Foto | Măriuca Zaharia micuța eroină din Primul Război Mondial comemorată printr-un proiect educațional în satul Haret
Cine este fetiţa din nuc?
Măriuca, cea mai tânără eroină din istoria României îşi doarme somnul de veci alături de eroii neamului din Primul Război Mondial, în Mausoleul de la Mărăşeşti..
Acum 107 ani, când viaţa ei a fost curmată brusc în urma unei explozii, avea 12 ani. Unii spun că a fost o explozie, alţii că un glonţ rătăcit i-a oprit bătăile inimii... Stau şi mă întreb, de unde atâta curaj, de unde atâta maturitate, atâta eroism pentru a lua cea mai grea decizie - deşi ştia că-şi riscă viaţa, sau nu? - aceea de a ajuta soldaţii români.
Mărturia scriitorului Dumitru Almaş: „Maria, sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în zona Răzoare, satul Haret, la cinci kilometri de oraşul Mărăşeşti. Frontul a ajuns în dreptul satului lor şi acolo se da o cumplită bătălie între armata română şi cea germană. Moş Ion Zaharia, bunicul Măriucăi, a săpat un şanţ adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemţii bombardau satul.S-a întâmplat ca soldaţii români să instaleze un post de observaţie tocmai în nucul cel înalt şi stufos din livada lui Moş Zaharia. Un ostaş urca în vârful lui, se aşeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze şi de acolo, cu un binoclu, supraveghea mişcările duşmanului. Ceea ce vedea, povestea sergentului, care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână. Sergentul transmitea artileriştilor, prin telefon, cele văzute”.
Când soldatul a fost ucis de tirul german, în ziua de 5 august, cu 24 de ore înaintea marii victorii a Armatei Române, fetiţa i-a luat locul în nuc şi a transmis telefonic, mai departe, ceea ce zărea pe câmpul de luptă.
„Vreau să fac şi eu ceva pentru ţara mea”, le-ar fi spus Măriuca comandanţilor armatei române, uluiţi de curajul ei. Informaţiile transmise de Măriuca au blocat înaintarea trupelor germane. Fetiţa ajută armata română în luptă, până când, la rândul ei, este omorâtă. „Un glonţ german, i-a străbătut pieptul. Măriuca a amuţit şi a căzut din nuc”.
Din păcate, puţini îşi mai amintesc povestea acestei fetiţe pe care o aştepta o viaţă de trăit, pe care n-a mai apucat s-o trăiască... În livada bunicului, unde era un nuc uriaş de unde urmărea un ostaş român mişcările duşmanului, pe care le transmitea artileriştilor, prin telefon, Măriuca a învăţat repede cum se face. Într-o zi, care nu era departe, avea să facă şi ea, la fel..., continuând să-i ajute cu informaţii preţioase pe soldaţii români.
„Măriuca, i-a spus ofiţerul, de la celălalt capăt al firului, continuă tu să ne informezi” – ceea ce a şi făcut. Măriuca a continuat să-i informeze pe soldaţii români că inamicul se retrage numai că n-a mai apucat să se bucure de victorie, căci glonţul ucigaş a lovit-o în piept..., oprindu-i bătăile inimii. Măriuca Zaharia (n. 1905 – d. 1917) era doar o fetiţă, care avea 12 ani...
În cinstea sacrificiul făcut, trupul neînsufleţit al Măriucăi Zaharia, singurul copil erou, a fost depus în Mausoleul Mărăşeşti, printre alţi mari eroi ai acelor lupte, iar în faţa şcolii din Haret s-a ridicat un monument închinat faptelor ei din anul 1917.
... dar misiunea copilei nu s-a încheiat atunci şi nici uitată n-a fost. Copilul erou, al cărui trup însângerat a fost dus la Mausoleul din Mărăşeşti, alături de ceilalţi eroi ai neamului, are un monument amplasat în Haret, în imediata apropiere a Şcolii Primare. În fiecare zi, copii intră pe poarta şcolii şi trec pe lângă fetiţa a cărei privire senină pare să-i urmărească şi să-i însoţească până uşa clasei, pentru ca la amiază să-şi ia rămas bun de la ei, până a doua zi. Copilul din 1917, care le seamănă izbitor copiilor de azi şi-a iubit locul natal atât de mult încât n-a stat pe gânduri când a decis să ajute soldaţii români, fiind singurul copil erou care a dat tot ce a avut mai bun ţării sale, jertfa de sânge.
Monumentul eroinei Măriuca Zaharia, aflat în faţa Şcolii Primare Haret, a fost de curând restaurant. Cum tradiţia noastră creştină cere ca un lucru nou făcut, sau refăcut, să îl începem cu o slujbă de mulţumire, de pomenire a celor care nu mai sunt printre noi, de astă dată slujba a fost pentru micuţa eroină care s-a topit în nemurire ca un fulg de nea. Câteva cadre didactice, împreună cu doamna director Mirela Lorelai Novetschi , de la Şcoala Gimnazială nr. 2 Mărăşeşti au iniţiat un proiect educaţional numit, „Cinste Eroinei noastre din Haret - Maria Zaharia”
Proiect: Să ne cunoaştem istoria:
- prezentare Proiect: discuţii, poezii, fişe ;
- Realizarea hărţii României din piese de puzzle
- Confecţionarea de steaguri şi ecusoane
- Recital de poezii şi cântece dedicate zilei de 1 Decembrie;
- Prezentare PowerPoint
- Slujbă religioasă în cinstea eroinei din Haret, săvârşită în faţa monumentului de către preotul paroh Sorin Anghel, din Haret.
Şcoala Primară Haret, profesor înv. primar Gabriela Melu Butu, Cristina Nistoroiu, profesor învăţamânt preşcolar, Grădiniţa Călimăneşti, Andra Nichitoiu profesor înv. primar, Şcoala Primară Călimăneşti, care ţin de Şcoala Gimnazială nr.2 Mărăşeşti, au adus un omagiu celei care, la o vârstă atât de fragedă, a decis - fără să stea prea mult pe gânduri - să se pună în slujba poporului român, ajutând armata să obţină victoria de la Mărăşeşti.
„Este o datorie să facem cunoscute copiilor evenimentele importante din istoria poporului român, fapte de vitejie, eroi ai neamului românesc, suntem datori să le facem cunoscute elementele de istorie locală, ale căror mărturii îi înconjoară şi care îi individualizează ca cetăţeni ai unui anumit ţinut românesc. Dând răspunsuri la multe dintre întrebările pe care copii ni le pun şi ajutându-i să înţeleagă evenimentele, cauzele care le generează, desfăşurarea reală a acestora şi urmările lor, înseamnă foarte mult pentru ei. Copii noştri întreabă, vor să ştie, iar când află sunt mândrii de eroii neamului”, a spus doamna prof. Mirela Lorelai Novetschi, dir. Şcoala Gimnazială Mărăşeşti.
„Copiii, dar şi părinţii, care au luat parte la slujba de pomenire a eroinei noastre, au trăit momentul la cote maxime, realizând cât de importantă este şi cât de mândri ar trebui să fim de istoria noastră, de jertfa unui copil- cum a fost şi rămâne în veci Măriuca, să fie mândri de România noastră care le va rămâne în grijă peste ani. Dacă toate acestea înseamnă să fii un bun patriot, care îşi iubeşte naţia română, atunci să fim patrioţi, în fiecare zi, nu numai la sărbători”, a spus doamna profesor înv. primar Gabriela Melu Butu, Şcoala Primară Haret.
Cu 24 de ore înaintea marii victorii a armatei române, în urma bombardamentelor germane, observatorul din livada bunicului Măriucăi a fost ucis, iar fetiţa, cu un curaj nebun, i-a luat locul în nuc şi a transmis telefonic, mai departe, ceea ce zărea pe câmpul de luptă.
„Vreau să fac şi eu ceva pentru ţara mea!”, a fost crezul fetiţei mărturisit comandanţilor armatei române, uluiţi de faptul că un copil face munca unui soldat. Iar informaţiile oferite de Măriuca s-au dovedit preţioase, din moment ce a fost blocată înaintarea trupelor germane. Din păcate, puţini îşi mai amintesc povestea acestei fetiţe pe care o aştepta o viaţă de trăit, dar pe care n-a mai apucat s-o trăiască... După 100 de ani numele acestei copile, care-şi doarme somnul de veci printre eroii de la Mărăşeşti, a fost scos din manualele şcolare. E mare păcat că O fetiţă – EROU, nu mai are un loc al ei în istorie.”
Mă gândesc, poate că acesta a fost rostul ei pe pământ, la un moment dat, să schimbe mersul războiului, să-şi încheie viaţa la numai 12 ani... Să fi fost doar un copil fără de păcat care a făcut jertfa de sânge pentru ca România să meargă mai departe, cu fruntea sus? Da, dar un copil care merită recunoştiinţa noastră, iar numele acestui copil, pomenit în veci!(Janine VADISLAV)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Evenimente speciale
