Foto | Asociaţia Pensionarilor Silvici din România a sărbătorit cea de-a V ediţie a „Zilei Pensionarului Silvic” în Vrancea
Data înfiinţării Asociaţiei Pensionarilor Silvici din România(APSR), anul 1993, prima ediţie marcată în anul 2018. Cînd a început efectiv să fie sărbătorită ziua? După negocierea şi semnarea, în premieră, a Protocolului de colaborare între APSR şi RNP - Romsilva, începând cu 2018. În teritoriu ASPR are 41 de filiale denumite Asociaţii Judeţene ale Pensionarilor Silvici, conduse de Adunarea generală, Comitetul de Conducere şi Biroul Executiv, având relaţii de colaborare benefice cu Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, Federaţia Sindicatelor din Silvicultură „SILVA”. instituţii de învăţământ silvic universitar şi pre-universitar, alte organizaţii ale pensionarilor, centrale şi locale.
Prezentarea fiind făcută, vă reamintesc că această zi, cu totul specială, este sărbătorită la 24 Iunie, zi în care este celebrată Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Iisus Cristos în apa Iordanului. Deci, o zi fastă.
Pe o vreme superbă, oaspeţi si gazde au făcut primul popas la Mausoleul Eroilor din Mărăşeşti, monument istoric dedicat eroilor Primului Război Mondial, ridicat pe locul în care, în vara anului 1917, s-au desfăşurat lupte grele, soldate cu victoria trupelor române. În aceste confruntări au pierit 480 de ofiţeri şi 21.000 de soldaţi români. Mausoleul adăposteşte rămăşiţele a 5073 de soldaţi şi ofiţeri, în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare. Monumentul impresionează prin amploarea şi puritatea liniilor arhitectonice, prin basoreliefurile „Cupolei Gloriei”, realizate de către Cornel Medrea şi Ion Jalea, ilustrând diverse momente ale luptelor de la Mărăşeşti. Pictura interioară a fost executată de Eduard Săulescu, iar arhitectul şi sculptorul Emil Wilhelm Becker, sculptor al Casei Regale, a realizat toate sculpturile din capelă şi din interiorul criptei. În interiorul care îmbie la meditaţie, persistă o undă de pioşenie şi de reverie şi, fără să te gândeşti, spui în gând o rugăciune...
Vizita la Mausoleu a continuat, aşa cum era şi firesc, cu vizita la Parcul Eroilor înfiinţat pe linia frontului de la Nămoloasa, Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz, unde au căzut în luptă 335 000 soldaşi, toţi eroi ai Primului Război Mondial. Pentru fiecare erou, câte un stejar, simbol al statorniciei, al dârzeniei şi rezistenţei pe acest pământ.
„Ne aflăm în Parcul Eroilor, înfiinţat în toamna anului 2017. Atunci eram şef la Ocolul Silvic Focşani, povesteşte domnul dr. ing. Gică Duţă. La invitaţia domnului preşedinte Marian Oprişan, care era atunci, s-a luat hotărârea ca pe lângă Mausoleul de la Mărăşeşti, să se amenajeze un parc al <<Memoriei Naţionale - 100 de ani de istorie şi demnitate>>, aşa cum scrie aicea. Nu a fost posibilă amplasarea lui lângă Mausoleul pe care l-aţi vizitat, pentru că nu era suficient teren disponibil. Am identificat această zonă unde erau 50 de ha de islaz comunal al Primăriei Mărăşeşti, dar nouă ne trebuiau 75 ha să putem înfiinţa acest parc. Recunosc, <<eu sunt de vină>> că am ţinut să ne apropiem cât mai mult de fondul forestier. Pe latura pe care am intrat noi acum plantaţia este vecină cu fondul forestier al Romsilva, Ocolul Silvic Focşani, Direcţia Silvică Vrancea. Aici a fost linia frontului unde au căzut 335 000 de eroi motiv pentru care domnul preşedinte Oprişan a luat hotărârea ca pentru fiecare erou să se planteze câte un stejar, ca specie fiind cea mai puternică. S-a plantat cu schema 2,2/0,80, 4500 puieţi la hectar, ca să încapă cei 335.000 puieţi. La 18 noiembrie 2017 s-au plantat 11 ha. Au participat Ministerul Apărării Naţionale - care este partener, Direcţia Silvică Vrancea, Institututul de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti - domnul Marian Popovici este aici... Proiectul a fost realizat de ICAS, cu dl. dr. Costandache, iar Direcţia Silvică Vrancea şi Direcţia Sivică Tulcea au dat puieţii. Noi am venit cu terenul şi am demarat treaba. Pe data de 19 noiembrie aici erau 200 de silvicultori din Bacău, Vrancea, Galaţi, Buzău şi 8000 de voluntari. A fost foarte greu, dar a dat Dumnezeu şi, în 3 ore, s-au plantat 50.000 puieţi de stejar A urmat etapa a doua în primăvara anului 2018 când s-au mai plantat 25 ha cu 11.000 de voluntari. Din păcate, a urmat o secetă severă care a calamitat cele 25 ha plantate. În acel moment s-a decis să se scoată proiectul la licitaţie, iar firma câştigătoare a trecut la treabă. Terenul a fost prelucrat ca la carte şi împrejmuit cu 9 km de gard pentru a fi ferit de animalele lăsate la păşunat în zonă, fără paznic.
Tot parcul acesta de 74 ha + cele 27,6 ha, este îngrijit şi supravegheat de specialişti care se ocupă de copăceii pe care-i vedeţi şi care-şi înalţă semeţ fruntea spre cer”.Acum ne aflăm în anul 2022, suntem în al 4-lea şi al 5-lea an de la înfiinţarea acestui parc care se dezvoltă bine în condiţiile de sol şi cele atmosferice din zonă. Am reuşit să avem acest simbol pentru cei trecuţi în nefiinţă, pe zona noastră, a Vrancei, atât de încercată în timpul Primului Război Mondial, mai spune domnul dr. ing. Gică Duţă, în a cărui voce se simte multă emoţie. Este emoţia „tatălui care-şi laudă fii” - mai ales că de puţin timp a intrat în rândul pensionarilor care au avut grijă - ani de-a rândul - de pădurile României.
Aş vrea să mă credeţi, am fost acolo, am ocolit parcul de jur împrejur, am văzut fiecare copăcel, unul mai puternic, altul care grăbeşte să-l ajungă din urmă, căci are o „misiune” importantă, să crească trecând peste toate obstacolele aduse în cale în primul rând de mama natură. Important e că nu se dă bătut şi tot creşte unduindu-se graţios în adierea vântului. Generaţia noastră nu va vedea aici o pădure, dar şi-o poate închipui numai privindu-i copăceii, aşezaţi ca soldăţeii în rând, cum va fi aici, într-o zi..., peste 100- 200 de ani.
Următorul popas a fost la Pepiniera Dumbrăviţa, un model de lucru eficient, înscris în grafic, cu o mare diversitate de plante de ornament şi o imagine foarte plăcută ochiului şi sufletului.
„Dacă pepiniera silvică este vie şi pădurile Vrancei sunt vii, falnice, şi personalul silvic este tânăr şi falnic. Aici se dă examenul din silvicultură, în crearea condiţiilor şi a puieţilor care trebuie să fie plantaţi în toată regiunea Vrancei şi în judeţele limitrofe. Am dorit foarte mult secţia de plante ornamentale pentru că aici are loc aclimatizarea plantelor ornamentale, dezvoltarea lor. Bucuria mea cea mai mare este că, cei care au urmat după mine, au continuat ce-am început şi chiar au dezvoltat şi modernizat această pepinieră”, a mai spus dr. ing. Gică Duţă.
Pentru tot ce s-a realizat merită toate felicitările şefa pepinierei, ing. Valentina Gavriloiu şi soţul ei Maricel Gavriloiu, pe care-i ştiu aici din anii 90, continuând, an de an, să facă adevărate minuni.
Protejaţi de umbra răcoroasă, gazde şi oaspeţi au depănat amintiri, au vorbit despre planuri de viitor căci legătura dintre specialiştii de ieri şi cei de azi nu se întrerupe. Care ar fi secretul? Părerea mea, cred că prietenia care i-a unit zeci de ani, colaborarea frumoasă pe care au avut-o şi o au încă.
- Emoţionantă ziua de azi, spun şi domnul dr. ing Ion Machidon, preşedintele Asociaţiei Pensionarilor Silvici din România îmi dă dreptate.
„Aşa este, pentru că astăzi nu este doar o sărbătoare creştinească, Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, este şi sărbătoarea celor care şi-au desfăşurat activitatea 40-45 de ani în slujba Pădurii Româneşti. La acest adevărat eveniment sunt prezenţi pensionari silvici din 15 judeţe aflate mai aproape de Vrancea. Am avut ocazia să participăm la un program foarte interesant, încărcat de istorie, şi aici mă refer la Mausoleul de la Mărăşeşti, Parcul Eroilor, urmat de Dumbrăviţa, unde se află una dintre cele mai frumoase şi mai diversificate pepiniere din ţară, foarte bine gospodărită, care păstrează tradiţii pe care foştii directori ai Direcţiei Silvice Vrancea, dar şi cei actuali, au pus baze şi au asigurat continuitatea pentru o realizare atât de deosebită”.
- Cum vi s-au părut colegii ieşiţi la pensie, întreb
„Mi s-au părut foarte optimişti, bucuroşi că se re întâlnesc, că s-a mai ivit o ocazie să se afle faţă, în faţă, să povestească, să depene amintiri, să-şi amintească de clipele frumoase din perioada când se aflau în activitate, de realizările de care sunt atât de mândri. Mă bucur că sunt aici şi sper să mai avem astfel de evenimente”.
- Ce vă doriţi şi ce le doriţi?
„Doresc ca bunul Dumnezeu să ne ajute să fim sănătoşi, că e cel mai important lucru şi, împreună cu cei de la Bucureşti, să eliminăm cât se poate din necazurile şi suferinţele pensionarilor silvici, să aibă parte de cât mai multe bucurii”, mai spune domnul dr. ing Ion Machidon, preşedintele Asociaţiei Pensionarilor Silvici din România.
În colţul de Rai, care este Pepiniera Dumbrăviţa, la al cărei bun mers a pus umărul si domnul ing. dr. Gică Duţă, care a fost şeful Ocolului Silvic Focşani ( dar şi director al Direcţiei Silvice Vrancea ), a ţinut să adauge,
„Nu întâmplător a fost aleasă această destinaţie, colegii şi-au dorit să sărbătorească la Focşani această ediţie, să vizităm Parcul Memoriei Naţionale - Ro- Mândria -, de la Mărăşeşti.
Ultimul, dar nu cel din urmă, domnul ing. Lucian Zamfir, cel mai tânăr director al Direcţiei Silvice Vrancea, a spus,
„Azi avem printre noi, ca oaspeţi, pe colegii noştri pensionari silvici, cărora le urăm „La mulţi ani!”. Sperăm să ajungem şi noi să fim pensionari la rândul nostru şi să-i avem şi pe dânşii, atunci, alături de noi. E foarte emoţionant acest moment când revezi oameni pe care i-ai cunoscut, cu care ai lucrat, ai împărtăşit experienţe, oameni de la care ai ce învăţa.
„Cu ajutorul şi ospitalitatea care-i caracterizează pe colegii noştri, conducerea Direcţiei Silvice Vrancea şi conducerea Asociaţiei Pensionarilor Silvici din Vrancea, am marcat, la nivel naţional aceasta zi, în cadrul celei de-a 5 ediţii a Zilei Pensionarului Silvic.
La mulţi ani!”
A fost o zi minunată, pentru toţi, chiar şi pentru reporterul care sunt şi, dacă nu vă supăraţi, v- aş ruga, mergeţi să vedeţi parcul, undeva în zona podului de la Cosmeşti, întrebaţi de PARC. N-o să vă pară rău căci este acolo un domn care vă poate da detalii foarte importante despre tot ce se petrece, puteţi asculta cum creşte un stejar, a cărui timp de viaţă nu se măsoară după timpul nostru. E o poveste foarte frumoasă, n-o rataţi. ( Janine VADISLAV )
