Informații puțin știute despre primul mare eveniment european desfășurat la Focșani: Congresul de pace din 1772
Congresul de pace dintre Imperiul Otoman și Imperiul Țarist a marcat începutul intrării Țărilor Române sub protectoratul Rusiei. Înainte de congres, dregătorii din Moldova și Muntenia au cerut delegațiilor occidentale ieșirea de sub jugul turcesc și unirea cu sprijinul Austriei. Rușii însă aveau alte planuri cu Moldova și Muntenia, contele Orlov propunând, în glumă, mediatorilor, transferul românilor în Peninsula Crimeea.
Puțină vrânceni știu că la Focșani, acum un sfert de mileniu, între 27 iulie și 27 august 1772, pe Moșia Golești a egumenului Theodosie de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Focșanii Munteniei, delegațiile Imperiului Otoman și ale Imperiului Țarist s-au întâlnit și au încercat să pună capăt războiului care începuse în 1768. Ca mediatori au participat Von Zegeli din partea Prusiei și Von Thugut din partea Austriei, ambasadorii celor două state la Constantinopol. Profitând de acest context politic favorabil, pe 24 iulie, înainte de începerea lucrărilor, delegațiile boierilor în frunte cu mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei, Cosma episcopul Buzăului și Chesarie arhimandritul, au adresat mai multe memorii aambasadorilor occidentali și contelui Orlov, cerând să fie ajutați să iasă de sub dominația turcilor și să-i sprijine în eventualitatea unirii Principatelor. Așa cum peste mai puțin de un secol, grație Comisiei Centrale, Focșanii au intrat în circuitul eurpean al informațiilor, prin știrile publicate în presa occidentală, Congresul de pace de la Focșani din 1772 a adus în atenția occidentalilor existența celor două localități de pe Milcov, de unde ambasadorii trimiteau depeșe către țările lor.
Rușii voiau să-i transfere pe români în Peninsula Crimeea
În timp ce românii se umileau cu texte măgulitoare în memoriile adresate Ecaterinei a II-a, de la care nădăjduiau sprijin politico-militar pentru a se elibera de turci, contele Orlov, împuternicitul țarinei la congres le-a dezvăluit occidentalilor unul dintre planurile pe care le avea Imperiul Țarist, anume să-i transfere pe românii din Muntenia și Moldova în Peninsula Crimeea, iar cele două teritorii să le dea tătarilor. Iată ce comunica ambasadorul austriac Thugut, împăratului de la Viena: „În cele din urmă, am fost nevoit mai să adaug cu umilinţă [faptul] că domnul conte von Orlow s-a exprimat deja de mai multe ori faţă de mine, chiar dacă doar într-un mod glumeţ, că [atât] pentru remedierea plângerilor cu privire la libertatea tătarilor invocate de turci [în discuţia avută] în legătură cu religia lor, [cât] şi pentru [re]unificarea lor, cu siguranţă că nimic nu ar fi mai bun pentru supuşii ruşi decât ca supuşii moldoveni şi valahi să fie strămutaţi în Crimeea, [iar] cele două principate să fie acordate tătarilor sub autoritatea Porţii. În legătură cu aceasta i-am dat de înţeles pe acelaşi ton glumeţ cât de puţin potrivit ar fi un astfel de schimb pentru graniţele noastre. Dacă piedici de netrecut par a sta oricând în calea înfăptuirii unui [astfel de] proiect fantezist, totuşi, am menţionat eu cu supunere, mai trebuie adăugată aici cu cel mai mare respect [şi] copia a două scrisori scrise de mine domnului principe von Lobkowitz de când am ajuns la Focşani. Cu cea mai profundă venerație aşa cum stă scris. (Documente privitoare la Istoria Românilor. Culese de Eudoxiu Hurmuzaki. Volumul VII, 1750-1818, București, 1876, p. 95, text tradus din germană de dr. Adrian-Vasile Carabă).
A urmat răstignirea Moldovei în 1775 și 1812
Congresul de la Focșani s-a mutat la București și s-a încheiat doi ani mai târziu, prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1774), care a oficializat trecerea Țărilor Române sub jugul a doi stăpâni: Imperiul Otoman și Imperiul Țarist. Austria a primit drept compensație nordul Moldovei, pe care l-a numit Bucovina. Nu se vindecaseră binele rănile războiului pe trupul Țărilor Române și între 1788-1792 teritoriile locuite de români au fost din nou trecute prin foc și sabie, fiind arse mii de case, zeci de biserici și așezăminte monahale, iar Focșanii au fost distruși până la temelie. În acel război s-a remarcat generalisimul Alexandr Suvorov căruia în mod cu totul inexplicabil, la începutul secolului trecut, i-a fost ridicat un monument la Dumbrăveni, drept recunoștință (sic!). Și mai grav, ruși au desființat mitropoliile celor două principate, punând în fruntea acestora un exarh al Patriarhiei Moscovei, pe Gavriil Bănulescu-Bodoni. Între 1806 și 1812, Rusia a ocupat, din nou, Țările Române și la plecare s-a oprit pe Prut, rupând teritorul dintre Prut și Nistru, pe care l-a botezat Basarabia. Din 1828, rușii au revenit în Principate până în 1834.
Alături de momentele cunoscute petrecute la Focșani, cum ar fi Congresul sionist din 1881, funcționarea Comisiei Centrale între 1859-1862 sau nunta domnului Bibescu cu Marițica Ghica din 1845, trebuie amintit de azi înainte și Congresul de pace de la Focșani din 1772. Nu pentru că s-a desfășurat în viitorul Oraș al Unirii, ci pentru că aici dregătorii moldoveni și munteni au cerut pentru prima dată în mod oficial, Marilor Puteri, unirea românilor. (Romeo-Valentin Muscă)
.jpg)
