagă la cap.”, spune doamna Ţica Geană, meşter popular din Soveja.
- Ce urmează? întreb.
„Vineri se bat brazii la porţile mirelui, nunului, socrilor mari şi mici, iar sâmbătă se pregătesc bucatele, se joacă la mireasă, unde este pregătit voalul cu beteală. Duminică are loc nunta la mire acasă cu nuntaşii lui, la nun acasă cu nuntaşii lui, la socrii acasă cu invitaţii lor... Mirele ia nunul de acasă şi merg apoi la mireasă şi de acolo la Hora Mare, la care participă tot satul, şi cei invitaţi şi cei neinvitaţi. Acolo se aruncă colacul miresei, din care apucă fiecare, semn de noroc pentru noua familie. Urmează cununia religioasă, cel mai emoţionant moment al nunţi după care, nunul, socrul mare şi socrul mic pleacă fiecare, cu invitaţii lui acasă, la masă. Nunta se reuneşte la 12 noaptea, la casa socrului mare unde se strânge darul. La ziuă vine şi socrul mic cu darul strâns de la invitaţii lui. Luni e „a doua nuntă” când mirii duc colacii cu daruri pentru nuni. A doua masa mare a nunţii are loc acasă la socrul mare, unde se adună rudele şi cei apropiaţi lor, care au muncit ca să iasă totul bine la nuntă. Miercuri e masa la casa tinerei familii... ”, mai spune domnul profesor Constantin Macarie, din Soveja.
Dar, ca să va puteţi imagina frmuseţea acestui obicei, trebuie să fi văzut splendoarea costumelor tradiţionale, emoţia celor direct implicaţi, uimirea privitorilor, mai ales a celor tineri, care n-au mai văzut aşa ceva. Printre invitaţi s-a aflat şi domnul Ionel Cel Mare, vicepreşedintele C.J.Vrancea.
„Am fost onorat să fiu invitat de către domnul profesor Macarie la acest eveniment de suflet, nu doar pentru comunitatea sovejană, ci pentru întreaga Vrance, eveniment la care au participat foarte mulţi oaspeţi, veniţi din ţară şi din străinătate. Eu, care sunt născut şi crescut în Soveja şi revin deseori cu mare drag aici, parcă m-am întors în timp, prin anii 1980 când sora mea a avut o nuntă tradiţională, la fel de frumoasă ca aceasta. Cei în vârstă mai ştiu cum era, dar pentru tineri este foarte important să nu se uite tradiţia noastră veche de sute şi sute de ani. Merită să fie dusă mai departe. Îl felicit pe domnul profesor Macarie pentru tot ce a făcut. A fost o atmosferă extraordinară, pretutindeni vedeai tineri în costume populare, frumoasele noastre costume pe care le preţuiesc în mod deosebit. Un alt moment plin de emoţie a fost întâlnirea cu fraţii noştri din Rucăr, Dragoslave, din Casin care, in sec. XVII au plecat în bejenie şi s-au aşezat aici. Sper ca astfel de întâlniri să devină tradiţie”, a spus domnul Ionel Cel Mare, vicepreşedintele CJ Vrancea.
A urmat Gala Portului şi a Dansului Popular, la care au participat comunele Rucăr şi Dragoslave din judeţul Argeş, Caşin, din judeţul Bacău, Tulnici, Bîrseşti, Negrileşti, Răcoasa, Cîmpuri, Vizantea - Livezi, din Vrancea. Invitată de onoare a fost doamna Maria Murgoci însoţită de Ansamblul Folcloric „Ţara Vrancei”. Participanţii au primit la final Diplome de Excelenţă.
„Sunt impresionat de câtă frumuseţe conservă zona Sovejei, sunt impresionat de dăruirea cu care consătenii mei au pregătit această nuntă strămoşească. Avem un potenţial extraordinar, un filon bogat care trebuie „exploatat” şi oferit celor tineri care trebuie să păstreze în suflet acest loc binecuvântat de unde au plecat şi unde se pot întoarce, dar mai ales că se merită să revină în locurile natale. Soveja trebuie dusă mai departe, trebuie trezită la viaţă, bogăţiile ei gestionate în folosul nostru, al tuturor. Domnul profesor Macarie a făcut o treabă frumoasă, e un început şi un bun exemplu de urmat şi sper, ca de astfel de momente să mai avem parte. Mulţumesc oaspeţilor care au ţinut să fie alături de noi şi le spun că „poarta” Sovejei este mereu deschisă pentru ei”, a spus domnul Costică Ciolan, primarul comunei Soveja.
Cei veniţi de departe, cei veniţi din apropiere, au putut admira costume populare de o frumuseţe aparte, păstrate în lăzi de zestre şi date mai departe fetelor şi băieţilor din familie. Şi-au adus aminte de tradiţiile străbune, fără pereche de frumoase şi s-au minunat, odată în plus de originalitatea lor, de fermecătoarea lor simplitate, de bucuria timpului petrecut împreună, aşa cum se petrecea odată în Vrancea străbună. ( Janine VADISLAV )
